Grupul statuar Wesselényi din Zalău la 120 de ani

În Zalău şi în Sălaj a fost (şi este) un respect deosebit pentru persoana lui Wesselényi Miklós (1796-1850) din Jibou. Acest lucru își are rădăcinile încă din secolul al XIX-lea.
Persoane private, autorități și asociații contribuiau la promovarea acestui cult. Acest respect a culminat prin ridicarea Grupului statuar Wesselényi în anul 1902, adică acum 120 de ani.
Să nu uităm că tot în anul 1902 colegiul reformat din Zalău va primi numele lui Wesselényi, pe care va purta până la naționalizarea din 1948. Actualul liceu reformat din Zalău, reînființat în 1991, poartă tot numele lui Wesselényi.

1891-1902: Grupul statuar de la concepţie la realizare

La 2 octombrie 1891 – a fost lansată la Zalău – propunerea realizării unui monument dedicat baronului Wesselényi, de către un membru al corpului didactic local, la adunarea generală anuală a cadrelor didactice din comitat. În urma propunerii se constituie Comitetului de iniţiativă condus de vicecomitele Szikszai Lajos. Comitetul de iniţiativă lansează “proiectul” Statuie pentru Wesselényi.
Mai întâi se publică o chemare pentru adunare de fonduri, deoarece un monument serios costă. Au fost trimise circulare către toate unităţile administrative din ţară, în vederea obținerii de sprijin financiar. Prima sumă (modică, de 10 ft.) vine de la Vârşeţ. Suma cea mai consistentă o oferă capitala Budapesta – 1000 ft. Locuitorii capitalei se simt datori pentru că Wesselényi, la inundaţiile din 1838 a salvat sute de vieţi, și astfel a dobândit apelativul de ”Navigatorul pe timpul potopului”.
Atât în presa locală, cât și regională sau națională se face publicitate în favoarea colectării de fonduri pentru monument.

La 2 septembrie 1894 este lansat concursul pentru executarea machetei monumentului. Sunt invitaţi să participe patru sculptori cu renume din capitală. Tot atunci se stabileşte şi suma maximă de 40 000 de coroane pentru executarea statui(lor), și ca termen de executare 1 mai 1896. Termenul ce se va dovedi ireal evident. Sălăjenii sunt presați de faptul că anul 1896 este Anul Milenar, când se sărbătorește o mie de ani de la descălectaul triburilor maghiare conduse de ducele Árpád în Bazinul Carpatic.
La prima “strigare” se realizează doar două machete, şi ele nepotrivite. Sălajenii sunt nemulţumiţi, fiindcă Wesselényi este reprezentat în poziţie de orator şi nu de persoană activă-vie cum a fost în viață. Deasemenea, îi nemulțumește și faptul că înălţimea corpului este mult supradimensionată – 5 m. În acest impas sălăjenii caută soluții…

Sculptorul Fadrusz János, contactat de sălăjeni

Fadrusz János s-a născut la 2 septembrie 1858 la Pojon/Bratislava, şi a murit la Budapesta în 25 octombrie 1903. În doar 45 de ani a executat mai multe statui monumentale, printre care Statuia împărătesei/reginei Maria Tereza din Pojon, Grupul statuar regele Matia din Cluj și, evident, Grupul statuar Wesselényi din Zalău.
Cei din Zalău – după ce au văzut macheta propusă de Fadrusz realizată clujenilor (pentru Grupul statuar Matia Corvin) -, i-au încredinţat executarea unei machete adecvate a statuii lui Wesselényi.
Fadrusz a făcut prima vizită la Zalău în aprilie 1895. După discuţii purtate cu localnicii, decizia a fost luată de către Comitetul de iniţiativă condus de Szikszai Lajos. Se decide ca realizatorul operei monumentale să fie Fadrusz prin încredinţare directă. Și sculptorul a reuşit ca la 1 august 1896 să prezinte sălăjenilor macheta grupului statuar, cu baronul şi ţăranul. Macheta a fost expusă în sediul comitatului Sălajului unde putea fi admirată de localnici. Machetă Wesselényi realizată de Fadrusz era foarte reușită.

