Unul dintre cei mai activi promotori ai actului cultural din Jibou, în primii ani de după Marea Unire, a fost Dr. Aurel Hetco, avocat și prim-pretor al plasei Jibou, până în anul 1925, când s-a stabilit în Cluj.
În calitate de comandant al Gărzii Naționale Române din Jibou, Aurel Hetco a jucat un rol foarte important în eliberarea urbei de pe Someș și a întregii zone. El cunoștea foarte bine zona și dispunea de vaste cunoștințe militare acumulate în cei patru ani de război. Astfel, gara din Jibou a fost eliberată fără victime, armata maghiară retrăgându-se în grabă spre Zalău. Au urmat clipe de groază și lupte date de armata română pentru eliberarea localităților Crișeni și Zalău, unde a căzut eroic, printre alții, sergentul Ilie Popa din Regimentul 15 Infanterie. Văzându-l în agonie, adus într-o căruță spre Jibou, unde a fost înmormântat în ziua de 21 ianuarie 1919, Aurel Hetco a rămas marcat pe viață de acest tragic episod.
După eliberarea Budapestei de regimul bolșevic, care fusese instaurat de Béla Kun în Ungaria și terminarea ostilităților, Aurel Hetco propune Consiliului de Administrație al băncii „Sălăjana”, din care făcea și el parte, ridicarea unui monument în cinstea memoriei eroului sergent Ilie Popa, înmormântat în cimitirul din Jibou. Are neplăcuta surpriză de a fi refuzat de către colegi: „Măcar de-ar fi vorba de un mormânt colectiv sau de un ofițer superior”, i-a răspuns unul dintre colegi.
Dezamăgit de această atitudine, Aurel Hetco a luat hotărârea de a construi singur monumentul. A făcut apel la „tineretul dansator” din 34 de comune, care au adunat în câteva luni 20% din sumă, iar el a pus restul, împreună cu soția sa, Mela, născută Popeea, fiică a eruditului profesor brașovean Ion Popeea și nepoată a episcopului-academician, Nicolae Popeea. Monumentul a fost realizat în câteva luni de arhitectul italian Vincenzo Vecil și are 2 m în subsol și 4,5 m înălțime.
Monumentul a fost ridicat în anul 1920 și dezvelit la data de 8 noiembrie 1921.
În coloanele ziarului „Sălajul” se sublinia că solemnitatea „a decurs și s-a desfășurat în cadre atât de mari și impozante, încât este vrednic să ne ocupăm minuțios despre decurgerea ei”.
Distinșii invitați au început să sosească în Jibou încă din data de 7 noiembrie. Armata română de pe teritoriul întregului județ, în frunte cu generalii Daskievici, Olteanu și Florescu, au sosit pentru a-l întâmpina pe generalul Petală.
Colonelul Sâmboteanu, comandantul Regimentului 11 Călărași, care staționa la Jibou, a raportat generalului Petală, la vremea respectivă guvernator al Ardealului, despre „isprava” lui Aurel Hetco. Acesta a ținut să fie prezent la inaugurare.
În dimineața zilei de 8 noiembrie 1921, spre Jibou „a început a curge poporul din jur și satele mai depărtate, în frunte cu conducătorii lor, preoți, învățători și alți inteligenți”.
Din partea autorităților locale și județene au participat prim-președintele Tribunalului Sălaj, dr. Vasile Ghiurco, subprefectul dr. Iuliu Pop, Teofil Dragomir, președintele despărțământului Jibou al Astrei. De asemenea, presa locală, prin preotul Laurențiu Bran, care înființase de curând la Jibou ziarul „Sălajul” și corespondenții diferitelor ziare din Cluj și București. De la Oradea a venit orchestra militară, iar onorurile au fost date de escadroanele de cavalerie din Regimentul 11 Călărași.
