Biserica ortodoxă din localitatea Poniţa (Hurez), comuna Horatu Crasnei, va găzdui duminică, 25 octombrie, un eveniment cultural. Este vorba despre o dublă lansare de carte: Maria Pavel – „Monografia satului Poniţa” şi Iosif Pavel – „Poniţa – vatră străveche”.
Cele două volume au apărut în acest an, la Editura „Caiete Silvane”, Colecţia „Monografii”, cu sprijinul Centrului de Cultură şi Artă al Judeţului (CCAJ) Sălaj şi a Primăriei comunei Horoatu Crasnei. Lansarea, care va avea loc începând cu ora 13, va fi urmată de o întâlnire a fiilor satului la şcoala din localitate. „Monografia satului Poniţa”, semnată de Maria Pavel, reflectă istoria şi viaţa locuitorilor de la Poniţa. „Satul Poniţa a fost atestat documentar în anul 1481, la fel ca şi satul Hurez. Fiecare din cele două sate au avut o evoluţie istorică separată, fiind sate aparţinând comunei Stârci.În urma reformei administrative din anul1968, când cele 16 regiuni ale ţării s-au transformat în judeţe, zeci şi sute de sate şi comune au suferit modificări juridice, administrative, care au schimbat cursul natural al istoriei locale. Au dispărut comune, cum a fost cazul comunei Stârci, comasându-se cu Horoatu-Crasnei, păstrându-se numele de Horoatu Crasnei. Atunci şi satele Hurez şi Poniţa au fost comasate sub numele de satul Hurez, în ciuda faptului că numărul de locuitori din Poniţa era mai mare. Locuitorii satului Poniţa nu au renunţat în vorbirea lor la satul Poniţa şi denumirea de poniţari, denumirea de Hurez folosindu-se doar în actele oficiale. Aşteptăm şi noi, ca şi ceilalţi cetăţeni în cauză, să se revină la istoria locală şi la vechile denumiri ale localităţilor, fie printr-o nouă reforma administrative-teritorială, fie printr-un referendum care să aducă şi localitatea Poniţa la adevărul istoric”, precizează autoarea în cuprinsul cărţii.
Autorul volumului “Poniţă – vatră străveche”, Iosif Pavel, s-a născut în 11 ianuarie 1948 în localitatea amintită, fiind primul copil al familiei Teodor şi Ana Pavel. Şcoala primară a urmat-o în satul natal, gimnaziul la şcoala din Stîrciu, cursurile liceale la Liceul “Ady Endre” din Zalău, iar apoi cursurile Institutului Pedagogic din Zalău.
După terminarea studiilor,din anul1971 până în anul 2012, când s-a pensionat, a lucrat în şcolile din comună ca învăţător. Este omul care a rămas consecvent principiului: „Eu nu ştiu multe.Ştiu a scrie şi a citi şi am învăţat şi pe alţii să scrie şi să citească”. A slujit satul şi a rămas în sat, sprijinindu-şi consătenii.
