Motto: „Dragostea este poezia simţurilor”.
(Honoré de Balzac, 1799-1850, romancier francez)
Poezia a fost şi rămâne o zbuciumată stare spirituală, compusă, adeseori, de un om cu suflet nobil, sensibil la tot ceea ce îl înconjoară. Caragiale spunea că cel ce citeşte este un ins instruit, dar, dacă nu scrie…nu-i îndeajuns! De aceea, cei care şi scriu sunt înzestraţi cu o putere de exprimare aproape desăvârşită, prin care gândurile şi ideile lor se oglindesc asupra cititorilor, căutând să desluşească şi să înţeleagă conţinutul semantic al cuvintelor, semnificaţia versurilor respective.
Vechiul Testament şi Evanghelia ne spun că, „la început a fost Cuvântul”! Desigur, cel al lui Dumnezeu identificat, apoi, cu fiul Lui, Domnul Iisus Hristos, prin care şi-a exprimat şi-şi exprimă voinţa în toată lucrarea Sa. De aceea, acest Cuvânt dătător de viaţă este veşnic şi atotputernic, pentru că este – mereu – la Dumnezeu.
Parafrazând (cu respectarea „diferenţei majore”!), şi cuvântul poetului – aşezat cu pricepere şi cu migală în strofă, în poezie – dă viaţă. Da, dă viaţă simţămintelor şi trăirilor sale, mai ales că, în această conjunctură, la poeţii valoroşi este vădit harul Domnului!
Impactul sensibilizator asupra cititorului a depins şi depinde de „sufletul” pus în opera poetului, dar şi de timpul consumat pentru această creaţie de excepţie. El, poetul, este promotorul comunicării reale cu cititorul, prin relaţionarea cuvântului cu textul, în ansamblul lui. Cuvântul „din şi pentru suflet” trebuie ales cu mare grijă. Viziunea poetului este pusă în pagină şi textul respectiv ne arată nouă, consumatorilor de cultură, cât „cuvânt” are fiecare cuvânt din respectiva poezie.Valoarea cuvântului apare şi atunci când schimbarea sensului acestuia urmăreşte perenitatea lui. El nu este scris de formă (doar pentru context şi rimă, vorba lui Eminescu), fiind necesară existenţa unui fond al obiectivităţii şi al echilibrului în „mesajul” transmis. Cuvintele capătă alte resemnificări, care dau textului poeziei noi valenţe literare, fapt ce înnobilează atât opera, cât şi autorul.
În această circumstanţă, şimleuanul Ioan Vasile Bulgărean este deja un poet de o asemenea factură. Atât constituţia lui intelectuală, psihică şi morală, cât şi modul, maniera în care-şi compune poeziile, dovedesc acest lucru. În ajunul sărbătoririi zilei de naştere a lui Mihai Eminescu – în semn de omagiu adus „Luceafărului” poeziei româneşti, cu prilejul împlinirii a 165 de ani de când a văzut lumina zilei, I.V. Bulgărean şi-a lansat cel de-al cincilea volum de poezii: „Dragoste şi spini”. În urmă cu cinci ani, se năştea o mică „stea” la poalele Măgurii Şimleului, lansând o provocare pentru iubitorii cuvântului scris, sub orice formă literară, spre bucuria multor zalnocani, şimleuani şi sălăjeni. Atunci, Ioan Vasile Bulgărean îşi lansa primul volum de poezii, „ Dor de voi”. Au urmat: „Saloanele iubirii”, „Visul din vis” şi „Sub semnul Fecioarei”.
Cinci volume de poezii! E mult, e puţin pentru … Ioan Vasile Bulgărean, cel născut (14 ianuarie 1961), cu folos, în comuna sălăjeană Zalnoc? Nu, nimic nu-i destul… Este, cred eu, un argument al considerării şi al recunoaşterii experienţei sale poetice, precum şi un nou punct de lansare a unor viitoare teme literare sau picturale. Da, şi picturale, pentru că dl. Bulgărean s-a remarcat şi prin tablourile sale, abordând diferite subiecte care ţin de natura umană sau de arealul înconjurător.
