Protopopul Cornel Oțiel (1887-1975) – personalitate marcantă din generația Marii Uniri

Continuăm serialul nostru dedicat personalităților sălăjene din generația Marii Uniri cu câteva aspecte legate de viața și activitatea protopopului greco-catolic din Buciumi, Cornel Oțiel, care la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918 a participat și votat Unirea, ca delegat ales cu credențional din partea Cercului electoral Zalău.
Cornel Oțiel s-a născut la 20 mai 1887 la Teiuş, din părinţii Vasile şi Maria Oţiel. A absolvit opt clase gimnaziale la Blaj, susținându-și examenul de maturitate la 20 iunie 1905. A urmat cursurile Facultăţii de Teologie din Blaj, pe care le-a absolvit la 22 iunie 1910.
Un an de zile a fost catehet în Budapesta, iar după căsătoria cu Silvia Pop, fiica protopopului tractului Almaş, Vasile L. Pop, paroh în Sângeorgiu de Meseş, pe data de 19 noiembrie 1911 a fost hirotonit ca preot în parohia Buciumi.
Din căsătoria lui Cornel Oţiel cu Silvia Pop au rezultat două fete: Lucia-Viorica, născută la 18 septembrie 1912 şi Sabina-Maria, născută la 11 aprilie 1914.
Tânărul preot Cornel Oţiel a urcat repede pe scara ierarhiei bisericeşti, probabil şi cu sprijinul socrului său, Vasile L. Pop. Astfel, la şedinţa Sinodului de primăvară a districtului protopopesc Almaş, care a avut loc pe data de 17 aprilie 1913 la Răstolţul Mare, Cornel Oţiel a fost ales în funcţia de preşedinte al oficiului de fisc protopopesc şi defensor matrimonial. Şedinţa sinodală a avut ca obiect rezolvarea problemelor administrative bisericeşti şi şcolare din tractul Almaşului. Ieşind la pensie vrednicul preot Simion Marincaş, se vacantează postul de preşedinte al oficiului de fisc şi defensor matrimonial. Se propune alegerea unui nou for de conducere, prin vot secret. În funcţia de preşedinte a fost ales Cornel Oţiel, asesori în forul protopopesc preoţii Eugen Şancu, Emil Petran, Matei Moldovan şi Ioan Puşcaş, iar ca supleanţi Ioan Simoc şi Alexandru Petran.
Pe de 24 noiembrie 1918 are loc „adunarea generală a poporului românesc din comuna Buciumi”. Cu această ocazie s-a constituit Consiliul naţional român şi Garda naţională din comuna Buciumi. Din procesul verbal încheiat cu această ocazie reiese că preşedintele ad-hoc al adunării a fost ales preotul Cornel Oţiel, care „face cunoscut poporului împrejurările la cari a ajuns neamul românesc din Transilvania şi Ungaria din punctele generale de armistiţiu”. Totodată, face cunoscut apelul lansat de Gheorghe Pop (de Oarţa), preşedintele Consiliului naţional comitatens (judeţean), înfiinţat la Zalău pe data de 11 noiembrie 1918, de a constitui consilii şi gărzi în fiecare comună. În acest sens, cere ca adunarea să aleagă „cu connsensul tuturora” membrii consiliului. Cu „unanimitate şi aclamaţiuni”, adunarea generală îi alege pe următorii cetăţeni ai localităţii: Cornel Oţiel, Dr. Valer Ostatea, Ioan Cucu, Dumitru Mărgineanu, Valer Vlaicu, Ioan Opriş, Pece Niculaie a lui Ştefan, Pece Simion a Catrinii, Olar Indrei, Niculaie Mocan, Iacob Mocan, Ioan Ştirb, cantor, Niculaie Bejan a Mitruţului, Gligor Negrean a Vilii, Vasile Demble a lui Leonte, Simion Guşet a lui Niculaie, Isaie Ciupe a Veiului, Zaharie Rus a Irinuţii, Leon Negrean, Ioan Negrean a lui Simion, Gavrilă Ştirb a lui Gheorghe, Antonie Guşet, Ioan Pece a lui Vasile, Dumitru Chiorean, Petru Guşet, Atanasiu Horincar, Alexandru Bejan a Lupului, Ştefan Pece a lui Filip, Izidor Ciupe a lui Gligor, Gligor Horincar, Ilisie Porumb, Ioan Pece a Dochii, Vasile Negrean a Popii, Miron Negrean, Simion Ştirb, Iacob Porumb. Preşedintele, Cornel Oţiel, cere ca adunarea să decidă formarea unei gărzi naţionale. Adunarea îl „aclamă” pe Ioan Opriş în funcţia de comandant al gărzii naţionale, „rugându-l să primească” şi să formeze o gardă din 60-80 de membri, care să fie alcătuită din tineri între 18-30 de ani.
