Știu că pentru mulți întrebarea de mai sus poate părea dea dreptul banală sau chiar puerilă, de regulă orice creștin este familiarizat cu acest nume și este convins că-L reprezintă pe Fiul lui Dumnezeu întrupat, răstignit, înviat și înălțat la cer. Pentru contemporanii săi, era Iisus din Nazaret sau fiul lui David, iar Hristos când face referire la Sine se numește adesea Fiul Omului. Nu mulţi dintre cei care se gândesc la Mântuitorul nostru ştiu că cele două cuvinte, ,,Iisus” şi ,,Hristos” nu sunt un nume, ci numele este ,,Iisus” iar ,,Hristos” arată calitatea lui Iisus. Cuvântul ,,Iisus” este de origine ebraică şi înseamnă ,,mântuitor” după spusa îngerului – ,,El va mântui pe poporul Său de păcate”(Matei 1,21), iar cuvântul ,,Hristos” este de origine greacă şi înseamnă ,,Unsul”, în înţeles de ,,Alesul”. În Vechiul Testament erau aleşi ai lui Dumnezeu preoţii, proorocii şi împăraţii şi erau investiţi în calitatea lor prin ungere cu untdelemn sfinţit. Domnul nostru Iisus Hristos împlinește toate cele trei calități de preot, împărat şi profet prin lucrarea Lui în lume şi pentru aceasta este numit Unsul sau Alesul. Deci când zicem ,,Iisus Hristos” noi zicem ,,Iisus Cel ales de Dumnezeu”, Cel pus deoparte pentru mântuirea oamenilor.
Am făcut această precizare tocmai din dorința de a conștientiza importanța persoanei dumnezeiești care se naște în lume, într-o lume care se pregătește de sărbătoare, care așteaptă Crăciunul, dar care din păcate minimalizează și marginalizează prin felul de trăi sărbătoarea, importanța venirii în lume a Mântuitorului Iisus Hristos. Pentru mulți nici nu mai contează nașterea Pruncului Sfânt, și așa cum colindele se desacralizează pierzându-și mesajul sfânt, iar obiceiurile de altădată se pierd păstrând și exagerând doar latura câștigului material, așa și subiectul nașterii Domnului trece încet, încet în zona mitologiei. În acest context mi se pare oportun să ne punem întrebarea: Cine este totuși Iisus Hristos?!
Încercând să răspundă acestei întrebări pusă contemporanilor săi, care-și pierduseră speranța că Iisus Hristos este Mesia cel prezis de prooroci, evanghelistul Matei își începe Evanghelia printr-o lungă înșiruire de nume care pentru cititorul de astăzi, poate fi descurajatoare şi obositoare, având în vedere faptul că această primă pagină evanghelică este alcătuită dintr-o înşiruire de 42 de nume, însemnând tot atâtea generaţii de strămoşi pământeşti ai lui Iisus. Această înşiruire pare şi mai ciudată datorită modului în care se prezintă: cutare s-a născut din cutare, din cutare s-a născut cutare, şi aşa sunt înşirate 42 de nume fără nici o explicaţie care să ne lămurească. Însă o lectură atentă a textului Sfintei Evanghelii ne descoperă intenţia evanghelistului de a ne prezenta în acest prim capitol al scrierii sale un adevăr de credinţă, şi anume: „Iisus Hristos este Dumnezeu adevărat şi om adevărat“. Dacă în prima parte a capitolului ne prezintă „Genealogia lui Iisus“, vrând să arate prin aceasta originea Sa omenească, ca Fiu al casei regale a lui David, în partea a doua, ne arată originea Sa dumnezeiască ca Fiu al lui Dumnezeu întrupat, prin puterea Duhului Sfânt din Fecioara Maria. Evanghelistul Matei ne prezintă arborele genealogic al lui Iisus vrând să arate prin acesta că Cel a Cărui naştere urmează să o relateze nu era un oarecine, ci că era un urmaş, pe linie omenească, al regelui David. În lumea antică lista propriilor strămoşi era foarte importantă deoarece ţinea loc de „stare civilă“. Ca să-şi cunoască propria identitate, propriile rădăcini, ca să poată trăi şi ocupa un loc în societate, era nevoie ca fiecare persoană importantă să aibă genealogia personală, aceasta ținea loc de certificat de naştere.
Iisus Hristos așadar, este pe de o parte din neamul lui David, prin nașterea din Fecioara Maria, iar pe de altă parte El vine de Sus, prin umbrirea Duhul Sfânt. Sfântul Ioan Gură de Aur ne arată lămurit motivul venirii în lume a lui Hristos: „Aşadar, când auzi că Fiul lui Dumnezeu este Fiul lui David şi al lui Avraam, nu te îndoi că şi tu, fiu al lui Adam, vei fi fiu al lui Dumnezeu. Că Fiul lui Dumnezeu nu S-ar fi smerit în zadar şi în deşert atât de mult, dacă n-ar fi vrut să ne înalţe şi pe noi. S-a născut după trup, ca tu să te naşti după Duh; s-a născut din femeie, ca tu să încetezi de a mai fi fiu al femeii”.
Lista genealogică se încheie cu Iisus, arătând că El nu are urmaşi după trup; El este feciorelnic, dar prin El Dumnezeu a inaugurat un alt fel de naştere, naşterea duhovnicească de la Duhul Sfânt. Așa cum Adam stă la începutul vechii umanităţi, la fel Mântuitorul stă acum la începutul unei noi umanităţi, doar că descendenţa din El nu mai ţine de ordinea firii, ci ţine de ordinea supranaturală a împărtășirii din dumnezeirea Sa.
Pr. Augustin Câmpean
Popas duhovnicesc: Cine este Iisus Hristos? (Matei 1,1-25)
