Seria concertelor de excepţie organizate în cadrul evenimentului „Jazz la Centru!” continuă luni, 26 iunie, de la ora 19, în sala „Dialoguri europene” a Centului de Cultură şi Artă al Judeţului Sălaj. De această dată, melomanii îi vor putea urmări pe Alex Harding & Lucian Ban, în concertul „Somethin’ Holy”. Intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile, pe bază de invitații, ce se pot procura de la secretariatul instituției, începând de vineri, 26 mai.
Alex Harding, originar din Detroit, este considerat astăzi unul dintre cei mai importanți și distinctivi saxofoniști baritoni în jazz-ul contemporan. Cu un sound extrem de personal ancorat în blues și în jazz-ul free de avangardă, Alex Harding colaborează cu o serie de muzicieni și grupuri de prim rang în jazz precum: Sun Ra Arkestra, Julius Hemphill, Abdullah Ibrahim, Lester Bowie, David Murray, Defunkt, Clark Terry, etc. În același timp, Dl. Harding apare pe înregistrări și concerte cu legende precum Aretha Franklin, Bjork, David Lee Roth sau musicalul Fela pe Broadway.
Colaborează cu pianistul de origine română Lucian Ban de aproape două decenii, odată cu mutarea acestuia la New York la sfârșitul anilor `90, formând mai multe proiecte împreună, editând o serie de albume sub nume propriu, și susținând sute de concerte de ambele părți ale Atlanticului. Grupuri precum Lumination Ensemble, Lucian Ban & Alex Harding Quintet, Tuba Project sau duetul Somethin’ Holy s-au bucurat de elogiile presei de specialitate și ale publicului. În 2003 Quintetul lor cu invitat special legendarul baterist Barry Altschul câștiga premiul „Best Show of The Year” din partea ziarului All About Jazz NYC alături de concerte cu Joe Lovano și Cecil Taylor. În 2006 Alex Harding și Lucian Ban fondează TUBA PROJECT, un grup construit în jurul marelui tubist de jazz Bob Stewart, iar în 2009 Alex Harding este prezent pe albumul „The Romanian-American Jazz Suite” condus de Sam Newsome și Lucian Ban.
Albumul „Somethin’ Holy” apărut în 2001 la CIMP Records primeste 3 stele în ALL Music Guide iar criticul Terrell Holmes recenzând albumul în All About Jazz spune „ Ban cântă cu o sensibillitate și fluență ce aminteste atât un McCoy Tyner cât și un Valdimir Horowitz în timp ce Harding poate să-ți rupă inima cu tandrețe sau să te covârșească cu intensitatea sa”. Câțiva ani mai târziu, criticul Jeff Stockton îi descrie astfel pe cei doi: „Alex Harding și Lucian Ban au dezvoltat un parteneriat muzical extrem de fructos, cu sunetul bluesy al lui Harding, ancorat în biserica penticostală, un adevărat urmaș al unui Hamiett Bluiett, și pianul reflexiv al lui Ban ce combină eleganța tradiției clasice europene cu pasiunea pentru improvizație”.