Mirel Matyas
Bisericile de lemn sălăjene, ascund în reprezentările iconografice, multe surprize. Și nu de puține ori, elementele cosmologice sunt prezente. Nimic nefiresc, de altfel prima carte a Bibliei, Geneza, abundă de astfel de elemente. Este suficient să citești primele capitole ale Genezei ca să realizezi că reprezentări cum ar fi Soarele, Luna sau stelele nu sunt nefirești într-o biserică. Și cum de cele mai multe ori, pentru omul simplu, neștiutor de carte de acum câteva secole, icoanele și scenele biblice de pe pereții și bolta pronaosului și a naosului, reprezentau ”Evanghelia în imagini” sunt cu atât mai de acceptat astfel de reprezentări. Însă puține sunt bisericile de lemn de la noi din țară, în care meșterul zugrav a ținut să reprezinte un întreg sistem cosmologic – ce însumează concepțiile despre Univers ale acelor ani. Ei bine, în nordul județului Sălaj există mai multe biserici de lemn în care apar modele cosmologice.
La Ulciug și Bulgari, modele cosmologice geocentrice
Când am demarat acest proiect editorial, aveam cunoștință de existența a doua modele cosmologice prezente în pictura bisericilor de lemn sălăjene, la Ulciug și Domnin. Însă, pe parcursul documentării acestora, aveam să mai descoperim, prin intermediul istoricului Bogdan Ilieș, încă un model cosmologic la biserica de lemn din Bulgari. Așa că, schimbăm planul inițial și vă prezentăm mai întâi descoperirea de la Bulgari, înaintea celei de la Domnin, pentru că și la Bulgari avem de a face tot cu un model cosmologic geocentric, la fel ca și cel de la Ulciug.
În prima parte a acestui serial, am scris despre modelul cosmologic de la Ulciug, pe care-l suspectăm a fi un model cosmologic de tip geocentric, așa cum l-a propus Claudius Ptolemeu (cca. 87 – cca. 165). Lucrarea sa de căpătâi este Megiste Syntaxis (Marele tratat) și a fost transmisă posterității prin intermediul unei traduceri din limba arabă al-Majisti devenită Almageste (sau Almagest, Almagesta). Pentru mai bine de 1000 de ani, până la revoluția lui Copernic, și chiar după aceea, Almagesta lui Ptolemeu a constituit baza cunoștințelor astronomice ale lumii islamice și europene. În afirmația conform căreia modelul de la Ulciug ar fi un model cosmologic, cu Pământul în centru și cu cele șapte corpuri cerești mișcându-se pe sfere în jurul acestuia, nu am avut foarte multe argumente. Ne lipseau reprezentările clare ale corpurilor cerești, în special ale Lunii și ale Soarelui. La Ulciug puteam foarte bine să avem o simplă interpretare religioasă a „cerurilor de sus” așa cum tot atât de bine puteam avea un model cosmologic geocentric. Faptul că intuiția noastră a funcționat, este dovada modelului cosmologic de la Bulgari. Aici avem, la fel ca și la Ulciug, șapte cercuri concentrice; avem o inscripție oarecum similară „Cerurile / cele / șepte” dar avem în plus reprezentarea clară a Soarelui pe cercul cu numărul 4. Aceste elemente ne fac să afirmăm, cu toată convingerea, că în cazul reprezentărilor cosmologice din bisericile de lemn de la Ulciug și Bulgari avem de a face cu modele geocentrice, de tip ptolemaic.
Biserica de lemn
din Bulgari
În august 2016, publicam pe blogul Foto-Travel articolul „Secretelebisericii de lemn din Bulgari” în care aduceam la lumină „secrete” despre care, după cunoștința noastră, nu a mai scris nimeni până acum. Piatra lui Anastasie – o piatra funerară datând de la 1707, sub forma unei cruci stilizate sau însemnul heraldic despre care am demonstrat că este o reproducere a stemei imperiale habsburgice, sunt doar două dintre aceste „secrete”. Concentrați atunci pe acestea, nu am observat că și la Bulgari apare un model de sistem planetar geocentric.
