Marin Pop
Din galeria marilor personalități pe care Sălajul le-a dat istoriei face parte, la loc de cinste, şi Corneliu Coposu. Este cea de a patra mare personalitate sălăjeană, în ordine cronologică, după Simion Bărnuţiu, Gheorghe Pop de Băseşti şi Iuliu Maniu, mentorul său politic.
Corneliu Coposu s-a născut pe data de 20 mai 1914, în localitatea Bobota. Tatăl său, Valentin Coposu, era preot greco-catolic în această localitate, iar pe mama sa o chema Aurelia şi era fiica protopopului greco-catolic Iulian Anceanu. Aşadar, apariţia lui pe scena politică românească nu a fost una întâmplătoare, deoarece Corneliu Coposu provenea dintr-o familie cu vechi tradiţii istorice. El avea ca înaintaşi pe linie maternă 7 preoţi, iar pe cea paternă 3. Toţi aceşti slujitori ai altarului au militat pentru ridicarea nivelului cultural al românilor din Ţara Silvaniei şi pentru împlinirea visului de veacuri a românilor, acela de a se uni într-un singur stat. În calitate de preoţi ei au fost lideri de opinie în lumea satelor, contribuind la păstrarea valorilor tradiţionale ale românilor, a moralei creştine, dar ei au fost şi luminători de carte, fiind directori ai şcolilor confesionale, unde limba de predare era limba română.
Valentin Coposu şi Aurelia Anceanu au adus pe lume şase copii: Cornelia Veturia (1911-1988), licenţiată a Facultăţii de Chimie din Cluj; Corneliu Valeriu (1914-1995), marele om politic; Mircea Flaviu (1918-1919); Doina Viorica Măriuca (1922-1990), licenţiată a Facultăţii de Farmacie din Bucureşti; Flavia Lucia Terezia, căsătorită Bălescu (n. 1924), licenţiată a Facultăţii de Ştiinţe Economice din Bucureşti şi Steluţa Lucia Rodica (n. 1933), licenţiată a Institutului Politehnic Bucureşti.
În această atmosferă „politico-misticistă, plină de esenţă românească şi străbătută de patriotism”, care exista în casa preotului din Bobota, la data de 20 mai 1914 a văzut lumina zilei Corneliu Coposu. După cum îşi amintea marele om politic pereţii casei din Bobota erau înţesaţi cu tablouri ale marilor înaintaşi Avram Iancu, Horea, Cloşca şi Crişan, dar existau şi gravuri ale marilor oameni de cultură ai poporului nostru: Andrei Mureşanu, Vasile Alecsandri şi Mihai Eminescu.
În ceea ce priveşte istoricul familiei Coposu, cercetătorii s-au axat preponderent, până acum, pe studiul vieții și activității lui Corneliu Coposu. Nu au studiat mai aprofundat istoricul întregii familii și a înaintașilor acesteia. În acest sens, amintim dialogurile lui Corneliu Coposu acordate lui Vartan Arachelian și Doina Alexandru, precum și lucrarea reputatului jurnalist Călin Tudor Zarojanu, care, din păcate, nu are aparatul ştiinţific necesar.
Până la prezenta lucrare, subsemnatul a publicat câteva articole care se referă la activitatea preoților greco-catolici, înaintași ai lui Corneliu Coposu, începând de prin anul 1800 și aspecte ale activității lui Corneliu Coposu.
Lucrarea de faţă îşi propune să introducă în circuitul ştiinţific informaţii despre întreaga familie, precum şi activitatea înaintaşilor lui Corneliu Coposu, pe care le-am regăsit în documentele de arhivă. De asemenea, de un real sprijin ne-au fost distinsele surori Flavia şi Rodica Coposu, cărora le mulţumim şi pe această cale, de la care am obţinut informaţii inedite privind istoria familiei din care provin. Împreună am rememorat atmosfera idilică petrecută de familia Coposu la Bobota şi calvarul care l-au îndurat odată cu semnarea Dictatului de la Viena din 30 august 1940 şi, în special, în crunta perioadă comunistă.
Un motiv important în alegerea temei l-a constituit şi faptul că subsemnatul este originar din satul Seniorului Coposu şi al familiei sale. Cercetarea temei am început-o încă de la terminarea facultăţii, în anul 1997, când am avut ca temă la lucrarea de licenţă „Viața și activitatea lui Corneliu Coposu”. După terminarea facultății și angajarea la Muzeul Județean de Istorie și Artă din Zalău am continuat studiul temei, dar și valorificarea ei prin expoziții permanente și temporare, studii și articole publicate în revistele muzeelor din țară sau cele de cultură din județul Sălaj.
