Gânduri botezate şi cântecele vârstelor (XXV)

MOTTO: ,,Gândurile se nasc din gânduri, precum apele din izvoare.” (OCTAV DÂNGEANU)

• Ce liniște binecuvântată ar fi în societate dacă oamenii ar vorbi numai când ar avea ceva de spus.
• În multe situații, noi știm ce trebuie să facă alții; dar mai puțin ce trebuie să facem noi.
• Odată cu trecerea anilor, omul știe multe, fără să știe de unde le știe.
• Aroganța este o îngâmfare fără frontiere.
• O nedorită plimbare – plimbatul cu vorba!
• Viața este arta devenirii umane prin cultivarea spiritului.
• PASTILA DE LIMBĂ: ,,Sărac cu duhul înseamnă fie, un om care își cunoaște limita, care nu sare peste cal, care nu se pune mereu în postura de vedetă, dar înseamnă, mai ales, cineva, chiar dacă-i bogat materialicește, rămâne, sufletește, spiritualicește, sărac”. (ANDREI PLEȘU)
• ,,Prostul nu știe că e prost sau face că nu știe. Ca să-ți dai seama că ești prost, trebuie să fii inteligent!” (LUCIAN BOIA, istoric contemporan)
• Bârfitorii sunt purtători de cuvânt neoficiali. Prin ei vorbește ,,gura lumii”.
• Un inedit motiv de laudă în zilele noastre: câți te-au plagiat. Așadar, e ceva de furat și de la noi.
• Orice reflecție este un punct de pornire spre adevăr.
• ,,Cel mai deștept om din istoria omenirii pare să fi fost tocmai cel care, pentru prima oară, a sesizat că, pentru a evita prostia, trebuie să spui <<Știu că nu știu>>. Numele lui este SOCRATE”. (GABRIEL LIICEANU)
• Prin gânduri botezate și cele mai abstracte stări devin/dobândesc concretețe. Lucian Blaga, în poezia ,,În lan”, definește ce înseamnă momentul când omul reușește să se sustragă timpului: ,, Eu zac în umbra unor maci,/ fără dorinţi, fără mustrări, fără căinţi/ şi fără îndemnuri, numai trup/ şi numai lut”.
• La fântâna înțelepciunii – proverbele și zicătorile: ,,Când de multe te apuci, mai pe toate le încurci”; ,,Cine dă nu uită, uită cel ce ia”; ,,De când e lumea, râsul râde și batjocura te batjocorește”.
• Ce-i iubirea? O eternă întrebare și mai multe răspunsuri, tot atâtea gânduri botezate: ,,Iubești – când simțiri se deșteaptă/ că-n lume doar inima este.” (Lucian Blaga); ,,Ce e amorul?/ E un lung prilej pentru durere.” (Mihai Eminescu); ,,Sunt clipe când toate le am…” (George Bacovia); ,,Tu ești asemeni cupei din străvechi cristaluri.” (Romeo Morari); ,,Iubire, bibelou de porțelan.” (Mihai Eminescu); ,,Să dăruiești totul, să sacrifici totul fără speranță de răsplată; asta înseamnă iubire.” (ALBERT CAMUS); ,,Iubirea adevărată te face mai bun…” (ALEXANDRE DUMAS, fiul); ,,Ce e dragostea? Nevoia de a ieși din tine însuți”. (CHARLES BAUDELAIRE).
• ADRIAN PĂUNESCU – cântecul anotimpului fără întoarcere: ,,Ce dacă vine primăvara/ ATÂTA IARNĂ E ÎN NOI/ Că martie se poate duce/ Cu toți cocorii înapoi”.
• Pe ADRIAN PĂUNESCU, OMUL, ,,ultimul mare poet social român” (Eugen Simion), îl putem contesta, dar pe scriitor, cred eu, nu: ,,ÎN PRIVIREA UNUI COPIL SUFERIND, ÎNCAPE TOATĂ TRAGEDIA LUMII”.
• MEMENTO: ,,Omul nu e victima destinului, ci, mai degrabă a propriei neputințe”. (OCTAVIAN PALER, SCRIITOR)

profesor OCTAVIAN GUȚU,

Șimleu Silvaniei