Sfântul Andrei, apostolul românilor

Sfântul Apostol Andrei este sărbătorit de români în ziua de 30 noiembrie. Sărbătoarea Sfântului Andrei este însemnată cu cruce roşie în calendarul bisericesc, în anul 1997 Sfântul Andrei fiind proclamat „Ocrotitorul României”. Credincioșii îl cinstesc, îi mulţumesc şi îl laudă pe pe Sfântul Apostol Andrei care a fost bătut, a privegheat îndurând foamea, setea, a postit de multe ori în frig, fără haine, pentru a-i întoarce pe oameni la lumina cunoştinţei de Dumnezeu.

Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat, s-a născut în Betsaida Galileea, localitate situată pe ţărmul Lacului Ghenizaret, în nordul Ţării Sfinte. Potrivit Sfântei Scripturi, Sfântul Andrei era fratele lui Simon Petru şi amândoi au fost pescari, împreună cu tatăl lor. Înainte de a deveni ucenic al lui Hristos, a fost ucenicul Sfântului Ioan Botezătorul.

Sfântul Andrei a fost văzător al minunilor făcute de Hristos, al patimilor şi răstignirii Sale, morţii, învierii, apoi înălţării Lui la cer. Apostolul Andrei i-a urmat lui Hristos înaintea celorlalţi apostoli, pentru care s-a şi numit „întâi chemat”, el fiind încredinţat că acesta era Hristos, cel pe care proorocii L-au proorocit mai înainte şi L-au propovăduit.

Potrivit tradiţiei, Sfântul Apostol Andrei a fost primul propovăduitor al Evangheliei la geto-daci. El a murit ca martir, pe o cruce în formă de X, dar nu se ştie cu precizie data martirizării sale. Unii istorici spun că ar fi avut loc în timpul persecuţiei împăratului Nero, prin anii ‘64-‘67, alţii în vremea persecuţiilor iniţiate de Domiţian (81-96). Din simplu pescar, Sfâtul Andrei a devenit apostol, fiind îmbrăcat cu putere de sus după chiar făgăduinţa făcută de Dumnezeu: Veniţi după Mine şi vă voi face pe voi vânători de oameni.

Apoi ca nişte cai, după cum zicea proorocul Avacum, prin toată lumea pe care o vede soarele au alergat şi pe neamuri le-a întors din rătăcire şi de la închinarea de idoli la cunoştinţa adevăratului Dumnezeu le-a adus, prin fiecare ţară, cetate, sat şi loc, răbdând bătăi, chinuri, vărsări de sânge şi moarte în fiecare zi.

Întru osteneli multe, întru bătăi cu covârşire, în temniţă cu prisosinţă, în primejdii de moarte de multe ori; de la iudei de cinci ori câte patruzeci de lovituri fără una am luat, spunea Pavel.

“De trei ori cu toiege am fost bătut, o dată cu pietre am fost împroşcat, de trei ori s-a spart corabia cu mine, o noapte şi o zi am fost întru adânc; în călătorii de multe ori, în primejdii în râuri, în primejdii de la tâlhari, în primejdii de la cei de un neam, în primejdii de la neamuri, în primejdii prin cetăţi, în primejdii prin pustietăţi, în primejdii pe mare, în primejdii între fraţii cei mincinoşi. Întru osteneală şi în trudă, în privegheri de multe ori, în foame şi în sete; în postiri de multe ori, în frig şi fără haine”.

La aproximativ 4 kilometri sud-est de localitatea Ion Corvin, judeţul Constanţa, se află peştera în care se crede că a vieţuit Sfântul Apostol Andrei, cât timp a propovăduit pe teritoriul românesc.

În vara anului 1944, după ce peştera a fost sfinţită şi transformată în biserică, trupele ruseşti invadatoare au distrus-o.
A fost refăcută după 1990, biserica fiind redată cultului. Mii de credincioşi vin astăzi aici pentru a se ruga pe locul unde a trăit Apostolul Andrei.

În 357, moaştele Sfântului Andrei au fost aşezate în Biserica Sfinţilor Apostoli din Constantinopol, cu prilejul sfinţirii acestei biserici. Cardinalul Petru de Capuâ va duce moaştele Sfântului Andrei în Italia, în catedrala din Amalfi, în timpul Cruciadei a IV-a. În anul 1462, în vremea papei Pius al II-lea, capul Sfântului Andrei ajunge la Roma, iar de aici a fost dus în Catedrala din Patras, în biserica cu hramul Sfântul Andrei.

Potrivit Tradiţiei Bisericii, numeroşi pelerini au primit tămăduire de bolile sufleteşti şi trupeşti rugându-se cu credinţă înaintea Crucii Sfântului Apostol Andrei.