Acum, la împlinirea centenarului nașterii lui Corneliu Coposu, am considerat că este momentul de a edita prezenta lucrare cu caracter monografic, dedicată familiei Coposu.
Demersul nostru științific are la bază, pe lângă bibliografia edită, informațiile de arhivă studiate la Arhivele Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, filialele Arhivelor Naționale din Cluj și Sălaj. De asemenea, după cum am mai amintit mai sus, interviurile realizate cu distinsele surori Coposu și alte persoane care au participat la diverse evenimente istorice alături de membrii familiei Coposu.
Volumul de față este structurat pe 8 capitole. Astfel, am avut în vedere pentru început prezentarea unui scurt istoric al satului Bobota, satul natal al Seniorului Coposu și al familiei sale.
Cel de-al doilea capitol l-am dedicat înaintașilor lui Corneliu Coposu, preoți și protopopi greco-catolici. Am încercat să evidențiem activitatea lor prodigioasă atât în domeniul preoției, cât și pe tărâm cultural și național. Ei pot fi considerați ca adevărați precursori ai Marii Uniri din anul 1918.
Familia Coposu a luat ființă la Bobota, în anul 1909, prin căsătoria preotului Valentin Coposu cu Aurelia Anceanu, părinții lui Corneliu Coposu. Familia a părăsit Bobota în urma Dictatului de la Viena din 30 august 1940, deoarece Valentin Coposu, semnatar al Marii Uniri, era trecut pe lista neagră a autorităților horthyste. Această perioadă importantă atât pentru familia Coposu, cât și pentru satul Bobota, fiind una de maximă înflorire sub toate aspectele (economic, cultural, religios, etc.) am analizat-o în cadrul unui capitol consistent. Am urmărit, apoi, tragedia familiei în timpul refugiului (1940-1944), al perioadei comuniste (1947-1989) și după 1989, în cadrul capitolelor IV-VI.
În capitolul următor am redat câteva scurte biografii ale membrilor familiei Coposu, în afară de protopopul Valentin Coposu, a cărui activitate am analizat-o în cadrul capitolului III şi al fiului său, Corneliu.
Viaţa şi activitatea celui mai de seamă reprezentant al familiei Coposu, Corneliu, am analizat-o în cadrul capitolului VIII, cel mai consistent capitol al lucrării. Am încercat să urmărim pas cu pas formarea sa profesională, ca elev la Bobota, Blaj şi Universitatea din Cluj, activitatea jurnalistică şi opera scrisă, activitatea politică până în momentul arestării, calvarul închisorilor comuniste în care a suferit nu mai puţin de 17 ani, dacă socotim şi cei doi ani de Domiciliu Obligatoriu, activitatea după eliberare sub lupa Securităţii şi după 1990. Astfel, se poate observa că închisoarea lui Corneliu Coposu nu s-a rezumat la cei 17 ani, ci ea a continuat până în anul 1989 şi chiar după, dacă ne aducem aminte de calomniile şi insultele la care a fost supus, pe nedrept, în anii 90. După anul 1990 am urmărit activitatea lui Corneliu Coposu atât pe plan intern cât şi pe plan extern, unde a făcut eforturi aproape disperate pentru ca ţara noastră să revină în marea familie europeană. Ca o încununare a întregii sale activităţi a fost decorat de preşedintele Franţei, Jaques Chirac, cu ordinul Legiunea de Onoare în grad de Ofiţer, cea mai înaltă distincţie a republicii franceze. De asemenea, presa internaţională l-a numit „președintele moral al României”. Am încheiat demersul nostru cu crezul monarhic nestrămutat al Seniorului Coposu, trecerea în eternitate și testamentul său politic.
Într-o perioadă în care sistemul de valori ale poporului român este răsturnat cu susul în jos, credem că istoria familiei Coposu, care în ciuda tuturor vicisitudinilor istoriei şi-a păstrat verticalitatea, omenia şi bunul simţ, poate constitui un reper de moralitate nu numai pentru tânăra generaţie, ci pentru întreaga societate românească, greu încercată de-a lungul istoriei.
(Introducerea volumului Monografia familiei Coposu. Între istorie și memorie, în curs de apariție la Editura Caiete Silvane).
Vizitaţi pagina web a revistei: www.caietesilvane.ro
