MOTTO: ,,Parcă nicicând nu s-a vorbit atât de neglijent și prost ca în România ultimilor ani.” (RADU PARASCHIVESCU, SCRIITOR)
- Tolba cu amintiri este asemeni poveștilor din ,,1001 de nopți”. Fiecare amintire este o poveste ce amână mereu împlinirea sorocului.
- Credulii și naivii sunt printre oamenii care au cele mai multe dezamăgiri în viață. Greșeala lor principală este că-i apreciază pe ceilalți după chipul și asemănarea lor, luându-se pe ei drept etalon uman.
- Asemeni cugetărilor/maximelor/proverbele și zicătorile populare sunt și ele izvor/cuib de înțelepciune. În ele sunt sintetizate experiențe de viață îndelungate. Multe au forme metaforice, ceea ce dă posibilitate cititorilor să descopere în ele multiple semnificații, un adevărat cod moral existențial de netăgăduit.
- Judecată simplist, zicala ,,ȚARA ARDE și BABA SE PIAPĂNĂ”, pare una de-a dreptul banală. În realitate, ea este una densă în înțelesuri. Baba poate fi considerată a fi: omul ce nu renunță, indiferent de situație, la tabieturile sale; persoanele ce rămân indiferente la lumea în care trăiesc, își văd doar de treaba lor; este o persoană surdă și oarbă și nu percepe ce se întâmplă în jurul ei; baba – simbol al omului ce-și păstrează cumpătul în orice situație etc.
- Extras dintr-un ,,INSECTAR AL PROASTEI EXPRIMĂRI”: ,,Baltagul e un fel de topor cu care babele își căutau soții”; ,,Ștefan Augustin DOI NAȘI a scris <<Mistrețul cu dinți de argint>> în care, la sfârșit, el moare, dar porcu scapă”; ,,Vând mașină de cusut mână și picior”; ,,Căutăm femeie la fetiță în vârstă și nefumătoare”; ,,Angajez vânzătoare răcoritoare”; ,,Vând borș și varză acră în fund”; ,,Avocatul s-a sinucis după ce s-a aruncat în fața metroului” etc., etc.
- Prin amintiri, ne întoarcem la izvoare. Prin visuri, ne imaginăm drumurile viitoare pe care am dori să le parcurgem.
- Cea mai mare răspundere a omului este – ce face cu viața ce i s-a dat.
- Din păcate, în detrimentul omenescului din noi, civilizația actuală a dezvoltat cultura banilor, în dauna culturii spirituale.
- O supercarte este aceea care te captivează, te implică, te bucură sau te întristează. Ea are pagini dense și magnetice.
- O întrebare pe care n-ar trebui s-o uităm și să ne-o punem mereu – câte amintiri frumoase vor rămâne despre noi când n-om mai fi?
- O bucurie a senectuții într-un cântec arghezian al vârstei: ,,De ce-aş fi trist, că toamna târzie mi-e frumoasă?/ Pridvoarele-mi sunt coşuri cu flori, ca de mireasă./…/ De ce-aş fi trist ? Că pacea duioasă și blajină/ Mă duce ca o luntre prin linişti de lumină?/ E un surâs şi-n vraful de cărţi, să mă alinte.” (Fragment din poezia lui Tudor Arghezi – ,,DE CE-AȘ FI TRIST?”)
- Oamenii bogați în lipsuri, mai sunt și cocoșați de păcate.
- Averea avarului sunt banii, a copiilor – jocul, a tinerilor – iubirea, a seniorilor – înțelepciunea, a părinților – copiii, iar a scriitorilor – cuvintele.
- De vrei să nu ai dezamăgiri, nu căuta îngeri în lumea în care trăiești.
- MEMENTO! ,,CARPE DIEM ! – TRĂIEȘTE CLIPA/ BUCURĂ-TE DE ZIUA DE AZI !”
profesor Octavian Guțu,
Șimleu Silvaniei
[…] MOTTO: ,,Parcă nicicând nu s-a vorbit atât de neglijent și prost ca în România ultimilor ani.” (RADU PARASCHIVESCU, SCRIITOR) Tolba cu amintiri este asemeni poveștilor din ,,1001 de nopți”. Fiecare amintire este o poveste ce amână mereu împlinirea sorocului. Credulii și naivii sunt printre oamenii care au cele mai multe dezamăgiri în viață. Greșeala lor principală este că-i apreciază pe ceilalți după chipul și asemănarea lor, luându-se pe ei drept etalon uman. Asemeni cugetărilor/maximelor/proverbele și zicătorile populare sunt și ele izvor/cuib de înțelepciune. În ele sunt sintetizate experiențe de viață… Citeste mai mult […]
Cugetări pline de miez. Sunt, evident, dovezi de rafinament al spiritului unui om liber și responsabil pentru ceea ce transmite. Lucian Blaga sublinia în „Discobolul” că aforismele trebuie formulate astfel încât să nu suporte adaosuri, să fie „ceva canonic, ca Biblia”. Ele, cugetările/maximele, conțin un grăunte ( sau mai multe) de adevăr care te îndeamnă la meditație personală și sunt posibile instrumente educative pentru mulți. Aș adăuga ceea ce spunea Alexandru Vlahuță în „Cuvântul”: „Ca-n basme-i a cuvântului putere;/El lumi aievea-ți face din păreri;/Și chip etern din umbra care piere,/ Și iarăși azi din ziua cea de ieri./…Aprinde-n inimi ură sau iubire,/ De moarte, de viață dătător,/ Și neamuri poate-mpinge la pieire,/ Cum poate-aduce mântuirea lor”.
Bine zici, CoNic! Indrăznesc să reamintesc, referindu-mă la autorul cugetărilor de mai sus, dl.profesor Guțu, ceea ce Sofocle, în „Antigona”, spunea: „/Când zeii- au dat înțelepciune omului,/ I-au dat cea mai frumoasă din comori.”
Ce oameni frumoși scriu aici, articol și comentarii, deopotrivă!
„Carte frumoasă cinste cui te-a scris”.