Popas duhovnicesc: Pogorârea Sfântului Duh

Pogorârea Sf. Duh a fost un act unic în istorie, cu consecințe imediate dar care are efecte palpabile și vizibile până în zilele noastre. Fie că vorbim de Rusalii sau de Cincizecime, faptul este același, venirea în lume a celei de a treia Persoane a Sfintei Treimi, adică a Duhului Sfânt, care sfințește sau imprimă lumii acesteia energia dumnezeiască dându-i astfel un alt statut și care adună credincioșii într-o comuniune sfântă, făcându-L prezent pe Hristos la nivelul sufletelor lor. Actul acesta al coborârii în lume a Duhului Sfânt a fost îndelung pregătit de către Hristos prin întruparea Sa. Mântuitorul Iisus Hristos venise în lume pentru a reda omului harul dumnezeiesc pe care acesta îl pierduse prin căderea în păcat, iar prin Înălțarea Sa, a deschis omului porțile cerului și a făcut posibil ca la sfârșitul veacurilor oamenii sfințiți și îndumnezeiți prin puterea harului Duhului Sfânt să revină la Creatorul lor. Deoarece asupra omenității lui Hristos S-a revărsat din plin Duhul Sfânt, lucru care s-a văzut cel mai concret la Botezul Său, el a căpătat privilegiul de a trimite Duhul Sfânt și peste cei ce au crezut în El. Pogorârea Duhului Sfânt a fost posibilă datorită jertfei Fiului lui Dumnezeu și a Înălțării Sale cu trupul la cer, dar și datorită unor oameni aleși (cum au fost apostolii) care au crezut în El și care L-au recunoscut ca atare.
Lumea aceasta nu a existat niciodată fără prezența Duhului în ea, știm încă de la facerea ei că ,,Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor”(Facere1,2), iar Sf Maxim Mărturisitorul spune că Sf. Duh menține în existență toate făpturile și că într-un mod specific El se află în tot ceea ce există, fără prezența Duhului, lumea s-ar prăbuși în haos. Totuși la Cincizecime, Sf. Duh depășește această capacitate a Sa de a menține întreaga zidire prin energiile Sale și pătrunde personal în sufletele oamenilor oferindu-le ,,înfierea ce după har”, adică posibilitatea de a deveni cu adevărat și noi asemenea lui Iisus, fii ai lui Dumnezeu. Hristos mântuiește pe om atât prin prelungirea Jertfei Sale dincolo de hotarul acestei lumi cât și prin rugăciunile pe care continuă să le înalțe acolo sus în cer, unde se află de-a dreapta Tatălui. Acolo se împlinește lucrarea Sa arhiereacă despre care Sf. Ap. Pavel scria cu entuziasm că avem ,,Arhiereu mare, Care a străbătut cerurile, pe Iisus, Fiul lui Dumnezeu”(Evrei 4,14) care se roagă și mijlocește pentru noi(Romani8,34). Trimiterea Sf. Duh în lume a fost de multe ori anunțată de către Hristos înaintea ucenicilor, pentru că această venire a Duhului însemna încununarea lucrării de mântuire realizată de El pe pământ sau cum s-a mai spus într-o formă metaforică, prin Înălțarea la cer a lui Hristos avem cea mai desăvârșită formă de epicleză adică de invocarea a Duhului Sfânt chemat să sfințească întreaga zidire.
Trebuie să observăm faptul că Duhul Sfânt a coborât atunci când toți apostolii și cei care erau împreună cu ei se aflau adunați laolaltă, întemeind astfel Biserica în chip văzut. Da, Cincizecimea este actul de naștere al Bisericii văzute, pentru că Duhul Sfânt este Duhul comuniunii care are misiunea de a uni sufletele între ele și cu Hristos. În esența ei, Biserica este participarea oamenilor la viața Sfintei Treimi, o viață de comuniune și unitate în Duhul lui Dumnezeu dar în același timp și de păstrare a unicității persoanei care se învrednicește în mod personal de primirea Duhului. Limbile ca de foc care au stat deasupra capetelor Sf. Apostoli confirmă această taină a persoanei, adică omul nu se pierde în unitatea Bisericii ci în această comuniune fiind, el devine răspunzător de capacitatea cu care se deschide în fața primirii harului dumnezeiesc. Lucrarea Duhului în Biserică și implicit în sufletul credincioșilor are un dublu aspect. Pe de o parte El este foc care arde, este focul curățitor sau purificator care curăță și înlătură păcatul omenesc iar pe de altă parte zidește, reface chipul divin al omului întunecat prin căderea în păcat. Biserica va rămâne peste veacuri păstrătoarea harului Duhului Sfânt pe care îl transmite neîncetat credincioșilor ei prin Sf. Taine, oferind astfel posibilitatea oricărui om de a se uni cu Hristos prin mijlocirea harului Sfântului Duh. În felul acesta Duhul Sfânt restaurează chipul divin din om sădindu-L pe Hristos în sufletul său, iar Hristos îl apropie pe om de Tatăl.
Faptul că avem o singură Cinzecime istorică și un singur Duh care s-a pogorât peste o singură comunitate apostolică, ne dau dreptul să credem că avem o singură Biserică păstrătoare a harului Sfântului Duh, ceea ce este mai mult decât atât, este de la om și nu de la Dumnezeu.

Pr. Augustin Câmpean