Halloween, mult kitsch și dorința românilor de a marca sărbătorile altora

Halloween este o sărbătoare marcată anual pe 31 octombrie. Nu are legătură cu România, cu tradițiile românilor, dar tot mai mulți români, chiar și sălăjeni, o sărbătoresc de parcă ar fi la noi de când lumea și pământul. Iar magazinele de jucării, centrele comerciale, până și producătorii din piață, toți vor să profite din plin de pe urma acestei zile.

Dovleci, măști, oase din plastic, toate alcătuiesc o ofertă pentru cei care vor să marcheze această sărbătoare. Nu mi-a venit să cred când am văzut că, în anumite cazuri,  și la școală sau la grădiniță li se vorbește elevilor și preșcolarilor despre Halloween. Tragedia este că cei mai mulți habar nu au ce semnifică Halloween, nici nu îi interesează. Unii vor doar să vândă cât mai mult, iar alții să poarte măști, să se distreze de Halloween. De ce? Vă spun eu – pentru că nouă, românilor, ne place mult de tot să facem ce fac alții. Voiam să văd ce e cu această sărbătoare, ce se întâmplă cu ea, a ajuns un fenomen și în România? Am stat de vorbă cu cercetătorul științific Camelia Burghele. Aveam nevoie de ore în șir pentru a vorbi despre dovleci, despre dinți, vampiri și dorința românului de a importa până și sărbătorile altora. Camelia Burghele mi-a oferit răspunsuri și m-a făcut să înțeleg că aproape totul ține de marketing și de dorința unora de a împrumuta mereu ce fac alții. Iar noi, românii, ne pricepem perfect la asta!

Reporter: Tot mai mulți români sărbătoresc ceea ce numim Halloween. Mulți habar nu au ce semnifică, dar le place. Am observat că și la școală se vorbește despre această sărbătoare. Până acum zece ani, românii știau de Halloween doar din filme, iar acum…

Camelia Burghele: Cred că lucrurile trebuie contextualizate și trebuie să recunoaștem că ne place sau nu ne place, trăim într-o lume extrem de globalizată nu doar cultural, ci și economic, chiar și politic, informațional. Trăim într-o lume extrem de marketizată, o lume în care  totul se rezumă la marketing. Este o sărbătoare și trebuie să o citim din această perspectivă. Sărbătoarea Halloween este preluată la fel ca Ziua Îndrăgostiților și cred că, în curând, vom sărbători și Ziua  Recunoștinței. Un sociolog spunea că noi trăim ceea ce se numește McDonaldizarea societății, o societate pe care vrem neapărat să o împrumutăm de la occidentali, am implementat-o și la noi și sigur că, în acest context, nu se putea să lipsească Halloween. Pe de altă parte, eu cred că trăim un timp al festivismului. Ne-am pierdut puțin rațiunile de decriptare simbolică. Nu mai avem cheie să descifrăm simbolurile. Colegul meu antropolog de la București, Cornel Drogianu, vorbea despre impotența de a descifra simboluri, iar eu cred că suntem aici în acest moment, fără supărare. Sunt curioasă să văd câți trecători sunt pe stradă care știu de ce împodobim bradul, de ce nu împodobim un arbore de tuia, de exemplu? Sau de ce sacrificăm un miel cu ocazia sărbătorilor pascale? Noi ne-am pierdut această dexteritate de a aplica niște chei corecte pentru o sărbătoare. Neavând aceste coordonate simbolice, am căzut într-un festivism exagerat. Sunt sărbători la fiecare colț de stradă. Fiecare sat are o sărbătoare a comunității, a satului, iar unele sunt sărbători absolut ciudate, importate, pe care nu le sărbătorim decât dintr-un festivism exagerat. În fine, să nu uităm de acest marketing exagerat, la care asistăm în prezent. Viața noastră este atât de alertă, suntem prinși în tot felul de informații pe care le primim online, suntem atât de obișnuiți cu lumea virtuală și am ajuns să trăim într-o lume marketizată excesiv mai ales online. Așa s-a ajuns ca magazinele să ne bombardeze cu astfel de informații și lumea este și ea extrem de comercială.

Rep.: Unele magazine sunt pline cu măști, cu coarne și cu alte chestii specifice acestei sărbători de Halloween, sărbătoare care nu are nici cea mai mică legătură cu noi, românii.

C. B.: Vă rog să vă uitați, și Ziua Îndrăgostiților începe cu două luni înainte. Și Crăciunul începe la raft de la sfârșitul lunii septembrie.

Rep.: Este bună direcția în care ne îndreptăm? Despre Halloween se vorbește inclusiv în școli, în grădinițe…

C. B.: Mie, ca antropolog cultural, îmi este foarte greu să spun dacă este bine sau rău, dacă este moral sau imoral, dacă este adevărat sau este kitsch. Cu certitudine, eu voi pleda întotdeauna pentru păstrarea tradițiilor românești și pentru sărbătorirea sărbătorilor cu adevărat românești, cu o componentă identitară culturală foarte puternică. Cele despre care noi spunem că ne asigură identitatea noastră ca neam, dar atunci când este să facem ceva corect pentru aceste sărbători, nu facem nimic. Fie importăm altele, fie reclădim altele pe fundamente foarte șubrede, așa cum facem acum cu Dragobetele care nu s-a sărbătorit peste tot. Cred că acesta este și fundamentul momentului de Halloween, care se sărbătorește peste tot și pe care noi încercăm să-l punem în pereche cu Sfântul Andrei. Și la noi este vorba despre strigoi, despre moroi, despre ritualuri magice interesante. Dar noi, etnologii, observăm din ce în ce mai mult această dificultate de a decripta sărbătorile românești. Vă propun să realizați un interviu, să-i întrebați pe români ce semnifică Sfântul Andrei, această sărbătoare, ce este această sărbătoare? Cei mai mulți vă vor spune doar că este o zi liberă. Asta a ajuns important pentru noi, faptul că suntem liberi de la serviciu. Nici nu m-aș mira ca și de Halloween să avem o zi liberă. Nouă, antropologilor, nu ne rămâne decât să observăm aceste lucruri, să vedem cum se schimbă lumea, să vedem cât de mic ecou au, din păcate, vorbele noastre, vorbele celor care cunoaștem cultura tradițională. O tot spunem, dar nu prea mai suntem auziți.