Despre biserica de lemn cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” se spune că ar fi cea mai veche biserică de lemn din Sălaj. Datarea acesteia nu este clară, mergând de la 1547 până la 1783. Despre edificarea bisericii la 1547 nu s-a găsit niciun document scris, informația s-a transmis doar pe cale orală, din generație în generație. Inscripția realizată cu vopsea „BISERICĂ EDIFICATĂ LA 1547” este de dată recentă; iar cealaltă inscripție, sculptată pe una din grinzile de lângă absida altarului „cându o șindilit, a(nul) 1783, Lazaru Meșter” pare să indice anul în care bisericii i-a fost schimbată șița de pe acoperiș.
Biserica a aparținut cultului greco-catolic, o informație în acest sens apare în „Szilágy Vármegye monographiája” a lui Petri Mór, apărută la Budapesta în anul 1902: „ Nyirmon evang reform.hiveiről s egyházáról már előbb volt szó. Most itt csak a gör.katholikusoknak van templomuk, fából”(în traducere: „Mai în față s-a vorbit despre biserica și enoriașii evanghelici reformați din Bulgari. Acum, aici, numai greco-catolicii au biserică, din lemn”) Și profesorul Ioan Ciocian susține faptul că românii din Bulgari erau greco-catolici. Acesta aduce ca argument un angajament al membrilor comunității, trimis în 1868 către cancelaria diecezană: „subscrișii locuitori români greco-catolici din Bulgari, coadunându-ne la casa parohială și serios sfătuindu-ne, am aflat de bine ca școala noastră și de aici înainte să rămână școală cofesională…”
Biserica de lemn din Bulgari, are o particularitate arhitectonică ce o individualizează printre bisericile de lemn sălăjene. Planul bisericii este dreptunghiular, cu absida altarului semicirculară, decroșată, formă rar întâlnită în arhitectura lemnului. În Sălaj, doar biserica de lemn din Chieșd mai are această particularitate. Dacă absida semicirculară o plasează pe orbita rarităților, sprijinitoarele de sub streașina altarului îi conferă unicitate.
Pictura interioară, aflată într-o stare avansată de degradare pe bolta naosului și într-o stare ceva mai bună în pronaos și în altar, este atribuită, conform celor mai mulți specialiști, lui Ioan Prodan. Ioana Cristache-Panait afirmă: „Pictura decorațiilor florale de pe bolta naosului și friza cu pești de pe peretele despărțitor au fost executate în primele decenii ale secolului al XIX-lea de zugravul Ioan Prodan.” De aceeași părere este și Cristian Brăcăcescu:„Pe baza asemănării stilistice, pictura poate fi atribuită zugravului Ioan Prodan, care semna în 1838 pictura bisericii din Bîrsa, și datată în primele decenii ale secolului al XIX-lea” [8]
La doar 7 kilometri depărtare de Bulgari, pe drumul județean 17 ce leagă Bulgari de Someș Odorhei, se află localitatea Bârsa. Aici, în biserica de lemn ”Sf.Gheorghe”, pictura este semnată de Ioan Prodan. În altar se poate citi inscripția în limba română, scrisă cu caractere chirilice: „Această sfântă biserică s-au zugrăvit supt stăpânirea parohului Simeon Pop, cu toată strădania ficuratorului Onigă Onuț, cu ajutorul Domnului Miclea Pal, în anul 1838 iunie 29. Mâna lui Ioan Prodan zugravul”
La Bulgari însă, chiar și o privire neavizată poate observa diferențe stilistice între pictura din pronaos și altar, respectiv cea din naos. Referitor la pictura bisericii din Bulgari, doamna dr. Ana Dumitran emite următoarea părere: ”în biserică avem două etape de pictură: una sigur atribuită lui Ioan Pop de la Românași, care a pictat friza cu pilda fecioarelor și scena de la proscomidiar, cu Învierea lui Isus. Celălalt strat de pictură, despre care nu știu dacă e mai vechi sau mai târziu față de Ioan Pop, posibil mai vechi pentru că acesta pictează în pronaos, iar pictarea unei biserici începe în mod normal cu iconostasul sau absida altarului, este atribuit de Ana Bârcă în cartea ei despre Bisericile de lemn din Sălaj lui Ioan Prodan.”
