RAFTUL CU CARTE: Vă place poezia lui George Coșbuc?

Motto: „Iar a tăcea și lașii știu!/Toți morții tac!/Dar cine-i viu/Să râdă”
(George Coșbuc – „Decebal către popor”)

Pentru cei care iubesc poezia bardului din Hordou, la raftul de carte de azi oferim volumul – George Coșbuc, „O sută una de poezii”, apărut la Editura Academiei în anul 2021. Această necesară și așteptată lucrare de către cei care-l prețuiesc pe poetul transilvănean este o antologie din opera autorului alcătuită de Alexandru Ruja, istoric și critic literar, profesor universitar emerit al Facultății de Litere din cadrul Universității de Vest din Timișoara.
Volumul cuprinde o selecție de poezii din cele patru volume antume („Balade și idile”, 1893; „Fire de tort ”, 1896; „Ziarul unui pierde-vară”, 1902; „Cântece de vitejie ”, 1904 ) și din periodice. Ponderea creațiilor antologate o ocupă poeziile din primele două volume, cele care l-au consacrat pe George Coșbuc (1866-1918) și, pe baza lor, poetul a fost ales membru al Academiei Române. Totodată, acestea au fost foarte apreciate de iubitorii de poezie din acea vreme, care l-au citit, recitit și au transpus pe note unele dintre ele: „Numai una”, „La oglindă”. Prin ceea ce a scris și publicat George Coșbuc a făcut să apară, într-o perioadă de epigonism eminescian, o școală, o direcție a tradiționalismului spiritual în România. „Ediția realizată de Alexandru Ruja este nu numai o reamintire a poetului, la 155 de ani de la moartea sa, ci și o confirmare a valorii cu care a început, în penultimul deceniu al veacului al XIX-lea, aventura poeziei tradiționaliste la noi” (Răzvan Voncu ). Volumul beneficiază și de o prefață, o fișă autobiografică, o notă asupra ediției și selecția operelor critice.
Spre nemulțumirea celor care prețuiesc valorile poetice românești din toate etapele devenirii sale, poetul născut în satul Hordou (azi comuna Coșbuc) de lângă Năsăud, face parte dintr-o pleiadă de scriitori puțin sau deloc cunoscuți de către cititorii de azi. Demersul salutar al profesorului bănățean este cu atât mai mult de apreciat, realizând o convingătoare pledoarie pentru a renaște interesul pentru creația acestui autor. Alexandru Ruja se adresează și celor care consideră că poezia coșbuciană nu mai transmite nimic cititorului de poezie din zilele noastre, deci ea a devenit desuetă, pierzându-și actualitatea. În efortul autorului antologiei în încercarea sa de a demonstra că cei care au această opinie greșesc, îi vine în sprijin Răzvan Voncu, critic și istoric literar, autor al 16 cărți, distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru valoarea acestora, redactor-șef al revistei „România literară”. Acesta, în numărul 23/28 mai 2021 al revistei, publică un substanțial comentariu literar al antologiei coșbuciene, în care abordează în spirit critic două aspecte, mai precis răspunde la două întrebări: și-a pierdut poezia coșbuciană actualitatea? Îl mai putem numi și azi „poetul țărănimii”, așa cum a făcut-o întâia oară C. Dobrogeanu Gherea?
Despre supranumele „poetul țărănimii”, Răzvan Voncu consideră că este un „mod eronat” de a-l evalua pe scriitor , iar textele antologice sprijină ceea ce foarte sugestiv și sintetic ne mărturisește autorul că reflectă opera sa: „Sunt suflet în sufltul neamului meu/ Și-i cânt bucuria și amarul/… Sunt inimă în inima neamului meu/ Și-i cânt și iubirea, și ura” („Poetul”).
Creații mari, remarcabile – „Nu te-ai priceput”, „Nunta Zamfirei”, „Subțirica din vecini”, „Numai una”, „Moartea lui Fulger”, „Vara”, „Mama”, „Lupta vieții”, „Noi vrem pământ!”, „Iarna pe uliță”, „Moartea lui Gelu”, „Nuntă în codru”, „alcătuiesc unul din cele mai originale universuri spirituale din poezia noastră din secolul al XIX-lea. Acestea sunt îmbrăcate în acea haină prozodică desăvârșită, care constituie marca înregistrată a lui Coșbuc, probabil, unul dintre cei mai buni meșteșugari ai versului din istoria literaturii române.” Culegerea „O sută una poezii” „atestă, din fericire, viabilitatea estetică a creației coșbuciene”. Mai mult, „atât substanța spirituală, cât și stilul poeziei lui George Coșbuc sunt vii chiar și după apariția, începând cu anul 1980, a curentului literar postmodernist”. Dimpotrivă! În creațiile poetului transilvănean vom întâlni unele trăsături ale postmoderniștilor: intertextualitatea și caracterul autoreferențial. Spre exemplu, „în <Anacreontică > , aflăm un Coșbuc nu doar livresc , ci de-a dreptul intertextual: << Ca Gyges, sadicul despot,/ Eu nu-s setos după renume,/Nimic nu-nvidiez pe lume/ Și-a fi gelos defel nu pot>> ”.
Doar o interpretare sociologică a textelor a făcut posibilă etichetarea acestui autor ca fiind „poet al țărănimii”. Bunăoară, binecunoscuta poezie „Noi vrem pământ!”, în ea nu are nimic în comun nici cu așa-zisa răscoală de la 1907, nici, în general, cu împropietărirea țăranilor, ci este un imn al relației identitare fundamentale ce se stabilește, în civilizațiile tradiționale, între om și locul pe care trăiește și muncește.
În ansamblul său, antologia „O sută una de poezii” coșbuciene ne oferă un bun prilej de a le reciti sau citi într-o altă manieră interpretativă ceea ce-i durabil în activitatea poetică a lui George Coșbuc. În felul acesta, am putea spune că George Coșbuc este REDIVIVUS! Da, un poet renăscut, reînviat. Este, cred eu, un prim pas în a-l readuce pe întemeietorul liricii obiective românești pe lista autorilor canonici.

Profesor Octavian Guțu