În prima şedinţă a Consiliului naţional românesc comunal din Buciumi, care a avut loc în aceeaşi zi de 24 noiembrie, se face propunerea de alegere a unui birou de conducere în frunte cu preotul Cornel Oţiel, preşedinte, Ioan E. Cucu, „conducător contabil” şi Dumitru Mărgineanu, învăţător – vicepreşedinţi, iar ca secretari: Dr. Valer Ostatea, medic, şi Valer Vlaicu, învăţător. Consiliul confirmă numirea lui Ioan Opriş, sublocotenent în rezervă la regimentul 51 Infanterie, în funcţia de comandant al gărzii naţionale.
Pe data de 25 noiembrie 1918 are loc adunarea electorală a cercului Zalău, cu scopul de a alege cei cinci delegaţi, care să reprezinte circumscripţia la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia. Preşedinte al adunării a fost Dr. Gheorghe Pop de Oarţa, iar preotul Traian Trufaş notar, iar Dr. Octavian Felecan şi Dr. Iosif Fărcaşiu sunt desemnaţi „bărbaţi de încredere” pentru supravegherea scrutinului şi numărarea voturilor. În urma votării se constată că au întrunit „unanimitatea voturilor” Traian Trufaşiu preot greco-catolic în Zalău, Dr. Augustin Pintea avocat în Crasna, Eugen Boroş contabil la filiala băncii „Silvania” din Zalău, Remus Roşca, preot ortodox în Treznea şi Cornel Oţiel preot greco-catolic în Buciumi.
Prezidiul adunării dispune ca aleşii „să fie provăzuţi cu credenţionale”, iar procesul verbal să fie trimis „imediat” Consiliului Naţional Român Central, care avea sediul la Arad.
Pe data de 28 noiembrie 1918, la Buciumi a avut loc o adunare a Consiliului naţional românesc comunal, cu scopul de a alege doi reprezentanţi ai despărţământului Buciumi al Astrei la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia. Au fost desemnaţi Ioan Nossa, preot în Bogdana şi Petru Tulbure, învăţător în Buciumi, care au primit mandatul-credenţional. Procesul verbal al adunării este semnat de protopopul Vasile L. Pop, în calitate de director al despărţământului şi preotul Cornel Oţiel, secretar.
Pe versoul programului Adunării Naţionale de la Alba Iulia, protopopul Vasile Pop din Sângeorgiul de Meseş face următoarea însemnare, din păcate nedatată: „au participat de sub Meseş Vasile L. Pop, protopop în Sângeorgiu de Meseş, cu tieranii Ilie Puie, cantor, Vasile Negrean a Spoielarului, Niculaie Puie a Uteştilor, Cornel Oţiel, preot în Buciumi cu Sachie a lui Holhoş care a salvat în Cucerdea (azi Lunca Mureşului) steagul tricolor arborat în fruntea trenului ce ne ducea la adunare. Din Bogdana încă au participat doi feciori”.
