Gânduri botezate şi cântecele vârstelor (XXX)

MOTTO: ,,Eu, prin gândurile mele botezate, nu descopăr lumea, ci mă bucur că ea poate fi botezată și eu mă alătur celor care vor să o facă!” (AUTORUL)

• În relațiile interumane valoarea cea mai de preț este respectul. Din el se nasc celelalte frumuseți ale relațiilor dintre oameni.
• Risipa de sine este o formă păguboasă prin care cineva se depersonalizează și, la un moment dat, nu mai știe care este el cel adevărat.
• Suferințele, dificultățile sau nevoile trăite/indurate în mod nemijlocit, ne maturizează mai repede și ne învață mai mult decât tragediile literare.
• Cel ce poate citi personalitatea unui om controversat, acesta află din această ,,lectură” mai multe decât dintr-un roman.
• Adevăratul glas al inimii îl putem asculta în poeziile lirice și, mai ales, în jurnalele intime. În acestea, inima se destăinuie. Ea este un ,,narator” omniscient , dar, în același timp, și ,,personaj” al textului.
• Cine-și pune izbânzile doar pe seama norocului, acela este un om care nu se cunoaște, nu știe cine ,,locuiește” în ființa sa și acționează în general după instinct sau impulsuri, priviri de moment ori conjunctural.
• Nu în puține cazuri, regretele post-mortem după cineva sunt o formă amăgitoare de fățărnicie/ipocrizie, un teatru de prost-gust.
• Din înțelepciunea indiană:
• Cine nu știe și nu știe că nu știe, e prost: ocolește-l!
• Cine nu știe și știe că nu știe, e neștiutor: învață-l!
• Cine știe și nu știe că știe, e adormit: trezește-l!
• Cine știe și știe că știe, e înțelept: acultă-l!
• Gândurile botezate nu se vor a fi un ghid intelectual, sau moral, ci un izvor de înseninare a celor care le citesc.
• Un gând botezat înseninează un om atunci când îl scoală din inerție și-i trezește pofta de viață.
• Marele regret al oamenilor aflați în toamna vieții-unde sunt ,,zăpezile de altădată!”. Este dorul după oameni, întâmplări și vremuri apuse.
• Cine-și face din adevăr busola vieții, nu se va rătăci niciodată.
• RIDENDO CASTIGAT MORES – umor din anii comunismului, reflectat în bancurile de atunci:  
• ,,Bătrânii de la țară vor fi dirijați din punct de vedere medical, în felul următor: cei cu prostată – la irigații, iar cei cu Parkinson – la semănat”.
• ,,Ceaușescu are timp să se ocupe de securitatea europeană pentru că are acasă o bună Securitate”.
• PASTILA DE LIMBĂ. CACOFONIA. Este o sonoritate supărătoare a unor silabe alăturate. Efectul neufonic (cacofonia) se poate evita în general prin utilizarea unui sinonim. De exemplu: LA/LA; SĂ/SĂ; CA/CA; CA/CE; CĂ/CA; CĂ/CO; CĂ/CÂND. Exemplu: Mâine v-om face ora de fizică la laborator; Îmi pare rău că colegii mei nu sunt prezenți aici./ Îmi pare rău că nu sunt colegii mei aici; De voi fi ales ca consilier, voi ajuta oamenii/ De voi fi ales consilier, voi ajuta oamenii.
• Gândurile botezate nu sunt vorbe testamentare, ci adevăruri izvorâte/testate de viață. Important este că, cei care le citesc să le aleagă pe cele care li se potrivesc și lor.
• Când ești stăpânit de gânduri primitive, gânduri negre generatoare de neliniște, teamă, stres, neâncredere. Toate au o cauză principală – neîncrederea în tine și că cei de alături, absența comunicării în toate împrejurările, crezând că poți singur rezolva toate problemele pe care le ai.
• Țara în care ar dori să trăiască poetul IOAN ES. POP: ,,ROMÂNIA: cu condiția să petreacă șase luni la NEW YORK și șase luni la PARIS”.
• Cântecul bătrâneții în două ipostaze:

1. Bătrânețea – ca refuz: ,,Moarte,/ ALERG SPRE TINE cu brațele deschise,/ Să nu mă prindă din urmă/ Bătrânețea”. (Poezia ,,ALERG”, de GEO BOGZA)
2. Bătrânețea – școală de povară: ,,Bătrânețe, școală naltă/ de povară și de scrum …/ Cale aspră și ciudată,/ unde n-am fost niciodată,/ niciodată până acum…”. (Poezia ,,BĂTRÂNEȚE”, de COSTACHE IOANID)

• EXPRESII LATINEȘTI UZUALE:
• Dura lex, sed lex – legea e dură dar e lege;
• VETO! – Mă opun!;
• Pater incertus – Tatăl e nesigur;
• Pater familias – capul familiei;
• Corpus delicti – corpul delictului;
• Ridendo castigat mores – Râzând, corectează moravurile.
• MEMENTO: ,,Suntem și ceea ce citim”. (SANDA CORDOȘ, critic literar)

profesor OCTAVIAN GUȚU,

Șimleu Silvaniei