Amenajarea centrului Zalăului

Piaţa centrală a Zalăului (piaţa Kossuth), la sfârşitul secolului al XIX-lea era nemodernizată. Ca statuia monumentală să fie corespunzător încadrată în centru, Fadrusz a propus ca să se facă şi lucrări de amenajare urbanistică: ca urmare în acei ani a fost construită aici clădirea numită ulterior Transilvania, dar şi alte clădiri reprezentative.
Trebuia strămutată fântâna arteziană din centru (fântâna cu „îngeraşii”, împreună cu bazinul), deoarece ocupa chiar partea centrală a pieţii, loc ideal pentru acel monument. Piaţa şi trotuarele trebuiau amenajate şi etc…
Localnicii urmăresc cu ajutorul presei paşii parcurşi pentru realizarea grupului statuar. Sculptorul face frecvent vizite de lucru la Zalău pentru a urmării derularea pregătirilor.

După moartea lui Szikszai Lajos, președinte al Comitetului de inițiativă este ales Kaizler György. Sculptorului i se plătește sumă de 5000 ft. Modelul de ghips e gata, poate fi turnat în bronz (octombrie 1897).
Fadrusz a fost vizitat acasă adesea de ziarişti. Astfel, Somogyi Endre (un prieten și fost coleg al lui Ady Endre) în decembrie 1897 a fost la Budapesta, unde a fost primit de Fadrusz în atelierul său. Reportajul a putut fi citit de localnici în numărul de crăciun al ziarului local. Sălăjenii se mândresc cu “statuia lor”, care este deocamdată doar în ghips…
În ianuarie 1901, cele două figuri ale grupului ajung la Zalău pe calea ferată. Șeful gării nu-și asumă responsabiltatea pazei pieselor de artă, și ele sunt transportate cu care trase de boi de la gară în centru. Cele două elemente: baronul (de 1,2 tone) şi ţăranul (de 0,9 t) vor fi depuse la sediul comitatului. Localnicii urmăresc cu sufletul la gură ştirile despre monument şi artist…
Curiozitatea localnicilor este atât de mare, încât amplasamentul trebuie împrejmuit cu un gard de scândură. Și din această cauză, dar și pentru că Zalăul e un orășel de provincie, circulă diferite zvonuri.
Ca prima dată fixată, se preconizează ca dezvelirea să aibă loc în mai sau iunie 1902. Ulterior va fi modificată.

“Poeme din fier forjat” – gardul decorativ al grupului statuar

Pe baza proiectelor sculptorului, un fierar artist din Pojon execută gardul decorativ și lampadarele din preajma postamentului, admirate de toată lumea.
La 16 mai 1902, sub mantia lui Wesselényi este îngropat un cilindru conţinând un pergament, pe care este schiţat istoria grupului statuar. La 15 august este montat şi gardul din fier forjat. Ca dată certă pentru inaugurare se stabileşte 18 septembrie 1902.
Spre final, Zalăul şi Clujul sunt la concurenţă, deoarece Fadrusz lucrează în paralel la Zalău şi la Cluj (monumentul dedicat regelui Matia Corvin), iar zăluanii se tem ca inaugurarea monumentului Wesselényi să nu se suprapună cu cel din Cluj. Până la urmă sălăjenii află că inaugurarea de la Cluj va fi în 17 octombrie, şi astfel nu deranjează data stabilită la Zalău – 18 septembrie. Deci, este un nou motiv de bucurie și de mândrie.
Pregătiri pentru o sărbătoare cu mult fast la Zalău
– Comitetul de inițiativă, împreună cu autoritățile locale stabilesc programul celor 3 zile (17-19 septembrie)
– Se fac liste cu invitaţi (oficialităţi, elita politică şi academică). Se stabileşte lista oratorilor oficiali. Se pregătește un program cultural-muzical adecvat. Se caută locuri de cazare pentru musafiri etc…
În presă apar unul după altul comunicate cu detalii importante: despre spectacolele de teatru, de unde pot procura notabilitățile bilete pentru spectacole şi masa festivă, programul recitărilor festive etc. În ziua de 18 septembrie se pun în circulație trenuri speciale pentru musafiri. Cei dinspre Ungaria și din capitală au garnituri speciale de la Carei, iar clujenii și ardelenii pot să vină cu tren direct de la Cluj.
Ziarul local anticipează măreţul eveniment: în ultimul număr ce a apărut înaintea dezvelirii practic nu publică altceva decât detalii și informații utile despre ”Marele eveniment”.