Rememorând importanța istorică a Adunării Naționale de la Alba Iulia și firul evenimentelor, protopopul Cornel Oțiel afirma următoarele: „După ce am luat legătura cu cărturarii şi bărbaţii politici români din Zalău, la 24 noiembrie 1918 s-a constituit Consiliul naţional român din Buciumi, al cărui preşedinte am fost ales eu. La scurt timp, s-a înfiinţat garda naţională română din comună, în care au intrat 60 de voluntari, majoritatea lor fiind foşti militari în armata austro-ungară, care s-au reîntors de pe câmpurile de bătaie cu armele şi echipamentul din dotare. Comandant al gărzii a fost desemnat locotenentul în rezervă Ioan Opriş.
În ultimele zile ale lunii noiembrie, atunci când s-au desfăşurat alegerile de delegaţi pentru Adunarea Naţională de la Alba Iulia, în Cercul electoral Zalău au fost alese cinci persoane, printre care m-am numărat şi eu.
Împreună cu mine au plecat la Alba Iulia, locotenentul Ioan Opriş, Sachie Holhoş – care purta steagul nostru tricolor – şi încă zece săteni. Până la Jibou ne-am dus cu trei căruţe cu cai. Acolo ne-am întrunit cu ceilalţi delegaţi ai Sălajului şi, cu toţii, am călătorit mai departe cu trenul. La Alba Iulia, am luat parte la Adunarea Naţională. Plin de mândrie şi încredere în viitor, am votat unirea noastră, a transilvănenilor, cu România”.
Pe data de 4 decembrie 1918, după reîntoarcerea de la Alba Iulia, în şedinţa Consiliului naţional român din Buciumi se ia la cunoştinţă şi se primeşte propunerea Consiliului naţional maghiar „că Dânşii contribuie la susţinerea Gardei naţionale române”. De asemenea, „li se asigură din partea Consiliului naţional român că Garda naţională română va apăra chiar aşa libertatea personală şi averea privată a fiecărui ungur sau izraelitean ca a unui român”. Semnează Cornel Oţiel, preşedintele consiliului, Ioan Opriş, notar ad-hoc, Dr. Valer Ostatea şi Dumitru Mărgineanu – verificatori.
La începutul anului 1919, Resortul (ministerul) Cultelor şi al Instrucţiunii Publice din cadrul Consiliului Dirigent trimite tuturor protopopiatelor şi prin ele parohiilor o adresă prin care le cere să facă un bilanţ al pagubelor suferite în timpul războiului „spre a putea face demersurile necesare în scopul acoperirii unor despăgubiri corespunzătoare tuturor pagubelor”.
În judeţul Sălaj acest bilanţ a fost făcut doar în luna mai, după instaurarea administraţiei româneşti. Astfel, pe data de 23 mai 1919 protopopul Vasile L. Pop trimitea adresa Consiliului Dirigent parohiei Buciumi. Peste două zile, preotul Cornel Oţiel raportează oficiului protopopesc, menţionând că în Buciumi au existat pagube doar la şcoală, care au fost făcute de garda naţională şi mai ales de armata bolşevică secuiască, care a operat pe frontul spre Ciucea, la sfârşitul războiului. Aceştia au fost încartiruiţi la şcoală, preotul Oţiel evaluând paguba la 5.000 de coroane, valoarea în 1919.
Pe data de 22 mai 1919, prefectul judeţului Sălaj, Gheorghe Pop de Oarţa, trimitea preotului Cornel Oţiel o adresă prin care îl informa de schimbarea programului de primire a Familiei Regale, care efectuau prima vizită în Transilvania. În judeţul Sălaj au fost întâmpinaţi în gara din Jibou, pe data de 26 mai 1919: „Programul primirei Majestăţilor Sale s-a schimbat. Noi sălăjenii avem să primim pe Majestăţile Sale în Jibou la 26 l.c. luni la oarele 11 a.m. în gară. Vă rog să binevoiţi a face tot posibilul, ca primirea Majestăţilor să fie o adevărată sărbătoare de triumf şi o manifestaţie grandioasă a poporului român.