Evenimentul a debutat cu oficierea serviciului divin, afară, sub cerul liber, în cimitir, lângă monument. Preoți celebranți au fost: Laurențiu Sima, preot local, protopopul Gavril Cherebețiu din Someș-Odorhei, protopopul Toader Bohățiel din Năpradea, preoții Simeon Meciu din Traniș, Ioan Pop din Domnin, Teofil Varna din Inău, Augustin Podoabă din Gâlgău, Ștefan Szabo din Gârcei, Victor Bot din Bălan și Nicolae Gheorghe din Racâș.
După terminarea sfintei slujbe, Aurel Hetco a predat monumentul autorităților bisericești pentru sfințire, cu următoarele cuvinte: „Ridicatu-s-a acest monument, ca să sfințească pe vecie locul, unde pământul desrobit al Ardealului cuprinde în brațele sale pe unul dintre desrobitorii săi.
Ridicatu-s-a acest monument, ca să devină un loc de pelerinaj pentru generațiile viitoare ale acestui ținut, unde în momente mari, sărbătorești să se zică o rugăciune și să se depună o cunună întru amintirea acelor eroi, cari prin sângele și viața lor au înfăptuit marele ideal național, Unirea tuturor românilor.
Ridicatu-s-a acest monument, ca dovadă ostașilor prezenți și viitori că soldații, cari au căzut în luptă pentru patria lor nu mor, ci devin vecinic nemuritori, și amintirea lor să va binecuvânta în veci vecilor. Și îl predăm acest monument autorităților militare pentru onorariile cuvenite, antistiei comunale Jibou pentru îngrijire și publicului mare ca pe un obiect de sfântă pietate”.
După discursul lui Aurel Hetco a urmat sfințirea apei și a monumentului. Din partea clerului a luat cuvântul protopopul Toader Bohățiel, care, „într-o cuvântare însuflețită”, a subliniat rolul soldatului român în lupta pentru eliberarea Sălajului și despre datoria creștinească a tuturor cetățenilor față de amintirea celor căzuți în această luptă, printre ei regăsindu-se și sergentul-erou Ilie Popa.
A urmat un discurs impresionant al generalului Petală, care, printre altele, a subliniat că: „Războiul naște eroi, iar sângele acestora inspiră hotărâri pentru mărețe înfăptuiri. Monumentul de față e rezultatul unei atari inspirații simbolizând idei și concepții cari frământă sufletul neamului, în aceste mari prefaceri sociale și politice, ce le trăim. Acest monument simbolizează recunoștința Ardealului față de frații eliberatori de peste Carpați, și e concretizarea dragostei, față de cei morți pentru întregirea neamului. Ba, mai mult, poate fi considerat pe drept cuvânt, ca precursorul mormântului eroului necunoscut, care la noi încă n-a luat ființă. Apoi e unic acest monument prin caracterul lui adevărat democratic, fiind ridicat în cinstea unui simplu soldat, cu gradul modest de sergent, în formă și dimensiuni, ce suntem obișnuiți a le găsi numai la căpătâiul unor personalități cu grade sau poziții sociale, ce ies din comun. E unic și prin faptul că e ridicat de un singur luptător, unui singur erou, cu concursul celor mici, cu concursul tineretului de la sate.
Aceste concepții noi, introduse în cultul eroilor, concepții ce trebuesc să predomine noua noastră orânduire socială, ne-a determinat, ca să dăm cea mai binemeritată atenție și apreciere monumentului, ce ne stă în față”. La final, nu uită să mulțumească lui Aurel Hetco pentru realizarea monumentului: „Deci, când plecăm drapelul asupra mormântului viteazului sergent Ilie Popa din Reg. 15 Inf., tot atunci mă simt îndatorat că atât în numele Armatei, cât și al meu personal, să exprim d-lui dr. Aureliu Hetco, inițiatorul și înfăptuitorul acestui măreț monument, cele mai recunoscătoare mulțumiri și urări de bine.
