Guvernul regal al Norvegiei finanţează restaurarea bisericilor „Horea” şi „Petrindu”

Vasile Ursu Nicola, Horea cum a rămas acest erou în istoria românilor, a fost, alături de Cloşca (Ion Oargă) şi Crisan (Marcu Giurgiu), conducătorul răscoalei de la 1784 când moţii s-au ridicat împotriva lăcomiei marilor proprietari de pământuri din Munţii Apuseni. Trădaţi în cele din urmă, cei trei au sfârşit tragic, Crişan luându-şi zilele în închisoarea de la Alba Iulia iar Cloşca şi Horia fiind executaţi, prin frângere cu roata, în piaţa publică. Puţini ştiu însă că dincolo de agerimea minţii, spiritul de conducător şi curajul de care Horea a dat dovadă, acesta s-a remarcat şi sub un alt aspect mai puţin cunoscut, făuritor de biserici.

Biserica din Cizer, ridicată de Horea, are o valoare istorică deosebită, fiind una din cele construite de marele erou. Lăcaşul are puterea de a evoca evenimentele deosebite petrecute în sânul comunităţii, cu valoare de referinţă pentru întreaga zonă. În anul răscoalei, cizăranii s-au solidarizat cu Horea, refuzând afişarea patentei imperiale pe uşa bisericii. Aici s-a strâns suflarea satului în anul revoluţiei de la 1848, să-l asculte pe Avram Iancu, care îi îndemna pe ţărani să se scuture pentru totdeauna de umilinţele iobăgiei. Aici s-au rugat românii pentru înfăptuirea unirii celei mari şi pentru toţi cei chemaţi la marea luptă.

Lăcaşul de lemn este un preţios martor etnografic şi social al unor tradiţii unice, pierdute în timp. Aici era locul de judecată al adunărilor populare, conduse fie de voievodul zonei fie de jude sau de cneazul satului.

Rafinament arhitectural, calitate excepţională a materialelor, valoare inestimabilă a picturilor

Biserica din Cizerul nostru sălăjean, este o capodoperă arhitecturală în lemn, o valoare pe care multe din statele europene şi din întreaga lume sunt „invidioase”. Au şi de ce!

Planul ei, considerat a fi unul dintre cele mai evoluate şi elaborate dintre toate bisericile din Transilvania, a fost trasat respectându-se tradiţia, dreptunghiular, cu absida altarului decroşată (desprinsă) şi poligonală. În plan se disting, mai ales, forma poligonală a pronaosului şi pridvorul bisericii.

Bolta semicilindrică din interiorul bisericii, iconostasul şi pereţii, pictaţi în culori şi nuanţe care fac să pară atât de reale scenele pe care le cuprind, sunt păstrate încă foarte bine. Culori vii precum albastrul, auriu şi verde, fac din aceste picturi un adevărat spectacol pentru privitor.

Bârnele au fost cioplite din lemn de stejar şi au fost aşezate drept şi încheiate în cheotori netede cu multă grijă.

Ceotorile sunt tăiate cu dinte dublu, lat şi puternic retras spre interior, un tip întâlnit la mai multe biserici de lemn din judeţul Sălaj. Un rafinament tehnic specific numai bisericilor de bună calitate se poate observa între bârne, unde latul lemnului a fost scobit puţin pentru a crea o mai bună etanşeizare.

Turnul se înalţă pe tălpi peste tindă, numai până la nivelul coamei acoperişului, o trăsătură specifică bisericilor din Sălaj. Peste picioarele turnului ah fost aşezat un foişor pentru mai multe clopote, acoperit de un acoperiş în formă de coif prelung, atât de frumos şi specific zonei din nordul Transilvaniei.

Toate îmbinările au rămas foarte bine păstrate chiar şi după mutarea bisericii In 1968, când Comisia Monumentelor Istorice transfera din satul Cizer în Parcul Etnografic „Romulus Vuia“ din Cluj-Napoca (primul muzeu in aer liber din România), acest „exemplar rar al arhitecturii romanesti in lemn din Transilvania secolului al XVIII-lea“. In aceasta biserica, pe o bârnă a naosului se poate descifra: „LUCRAT URSU H“ (cu caractere chirilice); de asemenea, alte doua inscriptii din biserica menţionează 1773 drept an al terminării construcţiei.

Expertul Tudor Sălăgean: „Selecţia a fost dură, suntem bucuroşi că ele au fost marile câştigătoare”

Actualmente, biserica din Cizer este amplasată în incinta Parcului National Etnografic „Romulus Vuia“ din Cluj (parte a Muzeului Etnografic al Transilvaniei), la marginea padurii Hoia urmând să fie închisă în vederea restaurării ce va fi posibilă cu ajutorul unei finanţări în valoare de 3,88 milioane de lei, oferită de Guvernul Regal al Norvegiei printr-un program de finanţare cu tradiţie lansat şi sprijinit de trei ţări, Norvegia, Islanda şi Liechtenstein.

Managerul Muzeului Etnografic al Transilvaniei, Tudor Sălăgean, ne-a declarat în exclusivitate: „A fost o selecţie foarte dură, solicitările au fost extrem de multe, alegerea celor care oferă aceste fonduri nu a fost una uşoară. Suntem extrem de bucuroşi că noi am fost cei aleşi ca beneficiari ai acestor fonduri, vitale pentru viitorul unor obiective atât de valoroase. Acestea sunt dealtfel, singurele fonduri care pot fi accesate pentru astfel de restaurări. Cu sprijinul specialiştilor norvegieni şi evident, cu aceşti bani, deloc puţini, vor fi restaurate biserica din Cizer pe partea de structură şi pictură, integral, pe interior şi coiful bisericii, precum şi o altă biserica sălăjeană de o inestimabilă valoare, cea din Petrindu, care necesită o investiţie mai mare dat fiind faptul că tălpile sunt degradate, învelitoarea şi acoperişul fiind şi ele integrate în acest program de restaurare. Lucrările vor începe imediat ce procedurile tehnice privind transferurile de bani dar şi sosirea specialiştilor se vor fi finalizat, iar terminarea lucrărilor este estimată pentru primăvara anului viitor, când vizitatorii vor putea să admire din nou şi să participe la slujbele ce se vor ţine în aceste două minunate lăcaşuri de istorie şi tradiţie românească, a adăugat Tudor Sălăgean, managerul muzeului.

Proiectul este important nu doar pentru că va contribui la salvarea a două dintre cele mai importante monumente istorice din Transilvania sau pentru că va atrage în plan local o sumă importantă, oferită de Norvegia prin contribuţia celorlalte două ţări cuprinse în acest program. Este important mai ales pentru că specialiştii români vor avea ocazia să lucreze cu unii dintre cei mai buni experţi norvegieni în restaurarea monumentelor de lemn. Va fi poate un fel de schimb de experienţă, de şcolire reciprocă între specialişti restauratori şi merită remarcată bunăvoinţa partenerilor norvegieni care oferă gratuit experţilor români toate procedurile şi informaţile obţinute în procesul de restaurare a altor obiective importante înscrise şi ele pe lista valorilor UNESCO.