Sunteţi rugaţi deci ca atât intelectualii, cât şi poporul, bărbaţi şi femei din jurul Dvoastră, să ia parte la primirea celor mai înalţi oaspeţi ai noştri. Ţăranca română are să vină în portul ei naţional, căci şi Regina României Mari va fi în costumul naţional”.
În întreaga Transilvanie au loc adunări de protest împotriva situaţiei din Banat. Şi la noi în Sălaj, fruntaşii Partidului Național Român (PNR) au luat atitudine faţă de această situaţie. Astfel, pe data de 29 iunie, la adunarea care s-a organizat la Buciumi au participat 5-6.000 de români sălăjeni. Adunarea a fost prezidată de către protopopul Vasile L. Pop. Au luat cuvântul preotul Cornel Oţiel, locotenentul de jandarmi Arieşan şi locotenentul Cerbulescu.
Cu mare fast a fost întâmpinată de către toţi românii Serbarea Încoronării Regelui Ferdinand I şi a Reginei Maria la Alba Iulia, în ziua de 15 octombrie 1922. Este, în fapt, apoteoza Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. Cu această ocazie, autorităţile locale din Buciumi, prin notarul Ioan Opriş aduc la cunoştinţă preotului Cornel Oţiel, pe data de 12 octombrie 1922, ordinul ministerial primit în vederea serbării evenimentului istoric: „În conformitate cu ord. Ministerial Nr. 69929/1922 am onoarea a Vă ruga să binevoiţi a lua la cunoştinţă că în ziua de 15 oct. pe lângă serviciul divin obicinuit, se va ţinea şi Te Deum în toate bisericile din ţară de orice confesiune serbând cu aceasta ocasiune marele act naţional – încoronarea.
La oarele 10 şi 30 vor suna clopotele bisericilor din întreaga ţară, vestind încoronarea Majestăţii Sale iar după sfârşitul serviciului divin fiecare Domn preot e rugat a ţinea predică credincioşilor despre marea însămnătate a zilei şi actului de încoronare.
Cred că din partea superiorilor bisericeşti aţi primit deja dispoziţiunile referitoare”.
Preotul Cornel Oţiel s-a dovedit şi un bun administrator, reuşind să definitiveze construcţia bisericii din Buciumi. De asemenea, a construit o nouă casă parohială.
Pe data de 2 octombrie 1921 se deplasează personal la Ciucea şi îi înaintează un memoriu ministrului Octavian Goga, aflat la Castelul de la Ciucea. În memoriu, îl roagă să acorde ajutor credincioşilor din parohia Buciumi pentru a putea definitiva lucrările la biserică şi a zidi casa parohială „cari să ruinează”. Motivează cererea cu următoarele argumente istorice: „Comuna noastră e una din cele mai fruntaşe comune a judeţului Sălaj curat românească. Fiind aşezaţi la poalele Meseşului dinspre Ardeal am fost ca izolaţi de lume şi guvernele trecute tocmai ca nu cumva această comună fruntaşă să se poată ridica”. Menţionează că parohia avea 2900 de „suflete”, care înainte de 1918 au pus mai presus interesele naţionale decât cele personale. Estimează costurile bisericii la suma de 100.000 lei. După Marea Unire, spune el, a făcut repartiţie pe credincioşi, adunând suma de 600 lei, cu care a renovat şcoala afectată de trupele secuieşti din zona Ciucea-Zalău. În anul 1920 a făcut o nouă repartiţie de 20.000 lei, sumă cu care au achiziţionat clopote noi în locul celor „recvirate” (confiscate) în timpul războiului şi au acoperit biserica. Mai subliniază că biserica aştepta de aproape 50 de ani să fie terminată.
Pe data de 27 noiembrie 1921, în şedinţa reprezentanţei parohiale se decide construirea unei noi case parohiale şi definitivarea lucrărilor la biserică, vânzându-se fosta casă parohială „din cari la noile case parohiale nu se poate folosi nimica”.
