Globuri argintii, instalații complicate, forme, raze, proiecții tridimensionale, toate aceste elemente sunt adunate în jurul pomului de Crăciun. Împodobirea bradului a ajuns să țină cont de tendințe, culoarea globurilor e una atent selecționată. Da, până și bradul de Crăciun a ajuns o modă, iar în multe cazuri este exagerată. Cercetătorul științific Camelia Burghele vine cu o lecție, o lecție despre ce însemna pomul de Crăciun în satul tradițional sălăjean acum 50 de ani.
Brazii erau puțini în casele țărănești. Era împodobită lampa, boabe de fasole alcătuiau decorațiunea care atrăgea atenția în noaptea de Crăciun. Numai că vremurile erau altele, oamenii erau diferiți. Puținul însemna probabil foarte mult în acele vremuri, iar fericirea se baza pe simplitate, pe puțin. Lumea actuală este cu totul alta. Acum, din păcate, în multe cazuri, sărbătorile de iarnă înseamnă și multă agitație, cumpărături și petrecerea timpului la mall, mall care devine o obsesie pentru tot mai mulți români.
Reporter: Cum arăta pomul de Crăciun în satele sălăjene acum o jumătate de secol?
Camelia Burghele: În satele tradiționale exista un pom de Crăciun, dar nu prea erau brazi împodobiți. În trecut, în casa țărănească se făcea un pom de Crăciun din lucruri ce puteau fi refolosite. Erau obiecte din gospodărie. Mereu se împodobea lampa. Cele mai multe sate nu erau electrificate, iar oamenii se foloseau de lumina lămpii. Lampa era împodobită cu tot felul de hârtiuțe colorate, cu prime așa cum le spunem noi aici, în Sălaj. Vă dați seama ce frumos era atunci când lampa era aprinsă, probabil că efectul era unul deosebit. Într-o altă variantă, pomii de Crăciun erau din tot felul de tije. Erau făcuți din trestie, din nadă, așa îi spunem noi în Sălaj, chiar și din paie de secară. Era confecționat un fel de schelet romboidal pe care se prindeau tot felul de panglici și fundițe din hârtie colorată. Această structură romboidală era agățată în cuiul din grindă.
Rep.: Dar pomul din fasole?
C.B.: Un pom care avea un succes deosebit era cel din boabe de fasole, pomul din păsulă, așa i se spunea atunci. Erau alese boabe de fasole, fasole tărcată, fasole colorată, boabele erau puse la înmuiat pentru a putea fi străpunse cu acul și trase pe ață. Șirele de boabe alcătuiau, de asemenea, o structură romboidală pe un schelet din lemn. Acela era pomul de fasole. Fiind de diferite culori, fasolea dădea un efect deosebit. Astfel de pomi erau împodobiți și cu multe elemente textile rămase în gospodărie, cu bucățele de finet, cu tot felul de lucruri găsite prin casă. Ne putem gândi că bradul de Crăciun, în accepțiunea pe care o dăm noi acum, este o creație mult mai recentă. Bradul a fost folosit într-o serie de structuri ritualice, dar care nu prea aveau nimic în comun cu Crăciunul. Ce vreau eu să reliefez este această dragoste extraordinară pentru frumos pe care țăranul simplu o avea. Să nu ne imaginăm că doar noi ne dorim să ne fie casa frumos împodobită de sărbători. Și țăranul autentic își dorea asta și reușea să o împodobească într-un mod deosebit. Casa împodobită avea un plus de luminozitate și culoare, iar țăranul reușea asta.
Rep.: Acești pomi se pare că erau cu adevărat ecologici…
C.B.: Da, așa este. Vedeți, noi ne dăm acum mari ecologiști, dar țăranii știau să folosească inclusiv pentru pomii de Crăciun doar materiale refolosibile, ei nu tăiau brazi, nu sacrificau pomi așa cum facem noi azi doar pentru a marca acest moment al sărbătorilor. Ulterior, în satele noastre a apărut și bradul zilelor noastre. Era un brad împodobit cu fructe, mai ales cu mere. Acestea erau legate cu ață de crenguțele brazilor. Țăranul știa să lege mărul de pomul vieții, dar și de pomul cunoașterii, știut fiind faptul că mărul era fructul cunoașterii pe filieră biblică. De asta era de preferat să fie puse mere în brad. Ulterior, pe brad au fost puse nuci și alte fructe care erau un simbol al bogăției. Iată, nimic nu se făcea la întâmplare. Mărul simboliza fructul cunoașterii, iar bradul însemna bogăția.
Rep.: Lucrurile s-au schimbat. Împodobim bradul de la sfârșitul lunii noiembrie…
C.B.: Da, noi, modernii, ne gândim deja să împodobim bradul de pe la sfârșitul lunii noiembrie, de la sărbătoarea Sfântului Andrei. Tot de atunci punem și coronițele de brad în poartă. La sat nu era așa. Țăranul voia să se știe că pomul era adus de Moș Crăciun. Acesta era tot farmecul poveștii. În timp ce micuții dormeau, Moș Crăciun aducea bradul, de aceea se numește brad de Crăciun, să fie împodobit în seara Crăciunului și nu cu o lună înainte. Și nu mai spun că noi, cei care ne considerăm moderni, l-am împopoțonat cu tot felul de lucruri, cu globuri, beteală. E la fel ca povestea cu acel camion roșu de la compania care produce băutura răcoritoare pe care o consumăm cu toții sau cu acel Moș Crăciun îmbrăcat în roșu, un moș pe care l-am standardizat mult prea mult. Moș Crăciun actual nu mai are legătură cu moșul din trecut, cu cel care aducea bradul de Crăciun.
