Către cititori,
M-am hotărât să scriu această carte după îndelungi ezitări, considerând că subiectul ar merita un condei mai înzestrat.Timpul se scurge neiertător şi amintirile devin tot mai palide, iar noile generaţii vor afla doar din cărţi momentele de încordare ale istoriei.
Istoria consemnează date seci şi câteva note privind semnificaţia evenimentelor. Pentru noi, generaţiile mai vechi, Revoluţia din decembrie 1989 este încă vie, a însemnat un salt mult aşteptat pe care l-am plătit cu multe jertfe. Fiecare vreme îşi are chemările ei, aşteptările ei. S-a scris destul de mult despre decembrie 1989 de către istorici, reporteri, analişti politici, pentru a înţelege, în mare, evenimentul, dar fără a elucida în totalitate problematica. Noi nu ne-am propus să ne alăturăm acestora. Marelui tot, care e istoria unei etape, îi lipsesc amănuntele, trăirile oamenilor şi doar acestea pot da fiorul, culoarea vieţii trăite. Dorim să răspundem unei alte aşteptări a vremii pornind dintr-un spaţiu restrâns, o măruntă localitate, Ileanda, judeţul Sălaj, din care s-a ridicat un erou al Revoluţiei. M-am gândit că o cruce înaltă de marmură albă din cimitirul nostru merită să-şi spună povestea, că prin ea, Ileanda a primit o cunună de lauri însângerată, un titlu de nobleţe. Chiar şi liceul în care a învăţat Sergiu se poate mândri pentru că unul dintre foştii lui elevi s-a înscris în Cartea de aur a eroilor patriei. Nu sunt scriitoare de profesie, dar am privilegiul de a fi fost profesoară, consăteană cu eroul şi o apropiată a familiei. Tatăl lui Sergiu, Iosif Butuza, care citeşte mult, iubeşte cărţile şi scrie versuri, şi mama lui, Silvia, am înţeles că s-ar bucura să aibă în casă o carte între filele căreia să găsească dragi amintiri şi lacrimile unor încercări dramatice, cuvinte din care se încheagă chipul celui drag. Din discuţiile cu domnul Butuza, am înţeles că ar fi greu ca el să răspundă chemării, că doar cineva care priveşte din afară, fără să simtă inima sângerând, poate cuprinde în cuvânt viaţa unui fiu pierdut. Am primit multe informaţii, multe materiale de la tatăl lui Sergiu, care mi-a sugerat şi titlul cărţii. Multe amintiri dragi pe care le-am cuprins întocmai în carte sunt scrise de sora eroului, Mirela. Am adunat toate materialele şi m-am trudit ca prin întruparea gândului în cuvânt să înveşnicesc amintirile, să le dau un glas care să transmită fiorul vieţii, cum spune Ioan Alexandru: „Cuvântul s-a făcut viaţă/ Şi viaţa s-a făcut cuvânt”. Fie ca această carte să reînsufleţească sentimentele alese ale celor ce l-au cunoscut pe Sergiu şi mesajul ei să fie înţeles de alţi tineri care se vor apleca să o citească.
Octavia Micu Ceaca
Volumul apărut cu sprijinul Consiliului Județean Sălaj și Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj.