Pentru realizarea acestui deziderat se aprobă şi exploatarea „excepţională” a pădurilor bisericii.
Cornel Oţiel sublinia că nu mai putea locui în casa parohială şi că dacă nu se rezolvă problema va fi nevoit să părăsească parohia Buciumi.
În cele din urmă problemele se rezolvă şi se reuşeşte construirea unei noi case parohiale, a cărei recepţie se face pe data de 3 iunie 1924. De asemenea, s-a reuşit acoperirea bisericii cu tablă zincată şi alte lucrări necesare.
Preotul Cornel Oţiel intenţiona să sfinţească biserica în acel an. Astfel, pe data de 18 august 1924 se adresează mitropolitului Blajului, Vasile Suciu, subliniind următoarele: „Cu ajutorul lui D-zeu şi cu multe greutăţi ajungând să ne restaurăm biserica, să ne edificăm noi case parohiale, am avea o foarte mare mângăiere sufletească de a Vă avea în mijlocul nostru ca să ne consacraţi biserica şi aşa să ne-o predaţi sublimei ei chemări”. Dar mitropolitul îl înştiinţează că erau programate alte evenimente pe anul 1924 şi să revină prin luna mai 1925.
În anul 1924, petrecerea de vară a societăţii culturale a studenţilor sălăjeni s-a ţinut la Buciumi, pe data de 28 august. După ce s-a oficiat serviciul divin, societatea studenţească a organizat un matineu artistic în curtea şcolii, care era aproape de biserică. La matineu au participat un număr mare de oaspeţi: preoţi, protopopi, învăţători şi reprezentanţi ai administraţiei şi armatei. După ce s-au interpretat câteva marşuri naţionale a luat cuvântul preotul local, Cornel Oţiel, care a vorbit despre menirea acelei adunări. Studenţii sălăjeni au înfiinţat biblioteca poporală din Buciumi. Pentru început a avut loc predarea bibliotecii poporale, constând din 100 de volume de „cărticele bune şi de folos, alese anume pentru popor”. Ele au fost predate preotului Cornel Oțiel de către Mihail Gurzău, preşedintele societăţii studenţeşti.
Pe data de 1 iunie 1925 preotul Cornel Oţiel revine cu o scrisoare-invitaţie la mitropolitul Vasile Suciu, propunându-i data de 15 august pentru sfințirea bisericii, de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului. Subliniază că în acea zi, la Buciumi, „totdeauna se adună popor mult şi din mari depărtări la pelerinaj”.
La câteva zile, pe data de 6 iunie 1925, mitropolitul Vasile Suciu îi răspunde afirmativ, trimiţându-i în anexă instrucţiunile pe care le avea de îndeplinit preotul Oţiel pentru consacrarea bisericii. Îl anunţă că intenţiona cu acea ocazie să efectueze şi o vizitaţiune canonică în parohiile districtului Almaş.
Ziua de 15 august 1925 a fost o zi de sărbătoare pentru parohia Buciumi. În presa vremii apărea următoarea ştire: „La Ziua de Sfântă-Mărie în fruntaşa comună Buciumi, hărnicia poporului şi a preotului Cornel Oţiel ne-a dat prilej de-o înălţătoare sărbătoare a sfinţirii pompoasei biserici de către Înalt preasfinţia Sa Metropolitul de la Blaj Dr. Vasile Suciu. Sărbarea, prin publicul ales adunat, prin asistenţa de popor, prin predicele Metropolitului şi a canonicului Dr. Ioan Coltor, prin presenţa autorităţilor şi prin petrecerea de seară a universitarilor români Sălăjeni, prin admirabilele toasturi – fiecare o perlă de oratorie cu fond şi temeiu adânc şi formă ireproşabilă – a ajuns la proporţiile unei manifestaţiuni grandioase bisericeşti şi naţionale şi s-a creat o atmosferă de înfrăţire românească neuitată dintre fraţii de două confesiuni. Duhul dreptăţii şi al înţelegerii creştineşti plana între noi”.
