MOTTO: „Incompetența este de o mie de ori mai gravă decât corupția și ne face total necompetitivi, cu efecte care se văd, în viața de zi cu zi a fiecărui cetățean.” (Răzvan Voncu, critic literar)
În numărul 51-52/3 decembrie 2021 “România literară” publică rezultatul unei noi anchete literară. De data aceasta, unui număr de 30 de scriitori li se propune de către Gabriel Chifu un exercițiu de luciditate și sinceritate, rugându-i să vorbească despre defectele pe care le descoperă la oamenii din jurul lor, dar mai întâi să înceapă cu o evidențiere a propriilor defecte profesionale , în primul rând și, eventual, mai larg umane.
Inedita anchetă a fost realizată de mai mulți scriitori: Daniel Cristea- Enache, Cristian Pătrșconiu și Ionela Streche. Ca de obicei, răspunsurile subiecților aleși sunt punctuale, de-o cuceritoare sinceritate și de-o caleidoscopică varietate. Prin prezentul articol, ofer doar câteva dintre acestea cititorilor. Le fac știute în formă rezumativă, fără niciun comentariu.
HANNA BOTA : “A-ți recunoaște slăbiciunile nu e vulnerabilitate, abia de acolo începe puterea și creșterea… Nu te poți vindeca fără să-ți cunoști starea, conștientizarea e primul pas… Suntem un popor care ne plângem în loc să ne bucurăm, ne lamentăm mai mult decât apreciem… Distrugem mai mult decât punem la loc… Încă n-am învățat să-i susținem pe cei valoroși, conștienți că urcarea lor e urcarea noastră a tuturor.”
DANIEL CRISTEA- ENACHE: “Pentru orice calitate a mea pot găsi cel puțin un defect asociat cu ea, o hibă, o lacună, o limită… Sunt generos, e adevărat… dar nu cunosc valoarea bănuțului numărat cu sudoarea frunții. Sunt bun… Bine, dar când cineva nu folosește pe la acuzativ, mă uit la el sau la ea ca la un criminal al limbii române.”
VASILE DAN : “Eu sunt un timid intratabil. La emoție îmi paralizează limba. Vorbesc stâlcit, dezarticulat și confuz. Repezit… Sunt ipohondru. Sunt credul în sens periculos. Cred dintruna pe celălalt…”.
NICHITA DANILOV: “România ca națiune, indiferent de timpul când ne raportăm la ea, pare ieșită din opera lui Caragiale și că toate personajele de acolo se regăsesc… atât în viața noastră politică și culturală.”
Promotorul temei se destăinuie afirmând: ”… să spun că n-am defecte chiar ar fi o glumă tare neizbutită… Nu sunt sigur pe nimic, știu prea puțin, mă-ncurc la tot pasul, mă bâlbâi, nu o dată sunt confuz, n-am o ținere de minte cum mi-aș dori… Am un randament intelectual scăzut și nici nu citesc atât cât s-ar cuveni, prea ușor mă las învins de lene… N-avem deprinderea lucrului temeinic, bine făcut, nu ne respectăm cuvântul dat… Nesocotim școala, știința de carte, nu mai prețuim performanțele intelectuale… adorarea averilor materiale în locul celor spirituale.” (GABRIEL CHIFU)
VASILE IGNA: “Sunt sceptic, stoic și epicurian. Visătoria e un alt defect. Mi-ar fi plăcut să trăiesc nu în vremea lui Seneca, dar asemenea lui scriind despre binefaceri și despre îngăduință și în vecinătatea lui Cicero . Dar trăind în secolul XXI și neavând prea multe alternative, îmi asum toate defectele… Cred că bucuria de a fi viu înseamnă cea mai importantă virtute morală a omului.”
ADRIAN LESENCIUC: ”Dacă au fost momente grele în viața mea, majoritatea acestora a fost generată direct sau indirect de gura mea slobodă… Suntem un popor care visează să se îmbogățească peste noapte, lipsit de vreo viziune asupra lumii actuale și asupra noului…”
CORNEL NISTEA: “Ce ne trage cel mai mult înapoi? Promovarea în funcțiile cele mai înalte a unor politicieni nu doar corupți, cât mai ales de-o ignoranță crasă. Nu întrevăd curând o cale de a îndrepta starea națiunii vecină cu mizeria, câtă vreme nu ne respectăm elitele, câtă vreme nu punem accent pe cultură și pe educație.”
OVIDIU NUȘFELEAN : ”Cred că unul din defectele lumii de azi este că omul nu știe să-și definească și să-și respecte libertatea, proprie și din comunitate… Ce ne trage înapoi? Dorința noastră de fi lăsați în pace cu bucuriile noastre domestice. Preocupați de asta, delegăm atribuțiile vieții publice unor indivizi care ne fură – la propriu – și ne calcă în picioare demnitatea.”
LUCIAN VASILIU: “Dacă mă privesc în oglindă, toate defectele mele fac țăndări <<sticla>>.”
