A trecut un an de la plecarea către cele veșnice a celui care a fost Ghelasie Spătăcean, starețul Sfintei Mănăstiri „Schimbarea la Față” din Voivodeni, comuna Dragu. Starețul și-a dedicat ultima parte a vieții acestui lăcaș de cult iubit de creștinii din toată țara, mănăstire a cărei piatră de temelie a fost pusă chiar de el.
An de an, la începutul lunii august, la Voivodeni era un adevărat pelerinaj. Enoriași veniți din toate colțurile țării, veneau să-l asculte pe părintele Ghelasie Spătăcean în zilele dedicate Hramului „Schimbarea la Faţă a Domnului Isus Hristos”, sărbătoare care reprezintă, totodată și hramul acestui lăcaș monahal. Părintele Spătăcean a reprezentat sufletul acestei mănăstiri, el fiind cel care, în urmă cu 20 de ani, a reușit prin dedicare, multă muncă și eforturi ce au fost susținute constant de Episcopia Sălajului, să ridice acest așezământ și ulterior să-l transforme, de-a lungul timpului, în una dintre cele mai frumoase mănăstiri din țară. Părintele Spătăcean a reușit, astfel, să împlinească o dorință a creștinilor, veche de trei secole. “În anul 2002, am purces la credincioşii din zona Voivodeni-Dragu, cu aprobarea Preasfinţiţilor Episcopi Ioan şi † Petroniu Florea, pentru a ridica aici un schit călugăresc. Aprobarea a fost dată încă din anul 2000 de Episcopia de la Oradea, dar abia în 2002 am trecut Carpaţii şi, împreună cu actualii vieţuitori – doi de la Sfânta Mănăstire Frăsinei – Vâlcea şi unul de la Sfânta Mănastire Crişan – Hunedoara, în 13 iulie 2002, am stabilit definitiv amplasamentul şi am început lucrările la Sfântul Schit cu hramul Schimbarea la Faţă, hram care se sărbătoreşte totdeauna în zi fixă, 6 august, în Postul Sfintei Marii. Aşadar, după mai bine de trei sute de ani, Dumnezeu a împlinit dorinţa acestor credinciosi şi, poate, strădania şi jertfa si viaţa foştilor vieţuitori sau a vieţuitoarelor care au fost cândva în aceste locuri. Nu ne-a fost uşor celor care ne-am oferit să venim aici. Nu era deloc uşor sa te urci pe un deal pe care creşteau doar iarba şi mărăcinii. Dumnezeu ne-a chemat însă prin dorinţa acestor credincioşi şi, iată, ne-am găsit patru vieţuitori ca să venim aici dintru început, în frunte cu mine şi avându-i alături, de mare ajutor, pe părintele Maxim, care este economul şi duhovnicul mănăstirii, şi pe părintele Domeţie monahul. Dumnezeu ne-a binecuvântat apoi cu alţi fraţi binevoitori care au dorit să slujească lui Dumnezeu, să se jertfească şi să-şi mântuiască sufletul, iar pe lângă ei, şi neamul lor”, spunea starețul Ghelasie Spătăcean în urmă cu câțiva ani, pentru Magazin Sălăjean. Să ne amintim, mai ales acum la trecerea unui an de la plecarea către eternitate, de vorba blândă a starețului Spătăcean, de bunătatea cu care i-a bucurat pe toți cei ce au trecut, an de an pragul mănăstirii. Dumnezeu să îl odihnească în pace.
