În acest an comemorăm 75 de ani de la trecerea în neființă al lui Petri Mór (1863-1945), autorul monografiei în șase volume a comitatului Sălajului (1901-1904). Prin prezenta am vrea să aducem un omagiu memoriei acestei personalități marcante. Comemorarea putea fi mai impozantă, dacă nu intervenea pandemia… Scopul nostru este să ne aducem aminte de personalitatea lui Petri Mór, și în același timp să facem pași pentru cunoașterea reciprocă și apropierea româno-maghiară.
Anterior anului 1989, numele lui Petri Mór nu era necunoscut pentru cititorii maghiari, deoarece figura în lexicoane. Unii chiar au auzit despre monografie (opera sa principală), din care unele exemplare circulau în cerc restrâns, fiindcă nu era bine să se știe că cineva deține cărți vechi. În bibliotecile documentare existau exemplare, dar cititorii de rând nu aveau acces la ele. Între anii 1970-1980 au fost publicate două monografii ale județului Sălaj (în colecția Județele patriei), dar din motive lesne de înțeles, monografia nu apare ca bibliografie…
După 1989, cercetările de istorie locală au luat avânt și în Sălaj. În acest cadru propice a intrat în lumina reflectoarelor monografia lui Petri Mór și a servit chiar ca model de urmat. În acest context, se poate înțelege că a început să fie apreciată la valoarea ei reală această operă, sau dacă vreți, a căpătat o notorietate bine meritată atât autorul, cât și monografia. Preocupările de istorie locală au vizat scoaterea în evidență a istoria unor localități, școli, biserici, personalități sălăjene marcante, evenimentele locale ale celor două războaie mondiale, revoluțiile sau alte evenimente majore din viața comunităților. Ceea ce este cel puțin tot atât de important este că s-a început publicarea respectivelor cercetări de istorie locală. Între cei care au realizat eforturi în acest sens, un loc fruntaș l-au ocupat Major Miklós și Sípos László. Cei doi, din păcate, ne-au părăsit între timp. Kovács Miklós a făcut demersuri apreciabile în privința istoriei instituționale, specializându-se în domeniul istoriei învățământului. Mulți profesori de istorie au început să elaboreze pentru obținerea Gradului didactic I, monografii ale satelor unde activau. După un timp, chiar primarii au început să fie preocupați de istoria locală, pentru ca localitatea lor să aibă propria „istorie”, adică monografie. Evident că această „modă” cât se poate de fericită, a influențat și localitățile locuite de români, care-și fac propriile monografii și se folosesc de datele publicate de Petri Mór. Asemenea publicații în limba română apar în continuare: cu prilejul Centenarului a fost publicată și monografia coordonată de profesorul Traian Vedinaș, iar mai multe școli și licee și-au publicat monografii poprii.
Tot după revoluția din anul 1989 am încercat să publicăm (din nou liberi) materiale care evocau activitatea personalităților sălăjene cu care ne mândrim, cum ar fi: Wesselényi Miklos, Ady Endre, Szikszai Lajos, Kincs Gyula și, nu în ultimul rând, despre Petri Mór. Pe atunci însă duceam lipsă de surse documentare și de resurse financiare. Nu aveam la dispoziție prea multe publicații sau materiale arhivistice și nu exista nici internetul. Țin minte că în anul 1993, când am scris prima schiță biografică dedicată lui Petri Mór, nu aveam nici măcar un portret, o fotografie sau o copertă de carte pe care să le pot prezenta cititorilor.
Redacția săptămânalului „Szilágyság” și-a asumat rolul important în păstrarea indentității culturale și naționale, precum și acela de a răspândi cunoștințe științifice și culturale, din acest motiv au publicat primele micromonografii ale localităților sălăjene. Cele dintâi scrieri publicate au fost consacrate zonei Văii Bacălui, Văii Crasnei și Văii Almașului, apoi fiind urmate de zona de sub Codru.