Jertfa unuia și fapta celuilalt vor fi păstrate alături în amintirea noastră”.
Din partea despărțământului Jibou al Astrei a luat cuvântul preotul Laurențiu Bran, care a subliniat, la rândul lui, importanța monumentului ridicat la Jibou, el reprezentând și sărbătorirea eroului necunoscut. În Franța, Italia și alte țări beligerante în Primul Război Mondial se ridicaseră monumente ale eroului necunoscut, „ca prin aceste să personifice și să eternizeze pe acei fii ai lor, cari ca ostași au căzut pe câmpul de luptă pentru interesele și gloria neamului lor”. Amintește că la noi, în Ardeal, Astra a luat inițiativa de a ridica monumente istorice, printre care și cel de la Guruslău, care se va finaliza și dezveli în septembrie 1926. De asemenea, că despărțământul Jibou al Astrei era primul pe teritoriul căruia s-a ridicat un monument eroilor căzuți în Primul Război Mondial.
A urmat la cuvânt Alexandru Comșa, secretarul Primăriei Jibou, care a preluat monumentul în numele autorităților locale, prin cuvintele: „În numele și din încredințarea comunei Jibou preiau acest monument pe care mă oblig pentru vecie a-l îngriji și păstra, și a-l preda posterității, ca fapta lui Ilie Popa să le servească de exemplu și să învețe dela el a iubi și apăra patria și la caz de lipsă să fie gata și ei a-și jertfi chiar și viața pentru salvarea patriei”.
Cu acest discurs s-au terminat festivitățile și au urmat defilarea și trecerea în revistă a trupelor, în piața centrală a orașului, apoi un banchet dat în onoarea distinșilor oaspeți de Aurel Hetco, care îndeplinea funcția de prim-pretor al plasei Jibou. La masă, primul toast l-a susținut generalul Petală, în onoarea regelui Ferdinand și a familiei regale, apoi preotul Laurențiu Bran a toastat pentru generalul Petală, iar Aurel Hetco pentru armată. Luând din nou cuvântul, generalul Petală mulțumește pentru cuvintele de laudă aduse armatei și persoanei sale și „într-un admirabil discurs” vorbește despre refacerea și consolidarea României întregite. Subliniază rolul fundamental al culturii, despre care spune că „este mult mai mare decât cel cu armele”, că el nu făcea nicio deosebire între oameni pe tema rasei și a religiei, îndemnându-i pe cei prezenți să-și unească forțele în serviciul operei culturale și a bunei înțelegeri între fiii patriei, unde aceștia, fără deosebire de naționalitate, trebuiau să se simtă acasă.
Seara, a urmat banchetul dat de colonelul Sâmboteanu, la restaurantul „Unio”, în numele corpului ofițerilor din Jibou, în onoarea generalilor prezenți la festivități, apoi balul ofițerilor, „care a decurs, într-o animație mare și a succes splendid”.
În următorii ani au avut loc, în Jibou sau împrejurimi, alte evenimente culturale sau de altă natură. De exemplu, la începutul lunii aprilie 1924, comuna Jibou cum i se spunea la vremea respectivă, a primit dreptul de a ține târgurile care se țineau peste an, precum și trei târguri de țară, pe lângă cele avute până atunci. Astfel, tot din presa vremii aflăm că la 22 mai 1924, în Jibou a fost organizată o expoziție de vite, prin comisia zootehnică județeană, care „a succes preste așteptare”. Cei mai mulți dintre țăranii din plasa Jibou au participat „cu vite frumoase, bine desvoltate și bine îngrijite”. La finalul știrii se remarca faptul că și de această dată „ca totdeauna jibouanii au participat cu cele mai frumoase vite”.
Alte evenimente naționale precum 10 Mai, care la vremea respectivă era Ziua Națională a României sau 1 Decembrie, erau organizate în fiecare an, cu fastul cuvenit.
