Ionel Penea
„Şimişna 700, istorie, tradiţii, destine” este noua apariţie din seria monografiilor apărute sub egida Centrului de Cultură şi Artă al judeţului Sălaj şi a Editurii „Caiete Silvane” împreună cu Primăria Comunei Şimişna.
Lucrarea este rodul unui proiect mai vechi, pregătit prin cercetare documentară eficientă şi obiectivă a celor trei autori: prof. Ionel Penea, Ioan Pop şi Viorica Pop, cu scopul de a răspunde aşteptărilor multor şimişneni, ocazionată de atestarea documentară a existenţei satului din anul 1314.
Un număr important de documente ilustrează, cu ajutorul comentariului, fără nici o părtinire, participarea locuitorilor satului la majoritatea evenimentelor din istoria Transilvaniei şi a ţării. Autorii au urmărit, aşadar, să prezinte aşezarea geografică cu denumirile cunoscute, care încadrează satul şi râul pe a cărui terase s-a format; să explice toponimul alături de alte denumiri, într-o încercare cât mai aproape de numele vehiculate în popor de-a lungul sutelor de ani. După capitolul de arheologie şi istorie romană, de a căror repere, satul se leagă de interiorul Provinciei Dacia Porolissensis, sunt prezentate documentele ce amintesc de venirea ungurilor pe aceste meleaguri şi proprietăţile luate în stăpânire de familiile conţilor şi baronilor Bánffy, Ebeni, Cserényi şi chiar fiscul Transilvaniei. Sunt amintite, mai târziu, familiile nobiliare cunoscute în sat: Dadai, Pétsy, Feherváry şi a nobililor români Bohăţel, Cherecheş, Pop, Bude şi Nemeş.
Starea socială, relaţiile interetnice, confesionale, averea şi drepturile nemeşilor, iobagilor şi slujitorilor sunt subliniate de urbarii şi conscripţii, ce duc până în anii revoluţiei de la 1848. Participarea în deplină unitate a satului la evernimentele prilejuite de mişcarea memorandistă, de alegerile deputaţilor români în parlament, din 1863 şi 1905, dovedesc că acest mare sat de pe Someş a avut un cuvânt important de spus mai marilor acelor vremi despre naţia română, prin reprezentanţii lui: Teodor Mihali şi Al.Vaida Voevod.
Conştienţi de obârşia lor, ca rezultat al anilor de instruire şi ridicare culturală infăptuite de preoţii şi dascălii şcolii confesionale, mai ales că din a doua jumătate a secolului al XVII-lea aveau o mânăstire şi o biserică, şimişnenii au înţeles mersul vremii intrând în focul luptelor pentru drepturile naţionale şi pentru infăptuirea unirii din 1918. Lucrarea subliniază, cum era şi firesc, rolul important al protopopului greco-catolic Simion Petricea, ctitor de şcoală şi biserică, (1910 – 1912) militant al PNR şi participant cu credinţional la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918. Capitole însemnate sunt acordate istoriei învăţământului şi vieţii spirituale, acoperite de importante documente şi fotografii legate de existenţa în sat a maghiarilor, evreilor şi armenilor, aportul lor la viaţa satului, dar şi a suferinţelor comune determinate de catastrofalele inundaţii din anii 1939 şi 1940 şi dezastrele celui de al Doilea Război Mondial.
Viaţa tradiţională a satului cu menirea de a aduce în actualitate frumoasele obiceiuri şi datini împletite cu preocupările şi sărbătorile de peste an, cu jocul şi cântecele prilejuite de evenimentele vieţii satului cu expresii, legende şi întâmplări alcătuiesc un capitol de importanţă deosebită ale acestei lucrări. Fiii satului, care au dorit să răspundă invitaţiei, au înfrumuseţat cu amintirile şi exemplul lor de viaţă această lucrare. Rezumatul în limba engleză şi maghiară, alături de bibliografia folosită de autori încheie această încercare de monografie cu speranţa că urmaşii o vor completa spre bucuria semenilor lor şimişnenii.
Felicitări!