Soarele și Luna
Și la Bulgari, ca de altfel în alte biserici de lemn, elementele cosmologice, în special Soarele, Luna sau stelele sunt nelipsite. Cei doi luminatori – așa cum îi numește Cartea Sfântă – apar în pictura bisericii din Bulgari în două locuri distincte. În primul rând, pe grinda de sus a portalului ce separă pronaosul de naos, încadrând acel superb însemn heraldic, apare Soarele (în stânga) și Luna (în dreapta). Cele două corpuri cerești sunt personificate, atât Soarele cât și Luna au ”fețe zâmbitoare”. Pictura s-a păstrat foarte bine, culorile sunt vii.
O altă reprezentare a Soarelui și a Lunii, apare în pictura altarului. Pe bolta dinspre răsărit, încadrând de data aceasta doi îngeri înaripați, cele două corpuri cerești sunt reprezentate în culori șterse (probabil fumul lumânărilor a deteriorat culoarea). Acum, Soarele este în partea dreaptă iar Luna în partea stângă.
Soarele și Luna sunt pictate pe un fond de nori, iar întreg peretele e decorat cu stele. Stele mai găsim pe tavanul podit al pronaosului. De fapt, stelele sunt singurul decor de aici. Interesant este modul în care același zugrav, în cazul nostru Ioan Prodan, alege reprezentări diferite în biserici diferite. De exemplu, spre comparație, la Bîrsa – biserică în care se semnează, Soarele și Luna sunt reprezentate pe tavanul pronaosului, alături de stele. Iată că aici, la Bulgari, a ales o altă reprezentare. Sau, poate, la Bulgari tavanul pronaosului este mai recent.
„Ceriuri cele șepte”. Model de sistem cosmologic geocentric
Pe bolta naosului, arcul-dublou ce intersectează grinda axială este punctat din loc în loc cu rozete solare, iar pe cheia de boltă planează imaginea înaripată a Sfântului Duh. Aceasta completează „Sfânta Troiță” formată din Dumnezeu Tatăl – înfățișat ca Împărat Ceresc, cu coroană și cu fața încadrată într-un triunghi și Dumnezeu Fiul – Isus Hristos. Cele două personaje sunt despărțite de grinda axială. Întreaga scenă a Sfintei Treimi este înconjurată de nori, flancați la cele patru colțuri ale registrului iconografic de îngeri înaripați ce sună din trâmbițe. „Îngeri trâmbițând în cele patru colțuri de lume” – cum spune o veche colindă din zonă. Scena ce ocupă cea mai mare parte a bolții, este mărginită pe părțile laterale de scene din Vechiul Testament (proorocii Elisei, Enoh și Ilie, corabia lui Noe, scara lui Iacov etc) dar și din ciclul patimilor Mântuitorului (batjocorirea și încoronarea cu spini a lui Isus). În pictura bolții naosului se mai pot distinge scenele cu cei patru evangheliști dar și cu Mielul lui Dumnezeu (Agnus Dei). Surprinzător, apar două reprezentări ale mielului, în oglindă.
În partea dinspre iconostas, între scena răstignirii și cea în care apare Fecioara Maria, se găsesc două registre ce ies din tiparele obișnuite ale iconografiei bisericilor de lemn. Cele două reprezentări, delimitate clar de chenare groase, sunt despărțite de grinda axială. Prima reprezentare este similară cu cea de la Ulciug și reprezentă „Ceriurile”. Inscripția este elocventă: „Ceriuri / Cele / Șepte”. Cele trei cuvinte sunt înscrise în chenare având o culoare deschisă pentru a pune în evidență literele. Primul cuvânt este în plan central deasupra cercurilor, iar celelalte două cuvinte sub cercuri, de o parte și de alta. Se poate observa că lipsesc cuvintele „de sus” (la Ulciug inscripția era „Ceriurile / De sus / Cele / Șepte”).