Din presa vremii aflăm informații despre organizarea și desfășurarea serbării de 1 decembrie 1924. Ea a început, ca de obicei, cu serviciul divin, la ora 10, la școala de stat din Jibou, unde s-a adunat întreg publicul, iar activitatea s-a desfășurat după următorul program: „1) Imnul Regal, cor cu 2 voci a elevilor cl IV; 2) Însemnătatea zilei, ținută de directorul școalei Dumitru Ilea (în ungurește de înv. Iosif Jakab; 3) Rugăciune, declamată de Jako Iulia, cl. III, secția maghiară; 4) Patria noastră, decl. de elevul Marian S., cl IV, secția română; 5) Scut și armă, decl. de Beta Drăgan, cl. III, secția română; 6) Deșteaptă-te Române, cor în 2 voci; 7) Coroana României, decl. Aurora Drăgan, cl IV; 8) Pui de lei, decl. de Cornel Gheție, elev cl III; 9) Moartea ne vine, cor 2 voci; 10) Moartea lui Decebal, decl. Hare Florică, cl IV; 11) Soldații, cor 2 voci”.
Toate aceste puncte din program au fost „bine executate, secerând debutanții aplauzele binemeritate a publicului”.
Pe lângă prezența tuturor intelectualilor români din Jibou, autorul articolului remarcă „și un număr destul de frumos din partea minoritarilor”.
În același an, de Crăciun, s-a organizat un concert, după care s-au împărțit daruri între elevii orfani și săraci, în valoare de peste 12.000 lei. Erau aduse mulțumiri doamnelor din Jibou și tuturor celor care au contribuit la colectă: „Onoare preastimatelor doamne din Jibou cari au binevoit a să usteni, a colecta și a da, precum și tuturor contribuitorilor cari prin aceste daruri au stârnit lacrimi de bucurie pe fețele micilor orfani, dar totodată au șters multe lacrimi de suferințe și mizerie în locul lor”.
Ziarul „Sălajul” consemna în coloanele sale și o serie de petreceri, care au avut loc în Jibou. Astfel, la 28 decembrie 1924, Societatea fetelor evreice „Aviva” a organizat o petrecere. Semnatarul articolului remarca programul destul de lung „înse slăbuț”. Mai mult a plăcut, spune el, poezia „Regina ostrogoților” de George Coșbuc, recitată de fetița Abraham, în limba română. Celelalte puncte din program au fost în limba maghiară, ceea ce l-a deranjat pe semnatarul articolului, care consemna următoarele: „Oare când cred Evreii din Jibou, că libertatea aproape fără margini de care se bucură în Jibou se o folosească aducându-și aminte, că această libertate e acordată de statul român? Dacă aproape întreg programul a fost în ungurește nu era oare consult, ca limbei române să i se dea mai multă atențiune?”
În ziua de 31 decembrie 1924, în seara de Silvestru sau Revelion, a fost organizată o petrecere cu dans. Programul a cuprins 14 puncte, dintre care 4 românești: o recitare „drăguță” a elevei din cl. I, Lucica Gheție, cântecele românești „minunat și cu sâmț” executate de doamna Colția, soția plutonierului de jandarmi, căreia i se aduceau mulțumiri. A urmat un monolog, care se pare că nu a fost prea bine învățat, apoi un joc românesc, „un fel de bătută”, executat de domnișoarele Borbely Lili și Cornelia Gheție. Autorul remarcă faptul că și celelalte puncte din program „au reușit foarte bine. S-au achitat minunat în pieza teatrală, Iasi, Jakob, Dl. Borbely, Dș. Bereczky, Dș. Borbely Lili”.
Petrecerea a fost organizată în favoarea bisericii greco-catolice din Jibou, „lucru cât se poate de frumos mulțumită aranjatorilor”. Totuși, semnatarul articolului este de părere că din cele 14 puncte ale programului, cel puțin 7 trebuiau să fi fost românești. Concluzia, cu care își începe de fapt articolul este următoarea: „Să mai zică lumea, că Jiboul e monoton. Celea câteva petreceri urmate una după alta denoată, că Jiboul e destul de vesel”.
