Meditație la duminica a IX-a după Rusalii (Matei 14, 22-34)
Evenimentul pe care voim să-l punem în discuție în cele ce urmează nu are cu nimic de a face cu celebra carte a lui Emil Cioran. Fiecărui om îi este dat în această viață să treacă mai mult sau mai puțin prin momente de criză și nu mă refer aici la criza economică sau financiară, ci la momentele de criză lăuntrică, când sub imboldul sau sub presiunea unor împrejurări, se poate produce o instabilitate emoțională care te face să iei hotărâri din cele mai pripite sau câteodată chiar fatale. Momentele acestea de criză nu pot fi ocolite, ele fac parte din viață, însă este foarte important cum reacționăm, ce soluții găsim în asemenea situații. Ucenicii Mântuitorului Iisus Hristos neavând răbdare ca Acesta să-și încheie predica în fața mulțimii pe care o săturase prin înmulțirea pâinilor, fuseseră siliți să treacă singuri marea spre Capernaum, iar acum se găseau în mijlocul unei furtuni care amenința corabia lor destul de fragilă. În momentul de maximă panică și de disperare când nimic omenește nu se mai putea face pentru salvarea lor, ei văd la un moment dat că pe marea agitată se conturează o umbră ce semăna cu Hristos. Nu-l văzuseră niciodată pe Învățătorul lor să umble pe apă, iar omenește era imposibil de cugetat o asemenea posibilitate. De aceea ei cred că ceea ce văd în fața lor este doar o închipuire, o nălucă, este acel sentiment de fata morgana care se produce în astfel de situații disperate. Dar Hristos pentru a nu prelungi aceste clipe de panică le zice: ,,Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!”(Mt.14,27) În loc ca ucenicii să prindă curaj la auzul acestor cuvinte, devin derutați. Ei fuseseră martori la atâtea exorcizări și știau că Diavolul poate să imite voci, poate să ia diferite înfățișări, iar acum în fața lor ce era de fapt un Duh sau chiar Hristos? Tocmai pentru a elucida acest lucru, Petru zice: ,,Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte să vin la Tine pe apă.” Petru știa că întotdeauna cuvântul lui Dumnezeu este cu putere multă, iar această putere se simte, știa că cuvântul este pătruzător și aducător de pace iar acel: ,,Vino!” îl convinsese deplin. Cu toată încrederea de care a dat dovadă după primii pași făcuți pe apă, Petru se afundă. Întotdeauna după primul imbold care vine de la Dumnezeu, apar gândurile care încearcă să te destabilizeze sau să-ți taie orice elan. Dar dacă nu este Dumnezeu? Dar dacă nu iese cutare lucru? Dar dacă… În momentul în care te clatini în credință, în mod sigur vei adânci disperarea și-ți vei închide instinctiv orice portiță de speranță ajungând astfel la deznădejde. Deznădejdea însă, este una din armele cele mai eficace și cea mai sigură cale prin care Diavolului îl poate pierde pe om. Pentru a nu ajunge niciodată la deznădejde (care este o stare mai decăzută decât disperarea) trebuie să te motivezi continuu cu gândul că Dumnezeu chiar și în cele mai cumplite momente de încercare este alături de tine. Știe foarte bine cât poți răbda, îți cunoaște limitele dar și capacitățile pe care le poți pune în valoare. De multe ori Dumnezeu provoacă în mod voit aceste situații de ,,nesiguranță”, tocmai pentru a ne menține treji din punct de vedere sufletesc și de a nu cădea într-o rutină spirituală care poate fi atât de păguboasă încât să nu mai producă niciun rod duhovnicesc. Înarmându-ne așadar cu această îndrăzneală pe care a avut-o Petru, trebuie să avem și noi curajul și nădejdea de a încerca să mergem pe valurile tumultoase ale vieții, știind că și de va fi să ezităm sau să ne afundăm, Hristos va fi chiar lângă noi, întinzându-ne grabnic mâna.
Pr. Augustin Câmpean
Felicitari parinte! In felul acesta ne faceti sa asteptam si mai mult ziua de vineri !
Isus isi intinde mana. De regula, celor care merg si se indreapta catre El. Ajutorul vine de la Dumnezeu, nu de la oameni, oseminte, ritualuri, samd.
Daca prin „ritualuri” intelegeti cumva Sf. Liturghie sau celelalte oficii si celebrari religioase , iar prin „osemiunte” numiti moastele ale unor sfinti , moaste care dealtfel se gasesc in toate mesele de altar ( in ritul bizantin) si sunt „prinse” de Sf. Antimis fara de care nu se poate celebra o liturghie valida , indraznesc sa va contrazic . Dumnezeu nu este o entitate care face si desface , el isi indeplineste lucrarea si prin oameni .
Felicitari parintelui , apreciez mult meditatiile domniei sale (chiar daca sunt practicanta catolica 🙂 ).
am tot respectul fata de parerea Dv. care se aliniaza strict unor dogme aferente unor culte crestine, mai putin Scripturii.
din moment ce reprezentati traditiile unor confesii crestine, vreti nu vreti, mai devreme sau mai tarziu, ajungeti la concluzia ca aveti pareri contrare invataturii Scripturii.
renuntati destul de usor la continutul Scripturii, pt a va crea constiintei un confort periculos.
Asta-i parerea Dvs. pe care si eu o respect, dar pentru a fi credibila ar trebui sa o si motivati.
1) dati un singur verset din Biblie care sprijina teoria osemintelor din altare!
2) Biblia, in cartea Evrei afirma cu tarie ca accesul la Dumnezeu este liber si nu mai este ingradit de absolut nimic (Evrei 10, 19+20) preoti, altare, oase, si alte asemenea.
Nu-mi place cand cineva se ascunde in spatele anonimatului si arunca cu noroi. Inainte de toate, in textul de mai sus nu s-a vorbit despre moaste(oseminte, cum le ziceti Dvs.) dar daca tot cautati pricina de scandal invocand o practica a Bisericii Ortodoxe(cinstirea moastelor) crezand ca in cazul acesta nu exista argumentare scripturistica, va inselati.
Va recomand sa cititi cu mare atentie IV Regi 13, 20-21, si lasati-i in pace pe cititorii de buna credinta!
Noroiul care va supara este tocmai Scriptura. Textul invocat de Dv apartine Vechiului Legamant, care a expirat in momentul nasterii crestinismului, a Noului Legamant. Istorioara din 4 Regi nu are relevanta dogmatica pt crestinism. Dar Dv cunoasteti acest lucru / aspect. Mult mai grav este faptul ca Dv le ascundeti enoriasilor Dv adevarul Scripturii.
Frumoasa initiativa si speram plina de roade.
In contextul aceluiasi capitol (inmultirea painilor si furtuna de pe mare) mesajul este mereu acelasi: fara ajutorul lui Isus, apostolii (si crestinii de azi) nu pot face fata situatiilor extreme.
anonimule esti ratacit rau