E logic că cerurile sunt sus, așa că zugravul a considerat că nu mai e nevoie să scrie asta explicit. La fel ca și la Ulciug și aici se disting șapte cercuri concentrice ce par a avea în centru un cerc plin – ce reprezintă cu siguranță Pământul. Două dintre cele șapte cercuri sunt trasate cu linii ce ies în evidență, e vorba despre primul și al patrulea cerc. Conform modelului geocentric al lui Ptolemeu, acestea sunt reprezentările în plan ale sferelor Lunii și ale Soarelui. Dacă Luna nu se distinge clar, în schimb, Soarele este evident, îți dai seama după razele acestuia. Fiind „luminătorii mari” puși de Dumnezeu pe tăria cerului să lumineze pământul (Facerea 1.16-17), cu alte cuvinte corpurile cerești cele mai importante din punctul de vedere al Bibliei, dar și al vieții de zi cu zi, meșterul zugrav a ținut să le evidențieze cercurile. În modelul cosmologic de la Bulgari se mai disting ceea ce ar trebui să fie planetele de pe cercurile șase și șapte – Jupiter și Saturn.
Pământul. Model de sistem cartografic
Dacă prin reprezentarea clară a Soarelui, nu mai este loc de interpretări asupra intenției pictorului de a reprezenta modelul cosmologic de tip geocentric al lui Ptolemeu – fapt care întărește ipoteza că și la Ulciug este vorba despre aceeași reprezentare – la Bulgari mai apare o imagine ce surprinde. Este vorba despre celălalt registru, simetric în raport cu grinda axială. Aici, într-un cerc mare având circumferința sub forma unui chenar gros de culoare gri deschis, patru arce de cerc de culoare gri închis pornind din patru puncte ale circumferinței, delimitează cinci zone. În fiecare zonă este reprezentată o cetate sau un castel. Nu ai timp să te dumirești ce reprezintă acest cerc împărțit în cinci, alăturat modelului cosmologic descris mai sus, căci inscripția te lămurește. Într-un chenar scris clar „Pământul”.
Ce or fi reprezentând cele cinci cetăți? A vrut meșterul zugrav să sugereze continentele? Sau faptul că Pământul este locuit? În sprijinul ipotezei că zonele Pământului ar putea sugera continentele vin două inscripții de pe cercul exterior. În partea dinspre pronaos apare cuvântul „Europa” în timp ce în partea dinspre modelul cosmologic apare cuvântul „Asia”. Ciudat este faptul că în partea dinspre iconostas apare cuvântul „Răsăritul” ce crează confuzie…Să nu fi avut meșterul zugrav cunoștințe minime de geografie și de orientare în spațiu e greu de crezut. Pe de o parte răsăritul trebuie să fie înspre iconostas, mai toate bisericile sunt orientate cu altarul spre răsărit. Pe de altă parte, raportat la locul în care este amplasată biserica, răsăritul ar trebui să fie înspre Asia. Pictura e deteriorată pe alocuri, altfel am fi știut dacă pe circumferință mai apare vreun cuvânt.
De-a lungul istoriei au fost nenumărate încercări de reprezentare cartografică a Pământului. În Evul Mediu era în vogă sistemul cartografic cunoscut sub numele Terrarum Orbis. În primul mileniu creștin, reprezentările cartografice ale Pământului încercau să pună de acord descoperirile geografice cu canoanele biblice. Astfel, Pământul apărea sub forma unui cerc sau a literei O în care era înscrisă litera T (de aici T-O adică Terrarum Orbis). Litera T, sau Crucea Tau (simbolul franciscanilor) avea brațul orizontal ca diametru al cercului iar din centrul acestuia cobora brațul verticat al crucii. Astfel cercul era împărțit în trei zone, câte una pentru Asia (semicercul de deasupra crucii), Europa (în partea stângă) și Asia (în sfertul de cerc din dreapta). Pe aceste modele medievale, brațele crucii Tau, dar și cercul exterior, reprezenta apele: „Mare Magnum flue” pe brațul orizontal, „Mare mediteraneum” pe brațul vertical și „Mare oceanum” pe cercul exterior.
