ISTORIE ABANDONATĂ: Castelul care dispare cărămidă cu cărămidă

Mihai Moldovan

Castelul Haller din localitatea Gârbou, județul Sălaj, monument istoric cu o vechime de două secole şi jumătate, a fost furat cărămidă cu cărămidă, din fostul ansamblu arhitectonic de stil baroc supravieţuind astăzi, parţial, poarta, o fântână franceză şi biserica, toate aflate într-o avansată stare de degradare.
Singura zăpadă consistentă căzută în iarna lui 2013 acoperă încă, la început de februarie, colinele cu căpiţe de fân şi acoperişurile caselor din zona Gârboului, localitate din comuna cu acelaşi nume, situată la jumătatea distanţei Jibou şi Bobâlna. Turnul de piatră al bisericii fostului castel Haller străjuie localitatea de pe dâmbul ridicat în mijlocul satului, spune o legendă locală, de iobagi ce au purtat pământul şi piatra cu roabele. Şoseaua care vine de la Jibou te duce chiar în centrul localităţii, un drum secundar cotind la dreapta chiar în faţa primăriei. Urmând acest drum, o pantă lină te duce, la capătul asfaltului, la o potecă de pământ străjuită de castani bătrâni, în capătul căreia ruinele fostei porţi de intrare în curtea castelului mai poartă încă blazonul familiei Haller, alături de anul edificării construcţiilor – 1776.
Trecând de poartă, te întâmpină alte ruine: cele ale unei fântâni franţuzeşti şi ale unei biserici. De sub stratul de zăpadă se conturează, imediat lângă poartă, fragmente de piatră desprinse din ea. Fostul castel a dispărut complet, cărat cărămidă cu cărămidă de localnici, de-a lungul vremii. Astăzi mai sunt vizibile doar o parte din beciurile castelului, şi acelea colmatate cu pământ şi surpate din loc în loc. Ruinarea ansamblului arhitectural baroc sau a Burgului, cum îi spun şi astăzi localnicii, a început, cel mai probabil, încă din anii ’70, după abandonarea sa de către autorităţile comuniste, ce l-au folosit o perioadă îndelungată ca sediu de CAP şi depozit de cereale şi fructe.
“Ştiu de la socru că aici CAP-ul s-a făcut în 1950, printre primele CAP-uri din ţară şi atunci sigur că s-au folosit de clădirile existente. În beci au făcut depozit de legume-fructe şi foarte multe s-au dus de aici la Cehu Silvaniei la Centrul de Legume Fructe (CLF) şi la Zalău la CLF, pentru că aici în jur au fost suprafeţe foarte mari cu livezi. Atunci beciul a fost folosit pentru cartofi, mere şi a fost depozitat şi vinul, pentru că CAP-ul avea pe timpul acela şi vie. Tot acolo, undeva, în câteva încăperi au fost birouri de CAP. Până prin 1967 a fost acolo sediu de CAP. Ulterior s-a construit un alt sediu. Dacă autorităţile de la timpul respectiv nu au avut grijă să-l conserve, să-l păzească, să-i găsească o folosinţă, a ajuns la mâna celor care le trebuia câte ceva de acolo. A rămas în paragină. Nu s-a ocupat nimeni de el”, povesteşte Gheorghe Mureşan, localnic.
Ipoteza distrugerii treptate de către săteni, prin furturi repetate de diverse materiale de construcţii, este avansată şi de un alt locuitor al Gârboului, Gheorghe Lucaciu.
“Ştiu o bază de recepţie acolo, după Al Doilea Război Mondial, în care se strângea recolta. Acolo a fost parchet, a fost lux. N-o fost orice acolo. Ce parchet a fost acolo… Mergeam cu tata cu bucate, cu mălai, cu grâu de cotă. Păi îţi era milă să calci. Şi noi puneam acolo mălai şi grâu. De când o ştiu eu, o ştiu spre distrugere. O mai folosit CAP-ul beciul ani mulţi. Ţinea cartofi. O mai folosit CLF-ul din Jibou ani mulţi acolo, dar nu s-a reparat, numai s-a furat. Au început să fure oamenii din Gârbou. Şi-au construit căşi cu cărămida de acolo. Acolo a fost clădire cu etaj şi ceas sus de mergea după soare. O fost o frumuseţe”, spune acesta.