„Ziua cea mare” de 18 septembrie 1902

„Ziua cea mare” (cum a fost denumită în presa vremii, şi într-adevăr pentru Zalău, un orăşel de provincie, a fost o zi mare, când odată la un secol, a fost în atenţia întregii ţării), a debutat cu o adunare festivă la sediul comitatului Sălajului. La adunare au participat, pe lângă membrii Comitetului de iniţiativă, toată conducerea oraşului şi comitatului, membrii familiei Wesselényi şi mai toţi aristocraţii din zonă. Au fost de faţă şi delegaţiile venite din partea Guvernului, Parlamentului, din partea unor ministere, a unor universităţi, a tuturor localităţilor şi comitatelor care au contribuit prin donaţii la strângerea banilor necesari.
Dezvelirea a fost deosebit de solemnă și emoționantă… După adunarea solemnă din incinta reşedinţei comitatului, toţi participanţii s-au deplasat în piaţa centrală (piaţa Kossuth), unde un foarte numeros public aştepta dezvelirea grupului statuar.
În piaţă, pentru invitaţii de onoare şi pentru familia baronului Wesselényi, precum şi pentru celelalte oficialităţi au fost amenajate corturi şi tribune. Publicul a umplut toată piaţa centrală.

Au fost rostite discursuri numeroase…

Invitatul de onoare a fost scriitorul, profesorul şi academicianul Beöthy Zsolt, care a creionat cu patos şi talent personalitatea, viaţa şi cariera baronului Wesselényi. Vorbitorul a remarcat faptul că monumentul realizat de Fadrusz surprinde foarte bine relaţia strânsă dintre omul politic şi reprezentantul sătenilor, evidenţiind că este prima statuie din metal în care este reprezentat un ţăran din această ţară. Cuvântarea a fost încheiată cu dictonul lui Wesselényi în latină: „Nunquam retro!” („Niciodată în retragere!”) – în sensul să nu faci paşi înapoi în faţa problemelor. După rostirea acestor cuvinte, grupul statuar – acoperit până atunci cu o imensă pânză tricoloră – a fost dezvelit spre satisfacţia şi în aplauzele publicului numeros. Văzând expresivitatea şi monumentalitatea Grupului statuar Wesselényi, a fost aclamat-sărbătorit pe bună dreptate Fadrusz János, prezent împreună cu soţia.

Continuarea festivității

În numele familiei Wesselényi, comitele suprem (fiul marelui om politic) a rostit o scurtă cuvântare, apoi a fost recitată oda câştigătoare, scrisă în onoarea celui sărbătorit în ziua respectivă.
Au urmat depunerile de coroane: fiecare delegaţie venită din afara Sălajului a depus coroane, apoi şi cei din zonă şi din Zalău, încât monumentul a fost inundat de coroane…

Dezvelirea “Altarului păgân”