Etymologiae, enciclopedia lui Isidor din Sevillia
Prima reprezentare descriptivă a modelulul cartografic T-O apare în lucrarea Etymologiae scrisă de epicopul Isidor din Sevilia (scris și Isidoris Hispalensis) (cca. 560 – 636) considerat a fi ultimul dintre părinții apuseni ai Bisericii. Ca teolog a influențat prin opera sa dogmatică întreaga gândire a Evului Mediu. Interesat de multe domenii ale cunoașterii, a lăsat posterității Etymologiae, prima enciclopedie ce cuprindea întreaga gândire profană și religioasă a vremii. În 1722, Papa Benedisct al XIV-lea l-a proclamat Sfând și Doctor al Bisericii Romano-Catolice, iar din 1999 este patron al internetului.
Etymologiae cuprinde 20 de cărți (capitole) în care autorul abordează teme diverse ce țin de gramatică, retorică, matematică, medicină, cronologie, religie, cosmologie, geografie etc. O adevărată enciclopedie ce adună cunoștințele omenirii din antichitate și până în secolul al VII-lea. Cartea a XIII-a – De mundo et partibus abordează lumea fizică și fenomenele naturale, în timp ce în cartea a XIV-a – De terra et partibus se ocupă de geografie, de diviziunile geografice ale lumii. Manuscrisul original nu a supraviețuit, în schimb, copii ale acestuia au ajuns până în Evul Mediu, unele păstrate în diferite biblioteci din lume. Nu se știe dacă în manuscrisul original, Isidor de Sevillia a reprezentat imaginea Terrarum Orbis sau s-a limitat doar la a o descrie, cert este că în unele dintre copiile ce au circulat începând cu secolul al IX-lea, au început să apară astfel de reprezentări.
Mai târziu, după învenția tiparului, aveau să apară și ediții tipărite ale enciclopediei lui Isidor din Sevillia. Prima dintre acestea, din 1472, tipărită de Güntherus Ziner, conține imaginea Pământului (modelul cartografic T-O), în care denumirile continentelor sunt completate cu numele decendenților lui Noe care au repopulat Pământul după potop: Sem (Asia), Ham / Cham (Africa) și Iafet/ Iafeth (Europa). (Facerea 6.9-10, Facerea 10.1-32).
Paralel cu aceste reprezentări cartografice ale Pământului, mai existau diferite reprezentări care aduceau „completări” modelului Terrarum Orbis descris de Isidor. Una dintre aceestea apar pe harta Fitzwilliam MS 254 Mapamundi păstrată la Muzeul Fitzwilliam din Cambridge, Anglia ce datează din anii 1220-1230. Interesant este faptul că apare pentru prima dată imaginea unei clădiri ce pare a fi o biserică creștină. Este o reprezentare în stil gotic a Ierusalimului; la data apariției hărții, cruciadele fiind în plină desfășurare.
Cu un secol mai devreme, la 1121 apărea la Saint-Omer, localitate din nordul Franței, Liber Floridus (Cartea Florilor) o enciclopedie medievală inspirată de Etymologiae lui Isidor din Sevillia. Liber Floridus a fost compilată de Lambertus (cca.1061-1250), canonic din Saint Omer. Este interesantă una dintre reprezentările cosmologice, de tip geocentric, cu Pământul în centru lumii (în varianta T-O) și cu cele șapte corpuri cerești pe orbite circulare concentrice.
Pornind de la modelul cartografic T-O, în lucrarea Historia Hierosolymitana atribuită lui Robert the Monk (Robertus Monachus) (1107-1120), apare o hartă a Ierusalimului pe modelul T-O. Avem un cerc cu circumferința crenelată, împărțit în trei părți mari după modelul lui Isidor din Sevillia, pentru ca partea mai mare să fie împărțită în alte două părți inegale. Sunt astfel patru zone la care se mai adaugă încă una sub forma unui medalion. În medalion se găsește o biserică creștină (are cruce în vârful turlei), iar toate celelalte regiuni sunt pline de reprezentări cu biserici și clădiri.
