Revista Caiete Silvane va recomanda: Mioara Lazar, Toamna tarzie

Revista Caiete Silvane va recomanda: Mioara Lazar, Toamna tarzie

(Editura Scoala Noastra, Zalau, 2011)

Tintirim martir

Vesmantul alb imbraca tintirimul batran

Cu prunii uscati ce poarta izul strabun.

Cruci… Cate cruci pe tapsan…

Dascalii, preotul si-atati de badea Ioan.

Mormantul movila cu-atatea neveste si soti

Si giulgiul zapezii ce-i cuprinde pe toti…

Cararui, urme, omat si odihna…

Doar pasari pe cruci se perinda in tihna.

Aici nu-i mort nimeni, traiesc prin cei vii:

„Pacat, copile, ca nu poti sa stii

Ce dascali…, cum ne-nvatau…”

Si nimeni nu uita cum au fost, ce spuneau…

„Avea popa glas, in curte-un gorun,

Ca el nu e nimeni, mai sfant sau mai bun.”

Trecand pe aici ti-e pasul mai greu.

Facliile lor ne vor arde mereu.

Apasati, nici acolo n-au somn de mormant

Fara de grai ne-ar mai spune-un cuvant.

S-au strans Azi cu noi la praznica masa,

Ar vrea sa mai stie ce griji ne apasa.

Parc-ar fi Aici, ca n-ar mai fi morti,

Doar giulgiul zapezii-i cuprinde pe toti.

O pensionare cu…debut

Se obisnuieste, si pe buna dreptate, ca dupa o viata de munca momentul pensionarii sa se constituie intr-un eveniment. Unic si nostagic pentru cel care-l traieste, emotionant pentru familie, colegi, prieteni… Drept care, nu de putine ori „iesirea la pensie” se marcheaza prin adevarate chefuri, cu mese imbelsugate, cu muzica si dans, cu inspirate surprize – toate facatoare de amintiri…

Pensionarea invatatoarei Mioara Lazar, care a slujit aproape patru decenii scoala din satul natal, Treznea, pierzand, in timp, numarul promotiilor insa amintindu-si cu duiosie de fiecare fost elev, a fost deosebita. A iesit din tipar. Inainte de-a intra in ultima sa vacanta (dascalii nu au concediu, ei au vacanta, poate si de aceea raman vesnic tineri…), Mioara Lazar a cedat insistentelor colegilor dascali si a acceptat sa-si adune cateva din creatiile sale intr-o placheta de versuri. Asa a vazut lumina tiparului lucrarea Toamna tarzie. Cartea, ingrijita si sponsorizata de colegii dascali din Treznea, a vazut lumina tiparului la Editura Scoala Noastra a Casei Corpului Didactic din Zalau. Redactor si prefatator al cartii, prof. Dr. Teodor Saracut-Comanescu, inspector scolar. Culegere si tehnoredactare – inv. Terezia Stoica si Floare Horincar; corector, prof. Liana Stanean (fiica Mioarei) si Marilena Mocuta.

Si „prefata” prof. Teodor Saracut-Comanescu este altfel… Este o recenzie-poem, cu numeroase citate din versurile autoarei: „In toamna vietii depanam amintiri,/ roade/ ce-si au radacini in lungul drum al/ rasaritului catre apus…/ Dar ochiul nostru rade plangand/ de fiecare data cand ne intoarcem/ de unde n-am plecat niciodata./ (…) Caldele ploi cad din belsug, dar in casa cu cerge paroase/ patrunde sec/ si gerul,/ zdrobind redute./ Timpul isi cere vama:/ pune culori tot mai putine portretului/ nostru,/ in ochi pietrute pierdute,/ pe buze-nghetate cuvinte mute,/ pe obraji doar mireasma florilor ude,/ iar in suflet amintirile se sting/ luptand sa mai arda./ E toamna vietii, dar niciodata/ a poeziei! / «Ferice de cel ce apus o s-apuce.»”.

Asadar, momentul cel mai important al iesirii la pensie a invatatoarei Mioara Lazar a constat in lansarea primei ei carti, in marcarea debutului ei editorial care s-a petrecut in modernul Centru de Informare din incinta … modernizatei centenarei scoli din Treznea, marti, 7 iunie 2011, in prezenta unui mare numar de invitati – dascali si fosti colegi din Zalau, Agrij, Treznea, familie, prieteni, autoritati locale s.a. Despre carte, dar si despre harul de dascal si preocuparile pentru punerea in valoare a culturii traditionale ale invatatoarei Mioara Lazar (este consacrata valorificarea scenica a Nuntii la Treznea, spre exemplu) au vorbit Teodor Saracut-Comanescu, inspector scolar, prof. Pamfil Pop si Pamfil Berar din Agrij, doamna prof. Maria Porumb, a carei alocutiune s-a constituit intr-un imn de slava inchinat dascalului si multi altii. Autoarea a citit cateva din poeziile sale si a oferit carti cu autograf tuturor invitatilor.

Frumoasa, originala si… indrazneata intrare in toamna vietii…

Dar cum „E toamna vietii, dar niciodata/ a poeziei!”, ne asteptam ca, in primavara, Mioara Lazar sa ne invite la lansarea celui de-al doilea volum…

(Din nr. 79 – 80/2011 al revistei „Caiete Silvane”. Mai multe materiale puteti citi pe www.caietesilvane.ro )

Leave a Comment