ALEX ȘTEFĂNESCU: “Am multe defecte, dar nu și pe cel care-mi displace cel mai mult la români: neseriozitatea… În țară s-a instalat de multă vreme, aproape că s-a oficializat, un individualism indecent și iresponsabil, din cauza căruia aproape nimeni nu se poate baza pe nimeni. Nemulțumirea mea este a unui om care îi iubește pe români și pe care îl doare sufletul când vede cum își bat joc de ei înșiși.”
LAURENȚIU-CIPRIAN TUDOR: “Cum cred că sunt semenii mei?! Sunt neexigenți. Acel <<merge și așa>> făcând să pară și ce avem temeinic o însăilare. Facem lucrurile de mântuială (și nu de mântuire), adică superficial și făcând mișto de modul corect și de reguli.”
VASILE SPIRIDON : “Nu posed știința acomodării rapide la orice situație nou ivită, nu am aderență la cotidian, nu sunt înzestrat cu sentimentul solidarității cu semenii, manifest un slab interes față de ceea ce fac ei și, în general, nu sunt la curent cu ceea ce se petrece în țară și prin lume.”
MARTA PETREU : “După 1990, cei cîțiva, puțini, oameni politici demni de respect care au apărut au fost puși pe linie moartă. Criza demografică, împreună cu aceea a forței de muncă, este îngrijorătoare; populația țării descrește prin spor natural negativ; Am asistat, vreme de trei decenii, la aproape completa destructurare a economiei românești… am devenit țara care importă pînă și frunzele de pătrunjel pentru tocăniță… dacă produc ceva, cetățenii români nu au cum și unde să vândă. Nici masiva „privatizare“ a bogățiilor subsolului și a solului nu e a bună… Nu există proiecte care să pregătească țara pentru viitor… Ne caracterizează procentul mare de săraci, mereu în creștere… ne caracterizează creșterea analfabetismului funcțional… Avem un sistem medical subfinanțat… În România s-a deteriorat grav însăși limba română, care s-a metamorfozat într-o romgleză fudulă, ciripită cu fală în toate ocaziile și locurile…”.
IRINA PETRAȘ : “Defectele mele. O doză consistentă de naivitate orgolioasă. Am crezut că, dacă mă străduiesc să fac totul cât mai bine, corectitudinea mea va deveni exemplară și voi putea îndrepta rele din jur… Curiozitatea nestăpânită, nestarea și priceperea dobândită în mai multe direcții m-au ajutat să împlinesc multe, dar o doză de superficialitate e inevitabilă când lucrezi în grabă cu gândul la celelalte lucruri pe care vrei să le faci. Compromisul… deși mă îndoiesc că ar fi altceva decât negoț vinovat, am acceptat tolerarea prelungă a unor incompetenți, lingușitori și egoist-interesați în locuri în care alții s-ar fi descurcat mai bine… Interbelicul a durat vreo 25 de ani, comunismul vreo 44, iar democrația de tranziție are deja 32. Nicio perioadă nu a fost atât de hărțuită, de neîmpăcată ca această a treia haotică lume <<de strânsură și năvală>>… Libertatea e tradusă în folosire liberă a injuriei, nesupunere la legi, absența toată a respectului față de cel competent… Švejk s-ar mira că nu ne află pe toți cățărați în copaci la atâta lipsă de disciplină!”
RĂZVAN VONCU : “Îmi repugnă mărturisirile în public… mărturisirea este privată… îmi reproșez, în activitatea mea critică, o anumită reticență de a-mi spune opinia în cazul unor cărți și autori al căror succes a fost dinainte montat… La nivel național, mă deranjează cel mai mult seninătatea cu care ignorăm competența și probele ei concrete. Trei sferturi dintre conducătorii de instituții publice din această țară nu au studiile potrivite… La televizor, despre reforma învățământului se pronunță „jurnaliști“ absolvenți de Mecanică, iar despre finanțe și bănci, alți <<jurnaliști>>, absolvenți de Litere.”
Simple opinii ale unui cititor de opinii.
Consider această anchetă/acest exercițiu de luciditate și sinceritate deosebit de reușit, prin el valori din elita culturală a țării ni se dezvăluie că oameni și definesc starea nației cu mult spirit critic. Respondenții pun punctul pe “i” în multe privințe ce ne caracterizează felul nostru de a fi și pe cei care ne conduc.
De-aș avea putere, i-aș obliga pe guvernanții noștri de la toate nivelele să citească rezultatele acestei anchete. În ansamblul lor, pertinentele răspunsuri, din care am selectat doar câteva, sunt o spovedanie înainte de Sărbătorile Creștine a scriitorilor români, sunt mai mult decât un “extemporal la sinceritate”. Majoritatea invitaților la dezbatere au pornit de la ideea că pentru a putea vorbi despre defectele altora, trebuie să-ți faci “inventarul” celor pe care tu le ai. Ei nu se consideră supraoameni, ci, dimpotrivă, adepți ai lui Terențiu, cel care se autodefinea – “om sunt și nimic din ceea ce este omenesc nu-mi este străin.”
Răspunsurile/opiniile lor sunt mai convingătoare decât multe dintre cele ale analiștilor politici. Defectul defectelor din România de azi, concluzia anchetei, este promovarea incompetenței, respectiv eludarea valorilor și investirea în funcții ministeriale a unor oameni care sunt specialiști în alte domenii.
prof. Octavian Guțu