Aşa cum subliniază şi presa vremii, ca în fiecare vară, pe data de 15 august, de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului petrecerea studenţilor sălăjeni se ţinea în localitatea Buciumi. Pentru petrecerea din anul 1925 se cerea ca ţinuta participanţilor să fie, pe cât posibil, în costum naţional pentru că la eveniment urma să participe mitropolitul de la Blaj, dr. Vasile Suciu, alţi înalţi prelaţi şi autorităţi.
Venitul strâns de către studenţi a fost destinat o parte bisericii greco-catolice din Buciumi, iar cealaltă parte a fost depusă în fondul prevăzut ridicării unei plăci comemorative în memoria marelui înaintaş sălăjean, Simion Bărnuţiu.
Un an de excepţie în activitatea societăţii studenţilor sălăjeni l-a constituit anul 1933. La dorinţa preşedintelui lor de onoare, Iuliu Maniu, tinerii studenţi au cutreierat satele sălăjene, „împărţind lumina binefăcătoare”. Prin intervenţia lui Maniu la ministrul instrucţiunii, Dimitrie Gusti, societăţii culturale i s-au aprobat 250 de biblioteci pentru popor. Fiecare bibliotecă avea câte 80 de volume de cărţi, 40 de tablouri intuitive şi istorice şi 10 hărţi. În anul 1933 s-au primit 135 de biblioteci, care au fost distribuite, în tot atâtea comune, în cadrul a 10 turnee de propagandă culturală în satele sălăjene. În cadrul fiecărui turneu se organiza şi un program cu puncte care interesau viaţa culturală a ţăranilor. S-au scos în evidenţă calităţile şi s-au descris defectele care trebuiau să dispară din viaţa ţăranilor. În cadrul acestor programe s-au desfăşurat şi momente artistice, recitări de poezii, doine, interpretări instrumentale etc.
Pe data de 10 august 1933, la orele 9, a început şezătoarea culturală de la Buciumi, unde au participat şi localităţile înconjurătoare, Bogdana, Răstolţ, Răstolţ-Deşert, Agrij, Bozna, Bodia şi Sângeorgiul de Meseş. Ea a fost prezidată de către prefectul judeţului, Gheorghe Pop. Deşi munca la câmp era în toi, ţăranii „au lăsat secerile şi coasele şi setoşi de cultură au alergat la şcoală, unde se ţinea şezătoarea”.
Din partea gazdelor a luat cuvântul protopopul Cornel Oţiel şi învăţătorul G. Moldovanu, care mulţumesc, în numele locuitorilor, studenţilor sălăjeni pentru nobila lor operă culturală. La finalul şezătorii culturale, „la care ţăranii s-au împărtăşit de adevărata lumină a culturii, într-o atmosferă cu adevărat naţională”, s-au distribuit bibliotecile comunelor stabilite în program.
Cornel Oţiel s-a implicat activ şi în viaţa politică sălăjeană interbelică. A făcut parte din Partidul Naţional Român, devenit după 1926 Naţional-Ţărănesc. Înaintând în vârstă socrul său, protopopul Vasile L. Pop, Cornel Oţiel a preluat de la acesta postura de lider al românilor din zona Meseşului.
Primele informaţii pe care le aflăm din presa vremii despre implicarea lui activă şi alegerea într-o funcţie politică la nivel de judeţ sunt din anul 1927. Pe data de 5 noiembrie 1927 la Zalău a avut loc o mare întrunire a întregii organizaţii judeţene a Partidului Național Țărănesc (PNŢ), la care au participat un mare număr de ţărani şi intelectuali din toate părţile judeţului. În urma demisiei lui Gheorghe Pop de Oarţa din fruntea organizaţiei judeţene a PNŢ, pe motiv de boală, Comisia judeţeană aleasă cu această ocazie a făcut propuneri pentru noul comitet şi au fost proclamaţi aleşi următorii: Dr. Alexandru Aciu în funcţia de preşedinte al organizaţiei judeţene Sălaj a PNŢ şi Dr. Simion Pop în funcţia de secretar general. Preotul Cornel Oţiel a fost ales în funcţia de preşedinte al plasei Buciumi, iar preotul din Bozna, Ioan Puşcaş, în cea de vicepreşedinte.
