Tema unei lumi viitoare sau a unei lumi nevăzute a trezit de multe ori interesul dar a avut și reacții neașteptate. De altfel, lumea îngerilor este lumea nevăzută, lumea duhurilor slujitoare lui Dumnezeu, o lume despre care ni se pare că știm multe, dar intrând în amănunt ne dăm seama că nu știm mare lucru. Știm în cel mai bun caz, că avem un înger păzitor pe care l-am primit la botez, și că prin intermediul lui descoperim lumea nevăzută și maretia lui Dumnezeu. Cred că fiecare om, mai ales în copilărie, înainte de a se adresa lui Dumnezeu prin rugăciune, prima data a înțeles că are un înger care-i călăuzește pașii spre întâlnirea cu Dumnezeu. Cum arată acest înger, ce face el concret pentru mine, cât de mult mă ajută, pot fi de multe ori întrebări fără de răspuns. La fel de neclară este și situația în care știm că serafimii sunt cu 6 aripi, da, i-am văzut reprezentați de iconari, și la fel de bine știm că heruvimii sunt cu ochi multi, oare ei cum arată? Aici nu mai avem analogii. O altă grupare de îngeri din preajma lui Dumnezeu se numesc Tronuri, și știm că pe ei ,,odihnește” slava lui Dumnezeu. Dar cum sunt acesti îngeri nu știm. A încercat Grigorescu o reprezentare a îngerilor din preajma tronului Dumnezeiesc, dar este destul de stângace. Nu mai vorbesc de faptul că în societatea actuala, îngerul este un fel de etalon, o masură a desăvârșirii. Nu ne miră să auzim expresii de genul: e ca un înger, a plecat un înger dintre noi, e sus cu îngerii, etc.
Această situație oarecum neclară, ce pendulează între conștient și inconștient, între cunoscut și necunoscut, între familiar și străin, m-au pus în situația de a răspunde la câteva întrebări, iar în cele ce urmează mă voi opri la două dintre ele:
1. În Rai, oare existau îngeri?
Știm din paginile Sf. Scripturi cum a fost făcută lumea văzută, dar nicăieri nu se spune când și pentru ce motiv a creat Dumnezeu îngerii. Cu toate că prezența îngerilor atât în V.T. cât și în N.T. este foarte bine ilustrată și exemplele nu sunt rare deloc, totuși, îngerul nu apare în Biblie decât în momentul în care este pus să străjuiască Raiul după izgonirea lui Adam și a Evei. Se naște întrebarea: A existat oare comuniune în Rai între îngeri și oameni? Cu toate că nu este specificat acest lucru în Sf. Scriptura, eu cred cu tărie că da. Atunci nu erau îngeri păzitori ci pur și simplu era o împreună armonie de slujbă sau de slujire și de laudă adusă lui Dumnezeu. Îngerii și oamenii aveau același țel, își înțelegeau existența fericită ca venind de la Dumnezeu pe care îl adulau cu cântări de laudă și de preamărire. Acest crâmpei de Rai se va întâmpla din nou pe pământ la nașterea lui Hristos, atunci când corurile îngerești cântau cântări de laudă lui Dumnezeu și totodată îmbiau la cântare și pe oameni, fapt ce îl determină pe autorul anonim de colinde să exclame: “Îngeri și oameni, cântă împreună!”
Tot în Rai are loc și ispitirea primilor oameni, care vine din partea îngerului căzut, fapt ce întărește supoziția noastră de mai sus. Îngerii buni se desăvârșiseră în poziția lor, adică ajunseseră la starea în care nu mai puteau să cadă în păcat, dar omul nu, el încă era pe acest drum al desăvârșirii. Diavolul dacă ar fi ratat această ocazie de a-l pierde pe om, nu l-ar mai fi putut niciodată birui.
2. Când slujim cu îngerii?
Este un timp privilegiat în care cerul se pogoară pe pământ, un timp în care Biserica devine Rai, acesta este timpul Sf. Liturghii. Poate că pentru unii pare o simplă ceremonie, dar în realitate este o trăire anticipată a împărăției lui Dumnezeu. În mai multe locuri preotul slujitor evocă faptul că la această slujbă și îngerii slujesc împreună cu oamenii. De ex. la ieșirea preotului cu Sf. Evanghlie, el spune într-o rugăciune: ,,Stăpâne Doamne Dumnezeul nostru, Cel Ce ai așezat în ceruri cetele și oștirile îngerilor și ale arhanghelilor spre slujba slavei Tale, fă, ca împreună cu intrarea noastră să fie și intrarea sfinților îngeri care slujesc împreună cu noi și împreună slăvesc bunătatea Ta“. La cântarea Heruvicului, arătăm că noi îi închipuim pe îngeri în slujire, adică încercăm să copiem o deprindere pe care am omis-o prin grijile de fiecare zi. Ceea ce mi se pare însă de-a dreptul impresionant este faptul că la un moment dat, într-o rugăciune preotul mulțumește lui Dumnezeu pentru faptul că El nu așteaptă acum de la îngeri lauda, cu toate că ei ar fi făcut-o mult mai bine decât noi, ci Dumnezeu primește liturghia pe care preotul o slujește împreună cu poporul: ,,Mulțumim Ție și pentru Liturghia aceasta, pe care ai binevoit a o primi din mâinile noastre, deși stau înaintea Ta mii de arhangheli și zeci de mii de îngeri… (dar totuși) cu aceste fericite Puteri și noi, Iubitorule de oameni, Stăpâne strigăm și grăim: Sfânt ești și Preasfânt…și slava Ta este plină de măreție”.