După dezvelirea Grupului statuar Wesselényi, publicul s-a deplasat în spatele reşedinţei comitatului (unde este acum parcarea din spatele Primăriei Zalăului), unde a fost inaugurat Monumentul Milenar, numit de oratorul Kincs Gyula (directorul Colegiului Reformat Zalău) „Altar Păgân” (cunoscut de posteritate ca şi Turul sau Monumentul Tuhutum). Această festivitate a fost mult mai scurtă şi mai puţin pompoasă. Cu această ocazie s-a decis ca parcul amenajat în jurul monumentului Turul să fie denumit Parcul Szikszai, în memoria lui Szikszai Lajos.
Masa festivă din curtea sediului comitatului a avut 300 de invitaţi. Meniul a fost rafinat, publicul select şi toasturi multe. Seara a avut loc un nou spectacol de teatru şi apoi balul comitatului.
Ulterior, la 28 septembrie coroanele au fost depuse în cripta familiei Wesselényi la Jibou în cadrul unei ceremonii religioase (ziarul local a relatat şi despre acest eveniment).
Despre festivitățile de dezvelire au relatat şi alte ziare şi reviste ale vremii (Petri Mór în monografia sa publică fotografia cu centrul Zalăului, cu monumentul inaugurat și noul sediu al colegiului).

Epilog la dezvelire

În octombrie 1902 a avut loc ultima şedinţă a Comitetului de iniţiativă, unde se redactează o scrisoare de mulţumire oficială la adresa lui Fadrusz. Oraşul Zalău îl declară cetăţean de onoare pe sculptorul Fadrusz János. O copie a diplomei se publică şi în ziarul local (cu scriere runică).
Costuri totale: peste 76.000 de coroane
Din chetă naţională, Comitetul de iniţiativă a adunat suma de 19.099 coroane, din activităţi de binefacere peste 6.600, dobânzile sumelor adunate au însumat peste 7.000 coroane, din impozitul cultural suplimentar de 3 % – 17.648 coroane. Total, aproape 50.500. Însă cheltuielile finale au fost de peste 76.000 coroane, iar din această cauză diferenţa a fost suportată din fondul alodial al comitatului.

Moartea lui Fadrusz

La 25 octombrie 1903, marele sculptor care a avut a carieră fulminantă şi un talent deosebit, a murit de tuberculoză la vârsta de numai 45 de ani. Vestea tristă a ajuns foarte repede la Zalău. În ziua înmormântării sculptorului, la Zalău au avut loc acţiuni comemorative, s-au tras clopotele bisericilor, iar gardul din jurul Grupului statuar Wesselényi a fost acoperit în semn de doliu cu panglici de culoare neagră, flori şi coroane.
Grupul statuar Wesselényi, după inaugurare
Grupul statuar a devenit un simbol reprezentativ al oraşului Zalău, precum clădirea Primăriei, clădirea Transilvania sau Colegiul. A apărut în foarte multe fotografii și cărţi poştale. Însă nu doar cărţile, ci şi statuile își au soarta lor. După unirea Transilvaniei cu România, grupul statuar din centrul Zalăului a rămas acolo încă mai bine de un deceniu şi jumătate, deşi îi deranja pe unii…
Iuliu Maniu, un bun cunoscător al realităţilor noastre, auzind că pe unii îi supără faptul că baronul are un monument în centrul Zalăului, a afirmat: „Marele Wesselényi la fel i-a eliberat pe iobagii maghiari şi români, ar fi un act de ingratitudine din partea posterităţii democratice să se atingă de statuie”.