Evenimentele mondene sunt surprinse și ele de presa vremii. Unul dintre acestea a fost serbarea nunții de argint, respectiv 25 de ani de căsătorie a lui Dr. Vasile Ghiurco, președintele Tribunalului din Zalău, căsătorit cu Livia Nyilvan. Serbarea a avut loc pe data de 28 februarie 1925 și a debutat cu serviciul divin, asistând la Sfânta Liturghie, în afară de jubilanți, rudeniile și prietenii celor doi sărbătoriți. După liturghie, toți participanții s-au deplasat la casa familiei Ghiurco, „felicitându-i și dorindu-le să-și ajungă în vigoare și deplină sănătate și nunta de aur”. Presa remarca personalitățile prezente la eveniment: Clara Nyilvan, născută Marcu, soacra lui Vasile Ghiurco, preotul Laurențiu Sima din Jibou, Dr. Gheorghe Pop (de Oarța), primul prefect al Sălajului după Marea Unire, cu soția sa, Laura, Dr. Iuliu Pop, subprefectul județului Sălaj, primprocurorul Pallade, Dr. Cornel Centea, consilier la Curtea de Apel din Zalău, cu soția, Stoicescu, consilier agricol în Zalău, Teofil Dragomir, cu soția, din Jibou, Dr. Simeon Pop, nepotul lui Gheorghe Pop de Oarța, candidat de avocat, Samuil Urian, director de bancă, cu soția, apoi rudele: dna Dr. Ciuta n. Maria Buteanu din Bistrița, cu fiica sa, Alexandru Nyilvan din Șomcuta, cu soția, Victor Marcu și dna Florian Cocian din Domnin. Petrecerea a durat până către dimineață, iar „animația a fost la culme”.
Din păcate, Vasile Ghiurco nu a mai apucat nunta de aur. La nici cinci ani de la eveniment, chiar în ziua de Crăciun a anului 1930, Vasile Ghiurco trece la Cele Veșnice, la vârsta de 63 de ani. Ziarul șimleuan „Gazeta de Duminecă” anunța abia în 11 ianuarie 1931 decesul liderului românilor din zona Jiboului, făcându-i următoarea caracterizare: „Originar dintr-o familie fruntașe de țărani din comuna Domnin, județul Sălaj, ca avocat de la începutul carierei sale a fost un bun și vrednic sfătuitor al țăranilor din acel ținut, un luptător neîntrecut al partidului național-țărănesc din care făcea parte. Ca recunoștință a fost ales deputat al circumscripției Jibou în primul Parlament român. Numit primul președinte al Tribunalului Zalău l-a condus cu cinste și demnitate ani de-a rândul”.
În Jibou exista și un cerc cultural, condus de către Dumitru Ilea. În presa vremii găsim informații despre o conferință culturală lunară a cercului, care a avut loc în comuna Prodănești, pe data de 8 martie 1925. După serviciul divin, în fața unui public de aproape 200 de persoane, corul școlii primare a intonat Imnul Regal. Eleva Irina Păușan a „declamat” poezia „Oituzul”, după care Dumitru Ilea a subliniat rolul și importanța cercurilor culturale, deschizând lucrările ședinței. Învățătorul Florian Meteș a vorbit celor prezenți despre „Iubirea de școală și folosul învățăturii”, iar învățătorul Ion Iliescu a susținut conferința cu titlul „Supunerea la legi și respectul către autorități”. Între conferințe, elevii școlii au recitat poezii și au intonat cântece patriotice. A urmat conferința învățătorului-director al școlii din Jibou, care era și președintele Cercului cultural Jibou. A vorbit celor prezenți despre trecutul neamului românesc, cauzele pentru care românii nu s-au putut „împărtăși” de învățătură, cu urmări resimțite și după Marea Unire. Îi îndeamnă la „iubire față de neam și lege”. După ședință, publicul a asistat la piesa de teatru „Întregirea României”, pusă în scenă de elevii școlii din Prodănești.