Pe data de 17 decembrie 1929, mitropolitul Blajului, Vasile Suciu, îi scrie protopopului Vasile L. Pop, anunţându-l că i s-a aprobat cererea de pensionare şi îi aduce mulţumiri pentru activitatea deosebită pe care a desfăşurat-o în întreaga sa carieră. În aceeaşi zi, mitropolitul îl anunţa şi pe preotul din Buciumi, Cornel Oţiel, ginerele protopopului Vasile L. Pop, despre retragerea din oficiu şi îl numeşte ca protopop interimar al tractului Almaş.
În baza legii privind organizarea administrativă a ţării, adoptată în vara anului 1929, care tindea spre o descentralizare reală a ţării, pe data de 5 februarie 1930 au avut loc alegeri la nivelul judeţelor, iar în perioada 9 februarie-16 martie 1930 la cel al comunelor.
Pe data de 6 ianuarie 1930 şi PNŢ depune lista cu candidaţi pentru Consiliul Judeţean Sălaj. S-a încercat ca lista să cuprindă „persoane onorabile în cari putem avea încredere deplină, că judeţul va fi cârmuit bine”. De asemenea, ca în listă să fie cuprinse toate categoriile sociale şi naţionale. Erau reprezentaţi proprietarii, industriaşii, comercianţii, avocaţii şi îndeosebi preoţimea şi corpul profesoral. Şi minoritarii erau bine reprezentaţi, în urma semnării unui cartel electoral încheiat cu PNŢ, care se afla la guvernare. Lista cuprindea 23 de români, 10 unguri, 2 şvabi şi 1 evreu. Preotul Cornel Oţiel de găsea la poziția 14.
La alegerile pentru Consiliul Judeţean lista PNŢ a obţinut o victorie zdrobitoare cu 56.344 de voturi, faţă de numai 7.656 ale listei liberale. Astfel, noii consilieri judeţeni erau cei de pe lista PNŢ, amintită mai sus, deoarece, conform legii electorale, liberalii nu au obţinut minimul de 20% din numărul total de voturi. Acestora li se adăugau consilierii maghiari.
Noul Consiliu Judeţean Sălaj s-a constituit pe data de 3 iunie 1930. În funcția de preşedinte al Consiliului Judeţean Sălaj a fost reales Gheorghe Pop de Oarţa, una din personalităţile de seamă ale Sălajului interbelic, printre altele, primul prefect al Sălajului de după 1918 şi preşedinte al biroului de avocaţi. Biroul de conducere avea următoarea componenţă: vicepreşedinţi – protopopul Petre Cupcea şi Beldy Coloman; secretari – Alexandru Pop şi Aurel Coza, directorul liceului din Carei; chestori – protopopul Valentin Coposu din Bobota, şi protopopul Cornel Oţiel din Buciumi.
După întoarcerea fruntașilor politici național-țărăniști sălăjeni de la o întrunire provincială care a avut loc la Cluj a fost convocat Congresul judeţean al PNŢ Sălaj, pe data de 11 mai 1931, la Şimleu Silvaniei. La acest congres au fost prezenţi o serie de intelectuali sălăjeni, fruntaşii şi membrii PNŢ din Sălaj. A fost ales un nou birou de conducere, care avea următoarea componenţă: Dr. Alexandru Aciu – preşedinte; Dr. Simion Pop şi Ioan Sabo – secretari generali; Gheorghe Fodoreanu din Jibou şi preotul din Buciumi, Cornel Oţiel – vicepreşedinţi; preotul Vasile Mody – casier.
