RUSALIILE (din italicul rosalia, care însemna la romani sărbătoarea trandafirilor — rosa, -ae) — în creştinism e Duminica Cincizecimii (lat. Dominica Pentecostes; greaca I Pentikosti Imera; slava Piatidesiatniţa) sau Pogorârea Sf. Duh, numită şi Duminica Mare. Se numeşte Cincizecime pentru că se sărbătoreşte la 50 de zile de la Învierea Domnului şi pentru că atunci sărbătoreau şi evreii praznicul Cincizecimii. Se numeşte Pogorârea Sf. Duh pentru că în această zi S-a pogorât Duhul Sfânt sub forma limbilor de foc (lumină mare) asupra Sfinţilor Apostoli, care din acea zi au început propovăduirea Evangheliei în lume, după porunca Mântuitorului: „Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le…” (Matei 28, 19). În ziua aceea, în urma predicii Apostolilor, s-au botezat 3000 de oameni, constituind prima comunitate creştină din Ierusalim. De aceea, această zi a Cincizecimii este şi sărbătoarea întemeierii Bisericii creştine (Fapte2, 41). Este după Sf. Paşti, cea mai veche sărbătoare creştină, fiind prăznuită încă din vremea Apostolilor. Din vechime, evreii aveau o sărbătoare numită Cincizecime care era închinată primelor roade, fructe şi flori. Ca un ecou al acestor tradiţii, în biserici se aduc de către creştini şi se împart frunze verzi de tei sau nuc, pe care întâi le binecuvântează preotul; acestea simbolizează limbile de foc ale puterii Sf. Duh care s-au pogorât asupra Apostolilor. De această sărbătoare este legată şi pomenirea morţilor care se face în sâmbăta dinainte, numită „Moşii de vară”. Luni, după Rusalii, “Lunea Rusaliilor” se sărbătoreşte Sf. Treime, numită şi Lunea Sfântului Duh. Informaţii despre sărbătoarea Rusaliilor avem în Noul Testament (Fapte 20, 16; I Corinten 16, 8), în Constituţiile Apostolice (sec. I-II) şi la Sfinţii Părinţi din primele veacuri creştine (Sf Irineu. Tertulian, Origen), sinodul din Elvira, Sinodul I ecumenic, Egcria (sec. IV) ş.a.
Pogorârea Duhului Sfânt – Rusaliile