În perioada comunistă, castelul ar fi atras atenţia poetului Adrian Păunescu, ce dorea să îl transforme într-un azil de bătrâni, potrivit Mariei Uvegeş, fiica fostului contabil şef al CAP-ului în vremea când sediul instituţiei se afla în incită.
“Străduţa care ducea la Burg era toată castani, stânga-dreapta, iar la intrare o poartă unde pe vremea aceea locuia o familie. Poarta avea pe ambele părţi câte un leu din piatră, lucrătură foarte frumoasă, care la ora actuală se găsesc la Grădina Botanică din Jibou. Castelul era înalt, foarte frumos, cu foarte multe camere. Beciul pe mine m-a impresionat şi o să-l ţin minte câte zile o să trăiesc. Puteai să te plimbi o oră, cât era clădirea de lungă. Era o porţiune unde erau fructele depozitate, o altă porţiune unde erau butoaiele. Aşa mi-au rămas în imagine. În mijlocul curţii exista o fântână imensă care, aşa spun localnicii, comunică cu Valea Gârboului. Burgul s-a ridicat prin munca iobagilor. Au pus piatră peste piatră, au înălţat locul ca atare şi în vârful lui s-au făcut clădirile. Prin 1969 a venit aici Adrian Păunescu şi a făcut nişte demersuri să facă un cămin de bătrâni, datorită aerului din zonă, pentru că aici sunt mulţi brazi, e un aer curat, nepoluat, fără fabrici. El a vrut tare mult să facă aici un cămin de bătrâni. Până a cerut aprobările necesare, a început să dispară ce era frumos pe acolo şi atunci a rămas ce a rămas”, îşi aminteşte Maria Uvegeş.
Castelul din Gârbou datează din 1776, fiind ridicat de către Haller János, biserica cu turn de piatră romano-catolică sau capela de curte a castelului fiind construită în 1783.
“Castelul actual în stil baroc a fost edificat de Haller János, fiind înconjurat de ziduri. Actualmente funcţionează în el biroul primarului, cazinoul, casa de economii, şcoala populară de stat, capela şi o bogată bibliotecă familială cu 2.000-2.600 de volume. Accesul în curte se face ocolind dealul spre nord-vest, printr-o poartă ornamentată deasupra căreia se află blazonul Hallerilor. Pe vârful frontonului stă figura de piatră cioplită a lui Hercule, pe cele două margini câte un soldat în armură, alături de inscripţia ‘Ioan Haller – 1766′. În mijlocul curţii e o fântână franceză acoperită, adâncă de 16 braţe, ce are legătură cu izvorul văii Gârboului, pentru facilitarea accesului – coborâre fiind aplicate pietre. Comuna a fost transmisă de la familiile Csáky la familiile Haller, de la aceştia prin moştenire pe linia feminină a ajuns la actualii proprietari, baronii Jósika. Actualmente proprietarul este baronul Jósika Samu, fostul ministru al Înălţimii Sale”, scria Kádár József, în Monografia comitatului Solnoc-Dabaca, lucrare publicată în anii 1900-1905.
Ansamblul castelului Haller din Gârbou se află pe lista monumentelor istorice, în cazul clădirii principale fiind menţionate pe listă doar ruinele, alături de poartă, fântână şi biserică. Proprietarul actual este administraţia locală, ce pune pe seama lipsei banilor abandonarea zonei.
Deşi locul oferă o perspectivă impresionantă asupra întregului sat şi chiar asupra localităţilor învecinate, ansamblul arhitectural este greu de pus în valoare din punct de vedere turistic, în opinia Valeriei Lehene, referent de specialitate în cadrul Direcţiei Judeţene pentru Cultură Sălaj. Potrivit acesteia, în zonă nu există alte obiective turistice importante, cu excepţia bisericii de lemn din Solomon, monument de arhitectură datând din secolul al XVIII-lea, vestigii ale unei aşezări romane fortificate, probabil un castru roman, fortificaţii ce au stat de altfel la baza construirii castelului familiei Haller şi a localităţii Bobâlna. Valeria Lehene crede însă că măcar obiectivele istorice existente ar trebui protejate prin conservare.