În volumul „ Dragoste şi spini”( Editura „ Silvania” Zalău – 2014, coperta lui Leonardo Sergiu Bulgărean şi prefaţa semnată de regretatul prof. Dumitru Corbeanu, în septembrie 2014 ), autorul – prin cele 62 de poezii, repartizate în două capitole distincte, conform titlului – face dovada unui poet maturizat, purtându-ne într-o „zonă” literară diversificată. Şi acest volum, ca celelalte patru, reliefează originalitatea şi entuziasmul poetului I.V. Bulgărean, înzestrat cu mult talent şi cu destulă inteligenţă artistică. Astfel, unele poezii, cum ar fi: Clopotul cerului, De dincolo de tine, Miroşi a ceea ce iubeşti, Adu-te pe tine şi Muza mea – dragostea, sunt create pe confesiunea sentimentală şi pe cea a dragostei, iar altele, precum: Nu uita, Ziua de azi, Micul cerşetor şi Cine sunt eu?, pe multimilenara existenţă a omului. Nu lipsesc cele axate pe nevoia de tandreţe maternală sau paternală: Unde erai măicuţă, Florile iubirii mele, Măicuţei mele şi Tatălui meu, dar nici acelea care exprimă simţul cunoaşterii şi pe cel al recunoaşterii, alături de o bună imaginaţie şi de o sugestivă construcţie de aforisme, cum sunt: Mitru din Şimleu, Spre unde?, Dor de Ştefan, Amintiri despre noi, Într-o banală închipuire, Imagini din copilărie, Dacă fugim de noi, Colţul lunii, Lacrima ce doare şi Amintiri despre viitor. De asemenea, sunt câteva poezii în care se simte, atât buna dispoziţie şi ironia subtilă, cât şi recursul la patriotismul românesc, amintind de: Gângurind printre rânduri, Tabla mea de şah, Iubesc acest pământ, Ţara mea Silvană, La investitură, Republică măreaţă şatră, Într-o ţară şi Limba noastră.
Din iniţiativa domnului Bulgărean, am avut onoarea să fiu moderatorul solemnităţii acestui eveniment cultural. Din respect pentru cei prezenţi (rude şi prieteni ai poetului, reprezentanţi ai unor instituţii din oraş), pentru simţul estectic al fiecăruia, am citit doar câte o poezie din domeniile relevate de mine, lăsându-le latitudinea şi plăcerea de a le „interpreta” pe celelalte într-un „registru” propriu. Prin catrenul: „La ziua de naştere, / Afirmă, cu putere, / Că-i sunt anii plini / De dragoste şi…spini!”, l-am provocat pe poet să-şi „argumenteze” acest nou volum de poezii. Printre altete, poetul Bulgărean a amintit de sfatul lui Adrian Păunescu, care, citindu-i câteva poezii, i-a spus: „Prietene, continuă să scrii, că scrii frumos şi ne-om mai vedea peste câţiva ani prin reviste…”. Aşa s-a apucat de scris, spunând că nu se va opri, pentru că este… „îndrăgostit” de cuvânt şi de poezie!
Au ţinut alocuţiuni: prof. Berek Ştefan – viceprimarul Şimleului ( […] Cultura din Şimleu Silvaniei este la ea acasă.[…] În anul 2014 au fost organizate şase lansări de carte.[…] Eveniment deosebit pentru aniversarea lui Mihai Eminescu. […] Toată stima şi pentru acest volum de versuri.[…] ) şi preotul Silviu Moca – Biserica Ortodoxă din Pericei ( […] Frumoasă şi detaliată prezentare a moderatorului, cu trimitere la Biblie, la Cuvântul lui Dumnezeu.[…] Şi preoţii lucrează cu cuvântul, simţind puterea Dumnezeiască a acestuia, la sfinţirea apei la Bobotează.[…] Felicitări pentru strădania poetică a autorului.[…]).
Autorul a oferit participanţilor câte un volum cu autografe personalizate, invitându-i la o cină comună, cu prilejul aniversării zilei sale de naştere (54 de ani). A fost răsplătit cu felicitări şi cu aplauze, cântându-i-se: „Mulţi ani, trăiască!”.
Iată, prin urmare, darul poetului Ioan Vasile Bulgărean, acest volum de poezii – „Dragoste şi spini” – oferit culturii române. Prin acest tom, autorul dă un credit bun şi real componentei poetice a literaturii, iar lada de zestre a acestuia, cea din domeniul culturii, a devenit mai bogată. Pentru domnia sa şi, în egală măsură, pentru noi. Mulţumim, domnule Ioan Vasile BULGĂREAN!
La mulţi ani, cu sănătate!
Prof. Marin Ştefan