Nu știu alt mijloc prin care omul poate să urce mai sus și prin care să fie mai aproape de Dumnezeu decât prin Sf. Liturghie, și cu toate acestea, nu știu dacă putem să dezamăgim mai mult pe Dumnezeu decât atunci când numărăm minutele ,,pierdute” în biserică sau când așteptăm cu bucurie nestăpânită otpustul.
Pr. Augustin Câmpean
Va rugam sa specificati locul din Scriptura unde este mentionata aceasta argumentatie. In caz contrar, este vorba de o invatatura nescripturala.
Dumnezeu se descopera omului prin toata creatia (Romani 1,19-20).
Sf. Ap. Pavel( sper ca pe el nu-l contestati) zice ca legea s-a dat prin ingeri „dacă s-a adeverit cuvântul grăit prin îngeri” (Evrei 2, 2)sau „deci, ce este legea?… [ea] a fost rânduită prin îngeri în mâna unui mijlocitor” (Galateni 3, 39), argumenteaza ceea ce spuneam.
Traim in anul 2014, adica vremea Noului Legamant, incheiat intre Dumnezeu si oameni! In Galateni 3, Pavel vorbeste critic despre cei care se bazeaza pe Vechiul Legamant, iar in Evrei 2, 2-4 Scriptura afirma ca salvarea, mantuirea a fost anuntata prin Hristos si Duhul Sfant. Activitatea ingerilor in Vechiul Legamant este mult inferioara activitatii personale a lui Dumnezeu (prin Tatal, Fiul si Duhul personal implicati) in Noul Legamant. Tendinta unor culte crestine de azi este insa tocmai aceasta intentie de a departa omul de Dumnezeu, prin interpunerea a tot felul de oameni, morti, ingeri, prea-fericiti, samd, totalmente inutili si o sursa sigura de idolatrie.
Scriptura afirma cu claritate faptul ca unicul mijloc prin care omul se poate apropia de Dumnezeu este prin sangele Fiului Sau (Evrei 10, 19-22). Omul are cale deschisa pana la Dumnezeu, prin Hristos. Din nefericire exista multi asa-zisi preoti care vor cu toata forta sa se includa, interpuna, in aceasta organigrama divina.
Asa zis preot esti tu, un fariseu. Ce vrei sa demonstrezi cu aceste comentarii, satana ?
Punctele de vedere ale ortodoxiei si ale neoprotestantismului sunt foarte diferite. Neoprotestantii stau ca si niste contabili cu cartea in mana sa vada daca scrie sau nu scrie, cu toate ca „scrie” ca: sunt multe lucruri care nu sunt scrise in Cartea aceasta”In. 20,30 ; Ortodoxia inseamna trairea tainei dumnezeiesti, pt un crestin ortodox este foarte familiar sa se raporteze la inger potrivit rugaciunii obisnuite: Ingerule cel sfant al lui Hristos…care mi-ai fost dat mie de la sf botez spre pazirea sufletului si al pacatosului meu trup… , asadar sunt lucruri pe care unii nu le vor intelege niciodata, asa cum o femeie nu va stii ce e dragostea de mama pana cand va naste, tot asa un neoprotestant nu va intelege folosul sfintilor pana in momentul in care va trai experienta relationala cu ei.
Lucrurile nescrise in Biblie nu detin autoritatea de a denatura Biblia insasi! Or, Biblia, scrisa, este ferma impotriva multor lucruri, aspecte, obiceiuri, care sunt practicate la ordinea zilei in unele confesiuni declarate ca si crestine!
Crestinii au fost dintotdeauna contabili ai Scripturii. Daca cititi in Faptele Apostolilor 17,11 veti constata ca persoanele interesate de Adevarul lui Dumnezeu, dupa ce auzeau o predica, cercetau Scriptura sa vada daca ceeace au auzit, este si conform Scripturii! Aceasta este atitudinea corecta a unui crestin! Motto-ul bisericilor din secolul I, a fost: nu crede, pana nu primesti confirmarea Scripturii!
Nu contest autoritatea Scripturii(Bibliei) dar mi se contureaza o intrebare> Ce a fost mai intai, Biserica sau Biblia? Tu vorbesti de sec I, dar stii cand s-a definitivat canonul Sf Scripturi?
Capul Bisericii este Hristos, adica Cuvantul, cu alte cuvinte Scriptura, canonul Bibliei! Or, Cuvantul a fost nascut din Dumnezeu cu mult inainte de a se intemeia Biserica!