La doar cinci ani după revoluție s-a născut și ideea că opera lui Petri Mór ar trebui continuată, după 100 de ani. Despre aceste fapte, colegul nostru Kovács Kuruc János ne mărturisește în două rânduri, pentru prima dată în 1999, în Postfața scrisă la primul volum al monografiei „Maghiarii din Sălaj”, publicată în limba maghiară. Postfața are un titlu aparent ciudat: „Mesaj pentru cei din anul 2096”. Evident face trimitere la urmașii urmașilor noștri, care vor mai trăi aici în anul 2096, și care vor avea obligația morală de a relua cercetările și a le publica, așa cum generația cărturarilor sălăjeni din anii 1990 s-a simțit obligată să continue opera lui Petri Mór, după un veac…
Apoi, a doua oară, și mai amănunțit, Kovács Kuruc János ne explică în Prefața volumului al II-ea din „Maghiarii din Sălaj”, faptul că generația deceniului al X-lea din secolul trecut, cea eliberată de sub dictaura comunistă, a fost conștientă de greutatea sarcinii asumate și a simțit nevoia de a călca pe urmele lui Petri Mór, prin continuarea monografiei.
Tot aici s-a făcut și o apreciere a primului volum, care a avut 43 de autori și 13 colaboratori. Volumul prezintă 54 de sate din Sălaj în care trăiesc maghiari, precum și cele patru orașe, deoarece autorii, redactorii și susținătorii volumului și ediției au considerat că trebuie urmat exemplul lui Petri Mór. De asemenea, era oportun ca marele precursor să primească un anumit spațiu, deci recunoaștere și popularizare în ediția din 1999 al volumului Maghiarii din Sălaj, din care au apărut cam 2000 de exemplare în total.
Imediat după apariția primului volum, echipa care l-a realizat a decis ca acest prim volum să aibă continuare. Au fost chiar printre ei unii, care au considerat că dacă monografia originală scrisă de Petri Mór a fost de 6 volume, și Sălajul actual merită tot atâtea. Pentru că s-au ivit greutăți – lipsa sprijinului financiar, dispariția unor autori și colaboratori – volumul al 2-lea a întârziat. În anul 2008 manuscrisul a fost terminat, dar din motive obiective a ajuns la cititori cu câțiva ani întârziere.
De atunci a apărut și volumul al 3-lea din monografia Maghiarii din Sălaj, volum la care însuși decanul istoricilor ardeleni, academicianul Dr. Egyed Ákos, a scris prefața intitulată – Recomandare. Domnia-sa este un bun cunoscător al Sălajului.
E în curs de redactare volumul 4, iar volumele 5 și 6 sunt în faze diferite de elaborare. Deoarece timpul trece nemilos, iar rândurile noastre se răresc, se împuținează și mărturiile materiale ale trecutului, fie că e vorbă de clădiri, documente, pietre funerare. Seria nouă a monografiei lansată după 1990 sub titlul Maghiarii din Sălaj, își propune prezervarea acestor informații și bunuri culturale și transmiterea lor spre posterioritate.
Premiile Petri Mór
Filiala din Zalău și Șimleu a Societății Muzeului Ardelean, în anul 2005 a instituit Premiul Petri Mór. Premiul se acordă unor persoane sau instituții care s-au afirmat în activitatea de conservare a tradițiilor, de cercetare în domeniul istoriei locale sălăjene, prin popularizarea rezultatelor acestor cercetări, deci celor care sunt deosebit de activi în Sălaj, în domeniul istoriei, al culturii, al artelor plastice sau al literaturii. Premiul constă dintr-o diplomă și un medalion cu chipul lui Petri Mór.
Filiala din Zalău și Șimleu a Societății Muzeului Ardelean organizează de 17 ani sesiuni de comunicări științifice despre istoria și cultura Sălajului. Majoritatea comunicărilor, expunerilor prezentate la aceste sesiuni sunt publicate în revista culturală „Hepehupa”. În anul 2019 a fost organizată ultima sesiune, ediția a XVI-a. Deoarece din cauza pandemiei conferința dedicată comemorării lui Petri Mór (pentru mai 2020) a fost anulată, se preconizează organizarea unei expoziții tematice dedicată memoriei lui Petri Mór, în acest an, când se împlinesc 75 de ani de la dispariția sa. Credem că și monumentul de marmură pe care preconizăm să-l inagurăm în cimitirul din Budapesta, unde a fost înmormântat, va rezista timpului măcar încă 100 de ani. Până când vom putea amplasa acel monument, credem că măcar în sufletele oamenilor e necesar să sădim sau să păstrăm flacăra recunoștinței. Credem că Petri Mór merită acest fapt.
László László