Dezafectarea grupului statuar în 1935

Îndemnul lui Maniu nu a fost ascultat şi Comisia Interimară aflată în fruntea judeţului Sălaj a dispus ca prefectul să ia măsuri pentru îndepărtarea grupului statuar: Ca urmare, în noaptea de 24 spre 25 aprilie 1935 cele două figuri – baronul şi ţăranul – au fost îndepărtate din centrul oraşului şi au fost depozitate într-o anexă a tribunalului din Zalău. Familia lui Wesselényi a solicitat ca statuile să le fie cedate şi să le amplaseze pe un spaţiu oferit de către biserica reformată, dar cererea lor a fost refuzată. Soclul pe care stăteau cele două figuri a fost distrus.
Ziarul „Szilágyság” din 26 aprilie 1935 (deși era cenzurat) relatează despre demolarea grupului statuar. În închierea articolului se cere ca cele două piese (statuile propriu-zise), depozitate în sediul prefecturii, să fie păstrate şi conservate.
Datorită faptului că autoritățile sunt zgârcite cu informarea publicului despre soarta statuilor, circulă fel și fel de zvonuri că statuile au avut de suferit detoriorări serioase. Informaţii despre dezafectare apar în presa din întreaga Transilvania…

Anul 1942 – “reîntoarcerea” lui Wesselényi

După ce Sălajul şi nordul Transilvaniei au fost cedate Ungariei (ca urmare a dictatului/arbitrajul de la Viena în 1940), autorităţile locale au dorit să repună la loc grupul statuar.
Au fost strânse fonduri, iar la 8 septembrie 1942 Grupul statuar Wesselényi a fost reaşezat în centrul oraşului. Presa a relatat amănunțit despre refacerea grupului statuar. Reinaugurarea a avut loc în condiții solemne, cu participarea oficialităților și publicului, dar a fost o festivitate mai rezervată, căci era pe vreme de război. Văduva lui Fadrusz a participat la reinaugurare și a depus o coroană la monumentul refăcut.

Monumentul după 1945-1947

După anul 1947, în centrul unui oraş pornit pe drumul construcţiei socialismului, statuia unui magnat maghiar nu „arăta” bine, iar din acest motiv a fost acoperită cu scânduri. Iar „obiectivul” astfel mascat, a fost folosit drept afişier o periodă destul de lungă, că de afişe, de propagandă era mare nevoie…
În timpul revoluţiei din Ungaria, în toamna anului 1956, grupul statuar a fost „eliberat” din cutie şi de atunci se află în văzul tuturor.

“Altarul Păgân” – Monumentul Turul

Celălalt monument executat de către sculptorul Fadrusz János – Altarul Păgân cu vulturul – a fost demontat, cum spune folclorul urban, cândva în vara anului 1968, tot într-o noapte. Se spune că statuia propriu zisă (vulturul) a fost depusă în beciurile securităţii, iar postamentul a fost dezafectat/distrus. Alte variante spun că vulturul din bronz ar fi fost dus la „reciclat”.
După anul 2000, vulturul reconstituit a fost amplasat în curtea bisericii reformate din Zalău pe un stâlp de stejar. Se preconizează și refacerea postamentului, dacă vor fi bani și se va găsi un artist potrivit pentru reconstituire…

Concluzii

Pentru turiştii străini care vizitează oraşul nostru, Grupului statuar Wesselényi este un obiectiv turistic de neevitat. Foarte multe generații de absolvenți de la colegiu (mai ales generațiile mai vechi) își dau întâlnire la ”Wesselényi” sau acolo fac fotografii de grup. La 15 martie, în fiecare an, este locul central al festivităţilor comemorative în judeţul Sălaj şi se depun coroane din partea celor care sărbătoresc ziua respectivă, precum şi din partea oficialităţilor.
Monumentul „visat” în bronz de către artist, a fost executat din cheta organizată de iniţiatori, cu sprijinul autorităţilor de atunci şi nu în ultimul rând din banii contribuabililor.
Sperăm că a fost, este şi va rămâne o „investiţie” culturală comună a tuturor zălăuanilor, sălăjenilor, cu care putem să ne mândrim în continuare.
Sunt convins că Grupul statuar Wesselényi, operă a sculptorului Fadrusz János, monument care acum a îmlinit 120 ani, este şi trebuie să rămână un simbol al convieţuirii româno-maghiare.

László László – prelegere susținută la masa rotunda ocazionată de sărbătorirea a 120 de ani de la dezvelirea grupului statuar Wesselényi