Aceeaşi comisie a ales şi pe cei 15 membri ai Delegaţiei Permanente Judeţene. Preşedinte al acestei delegaţii a fost ales Alexandru Aciu, iar ca membri au fost aleşi următorii: 1) Gheorghe Pop, Zalău; 2) Ioan Ossian, Şimleu; 3) Cornel Pop, Crasna; 4) Petru Cupcea, Supurul de Jos; 5) Sever Oros, Tăşnad; 6) Vasile Pop, Valcăul de jos; 7) Cornel Oţiel, Buciumi; 8) Valer Câmpeanu, Carei; 9) Gheorghe Fodoreanu, Jibou; 10) Samuil Urian, Jibou; 11) Dumitru Mureşan, Chechiş; 12) Petru Vaida, Cehu Silvaniei; 13) Traian Mihalca, Tarcea; 14) Aurel Coza, Carei; 15) Alexandru Pop, Tăşnad.
În anul 1937 au avut loc în România atât alegeri locale, cât şi parlamentare. Pe data de 25 iulie 1937 au avut loc, şi în Sălaj, alegerile judeţene. Pe lista candidaţilor PNŢ Sălaj, la poziţia 4 îl găsim pe Cornel Oţiel. Organizaţia judeţeană a PNŢ a obţinut o strălucită victorie și la aceste alegeri. PNL, care se găsea la guvernare, a obţinut, în Sălaj, doar 10.111 voturi şi s-a situat pe locul 3, după PNŢ, care a obţinut 19.140 de voturi şi partidul maghiar, care au obţinut 12.130 de voturi. Astfel, PNŢ a întrunit 61% din numărul total de voturi şi a obţinut 18 mandate de consilieri judeţeni, iar partidul maghiar 39%, respectiv 12 mandate.
Preşedinte al noului Consiliu Judeţean Sălaj a fost ales vicarul Silvaniei Petru Cupcea, Vasile Indrean şi Traian Mihalca vicepreşedinţi, Vasile Şimon şi Erdeli Romul secretari, iar în funcţia de chestori au fost aleşi Gheorghe Filep şi Ioan Raţiu.
În anul 1938, Cornel Oțiel s-a transferat în districtul protopopesc al Abrudului, pe aceeași funcție de protopop. A continuat să facă politică naţional-ţărănistă până în anul 1946, fiind ales ca preşedinte de plasă la Abrud. După falsificarea grosolană a alegerilor parlamentare din anul 1946 şi desfiinţarea PNŢ, conform unei directive venite din partea conducerii PNŢ, la fel ca mulţi alţi fruntaşi naţional-ţărănişti s-a înscris în Partidul Național Popular (PNP), iar alţii s-au înscris în Frontul Plugarilor.
În anul 1948, în urma desfiinţării cultului greco-catolic a refuzat să treacă la ortodoxie. A făcut-o doar peste un an.
Nu a scăpat de teroarea instaurată de regimul comunist, fiind arestat în ziua de 16 august 1952 şi condamnat la 24 de luni de muncă silnică, conform deciziei nr. 1050 a Comisiei MSS constituită în baza HCM nr. 1554 din 22 august 1952 şi a deciziei MAI nr. 744 din 25 august 1952, pentru înfiinţarea coloniilor de muncă, a domiciliilor obligatorii şi a batalioanelor de muncă.
A fost urmărit permanent și după eliberarea din temnițele comuniste, fiind încadrat cu informatori. În arhiva CNSAS se află dosarul lui de Urmărire Informativă. Era urmărit sub numele de cod „Orban Ioan” pentru trecutul său politic și religios, precum și pentru unele legături pe care le-ar fi întreținut cu Vaticanul.
A trecut la cele veșnice în anul 1975, la Turda, venerabila vârstă de 88 de ani. Se stingea din viață unul dintre ultimii semnatari ai Marii Uniri, într-o nemeritată uitare.
Marin Pop
(articol publicat în revista “Caiete Silvane”)