Desigur, sunt multe alte reprezentări cartografice pornind de la modelul T-O al lui Isidor din Sevillia. Un studiu complex al hărților ce au circulat de-a lungul veacurilor a fost realizat sub coordonarea lui J.B. Harley (1923-1991) geograf, istoric și cartograf englez și a lui David Woodward (1942-2004) istoric, cartograf și geograf american. Volumul 1 al cărții The History of Cartography face referiri în capitolul 18 la Mappaemundi în perioada Medievală sau, în capitolul 20 la harta stilizată a Ierusalimului reprezentat sub forma unui cerc divizat în cinci părți (patru sferturi de cerc, sfertul din stânga sus fiind la rândul lui împărțit în două).
Din nou la Bulgari
Modelul cartografic de la Bulgari nu seamănă cu modelul T-O / Terrarum Orbis, dar putem spune că a fost inspirat de acesta. Deși apar denumirile a două dintre continente, Europa și Asia, se vede clar că avem o altă împărțire a Pământului. Pământul este împărțit în cinci zone, prin înscrierea în cerc a unui patrulater cu laturile curbate. În fiecare din cele cinci zone se găsește câte un castel sau câte o cetate, toate diferite.
Semnificația acestei reprezentări este descifrată de părintele Gabriel Herea de la Pătrăuți: „E simplu: lumea e împărțită dar și ordonată. Acestea sunt sensurile imaginii, împărțirea în cetăți, continente dar și ordinea. Sunt trei feluri de arhitectură. Cetatea, biserica și poarta. Poarta e pusă în mijloc, ca simbol al ordinii și al trecerii între lumi. De pe pământ la ceruri.”
La fel de bine ar putea fi viziunea zugravului Ioan Prodan asupra Ierusalimului Ceresc. „Și m-a dus pe mine, în duh, într-un munte mare și înalt și mi-a arătat cetatea cea sfântă, Ierusalimul, pogorându-se din cer, de la Dumnezeu.” (Apocalipsa 21.10).
”Cerul și Pământul în cântec răsună”
Cele două reprezentări de pe bolta naosului de la Bulgari, trebuie luate împreună, trebuie văzute ca un întreg. La fel ca în cazul celorlalte biserici sălăjene (Ulciug, Domnin), aceste reprezentări ocupă un loc privilegiat. Meșterul zugrav putea să aleagă orice lor, putea să deseneze ”lucrurile lumești” undeva în pronaos. Dar alege, intenționat, un loc simbolic. Nu doar că sunt reprezentate pe bolta naosului, ci apar chiar lângă iconostas – care în bisericile creștine de rit oriental înlocuiesc Sfânta Sfintelor. E clar că prin poziția acestor modele cosmologice și cartografice, zugravul Ioan Prodan a vrut să sublinieze importanța lor spirituală. Cartea Sfântă începe și se termină cu Cerul și Pământul: ”La început a făcut Dumnezeu cerul și pământul” (Facerea 1.1). ”Și am văzut cer nou și pământ nou. Căci cerul cel dintâi și pământul cel dintâi au trecut; și marea nu mai este” (Apocalipsa 21.1).
Una dintre cele mai populare colinde din spațiul transilvan începe cu versurile: ”Cerul și Pământul / Cerul și Pământul / în cântec răsună / Îngeri și oameni / Îngeri și oameni cântă împreună.” La Bulgari, în micuța biserică de lemn, Cerul și Pământul sunt frumos reprezentate pe bolta naosului.
Indiferent care a fost sursa de inspirație a meșterului zugrav Ioan Prodan, cu siguranță el, sau unul dintre ucenicii săi, a avut acces la cărțile vremii. Foarte probabil să fi fost un inițiat, un bun cunoscător al ideilor științifice vehiculate în epocă. La fel de plauzibil e și faptul că una dintre școlile deschise de călugării iezuiți în nordul Transilvaniei (Satu Mare sau Baia Mare) să fi avut în bibliotecă cărți științifice din care să se fi inspirat meșterul. Cert este că acesta a lăsat pe bolta naosului bisericii de lemn din Bulgari, două reprezentări despre care îndrăznim să spunem că sunt inedite, poate chiar unice, în iconografia bisericilor de lemn. Un motiv în plus pentru ca factorii de decizie să intervină pentru conservarea și restaurarea picturii bisericii din Bulgari. Până nu este prea târziu!
(Material publicat pe http://mirel-matyas.blogspot.ro)
