Cinci volume apărute la Editura „Caiete Silvane” a Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj cu ocazia celei de-a XVIII-a ediţii a Festivalului „Primăvara Poeziei – A Költészet Tavasza”, Zalău, 26-28 aprilie 2018. Lansarea acestor cărți va avea loc vineri, 27 aprilie 2018, de la ora 17, în sala „Dialoguri europene” de la Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj.
„Primăvara Poeziei-XVIII – A Költészet Tavasza, Colecția „Poesis”, reuneşte creaţiile poeţilor Antal Krisztián Tamás, Horia Bădescu, Doina Cetea, Vasile Dâncu, Demény Péter, Fekete Vince, Dinu Flămând, Simone Györfi, Halmosi Sándor, Daniel Hoblea, Dina Horvath, Jász Attila, Kaiser László, Kiss Lehel, Lackfi János, Marcel Lucaciu, Alice Valeria Micu, Viorel Mureșan, Oláh András, Petőcz András, Ion Piţoiu-Dragomir, Silvia Bodea Sălăjan, Daniel Săuca, Simonfi István, Simonfy József, Traian Ştef, Viorel Tăutan, Terék Anna, Turczi István, Vass Tibor. Traducerile aparţin lui Demény Péter, Dósa Andrei, Simone Györfi, Halmosi Sándor, Kocsis Francisko.
Un alt volum ce va fi lansat este semnat de Haugh Béla – „Isprăvile eroice ale Viteazului Háry János” (traducere, notă biografică şi postfață de Györfi-Deák György), Colecția „Restituiri”. „Lexiconul etnografic maghiar (Magyar néprajzi lexikon, 1977-1982) include un termen inedit, care lipseşte din lucrările de referinţă similare în alte limbi: „hariada”. El defineşte totalitatea aventurilor imposibile şi absurde povestite pe un ton glumeţ de veteranul Háry János la un pahar de vin, aprobate prin câte un strănut de ascultători.
„Aventurile” existente, relatate de snoavele populare, au fost reluate şi completate de profesorul şi muzeograful Haugh Béla. Ele au format cuprinsul romanului Isprăvile eroice ale Viteazului Háry János (Vitéz Háry János hőstettei), laureat cu menţiune la concursul „Szehér” de către Societatea literară „Kisfaludy” și publicat la Budapesta de Societatea „Franklin” în 1914. La un secol după apariţie, am început tălmăcirea prezentei versiuni în limba română…”, susţine traducătorul cărţii.
În Colecţia „Poesis” a văzut lumina tipaturului şi „Felinarele inimii”, a Mioarei Lazăr, despre care Marcel Lucaciu susţine în Prefaţă că „se constituie într-o carte elegiacă, impresionantă prin savoarea unor imagini artistice, prin intensitatea trăirilor ardente, prin solemnitatea şi naturaleţea rostirii poetice. Privită în ansamblu, poezia Mioarei Lazăr curge, domol, într-o albie tradiţionalistă, cu rare inflexiuni moderniste. Este o dovadă certă a faptului că tradiţia înseamnă valoare, că frumuseţea unui vers constă, deseori, în limpezimea şi simplitatea lui”.
În aceeaşi colecţie au apărut şi versurile Silviei Bodea Sălăjan, reunit sub titlul „Serbările luminii”, o poezie meditativ-reflexivă, matură artistic și asimilând influențe culturale nobile, precum şi cele semnate de Viorel Tăutan, „Elogiu formei”. „Spirit meditativ, poetul construiește, în tonalități distincte, poemul, glisând frenetic pe axa timpului, percepând-o diferit, deopotrivă grav și contemplativ. Crezul artistic ce se relevă în dezvăluirea eului este de natură a define poetul care își asumă mai mult sau mai puțin condiția, privind cu detașare lumea în care trăiește…”, apreciază Imelda Chința.