La fel ca în anul 1924, și în anul următor, ziua de 1 decembrie a fost sărbătorită cu fastul cuvenit. Și de data aceasta, românii din Jibou „s-au dovedit că sunt la culme și prin participarea lor la această serbare s-au arătat că dau cinstea cuvenită acestui mare eveniment”.
Serviciul religios a fost oficiat de protopopul Laurențiu Sima, paroh în Jibou, iar despre însemnătatea zilei a vorbit Dumitru Ilea, directorul școlii de stat din Jibou. Au urmat recitări de poezii și intonări de cântece patriotice, iar avocatul Dr. Emil Mureșanu din Jibou a vorbit despre momentele mai importante prin care a trecut neamul nostru până la Unirea Ardealului cu țara-mamă.
Elevii școlii de stat din Jibou, sub conducerea învățătorilor și a directorului Dumitru Ilea, au susținut și ei mai multe „producțiuni școlare”. Una dintre ele a avut loc pe data de 21 iunie 1925, începând cu ora 17, în sala hotelului „Unio”. S-au pus în scenă piesele „Copila orfană” și „Curcanii”. În rolul de orfană s-a distins eleva Florica Hale, Cornelia Gheție în rolul de Zefir și Aurora Drăgan în rolul de Sfânta Duminecă. De asemenea, piticii și zânele au fost admirați de către publicul prezent. Au fost recitate și poezii, printre ele și poezia „Țiganul milos”, recitată de Ioan Marian, care a plăcut foarte mult.
Banii colectați cu această ocazie au fost folosiți de către Comitetul școlar pentru achiziția de cărți și rechizite pentru elevii săraci.
Un ultim eveniment cultural, mai bine spus monden, pe care l-am găsit consemnat în presa sălăjeană, în primul deceniu după Marea Unire, este un bal al burlacilor din Jibou. În articolul de presă se remarca faptul că în Jibou erau foarte mulți burlaci, care au hotărât să organizeze un bal. Evenimentul a avut loc la 25 ianuarie 1927, în sălile hotelului Unio din Jibou „și se poate numi fără exagerare ca cel mai succes bal al sezonului acestuia” – consemna autorul articolului. La eveniment au participat toți intelectualii din Jibou, în frunte cu Vasile Ghiurco, președintele Tribunalului Județean Sălaj. De asemenea, se spune că la această „petrecere animată” au participat „și o mulțime de familii din jur”. Muzica a fost „servită” de către „binecunoscutul și aprețiatul primaș” Berchii Miki, împreună cu orchestra sa, iar mâncărurile și băuturile au fost servite impecabil de hotelistul de la „Unio”. Petrecerea sau balul burlacilor din Jibou a durat „până-n altă zi la 8 oare”.
În concluzie, din cele câteva articole care apar în presa vremii, am încercat să creionăm viața cultural-artistică din Jibou, în primii ani de după Marea Unire. Ele vin în completarea activității deosebite desfășurată de despărțământul Jibou al Astrei. Remarcăm rolul intelectualilor Vasile Ghiurco, Aurel Hetco, Dumitru Ilea sau Emil Mureșanu, care au fost principalii promotori ai acțiunilor culturale din urbea de pe Someș. De asemenea, se poate observa rolul școlii de stat din Jibou – în frunte cu vrednicul său director, Dumitru Ilea – care era prezentă la toate manifestările cultural-artistice sau serbări naționale.
Sursa foto: Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga” Cluj-Napoca, Colecția Francisc Hossu-Longin, manuscrise de sertar.
Marin Pop
(Articol apărut în revista Caiete Silvane)
