MOTTO: “Cei aflați in toamna vieții nu sunt oameni cu virtuțile apuse; doar unele dintre ele nu mai au vigoarea de altădată.” (OCTAV DÂNGEANU)
* De s-ar cere supliment de viață, oare câți dintre noi l-ar obține?
* Și personajele literare se pot caracteriza prin gânduri botezate: “Otilia este ca o rândunică. Închisă intr-o colivie, moare.” (LEONIDA PASCALOPOL despre OTILIA)
* Mai mult decât lecturile sau sfaturile primite, pe orice om îl învață experiențele proprii trăite.
* Experiențele triste trăite nemijlocit sunt formele existențiale prin care ne testăm calitățile moral-spirituale pe care le avem și nu întotdeauna le cunoaștem suficient.
* Dacă n-ai nimic de spus, mai bine taci. Iar de vorbești, fă-o în nume propriu. Unei beții de cuvinte, oamenii îi preferă tăcerea.
* ”Noi, românii, suntem o lume în care dacă nu se face sau gândește mult, ne putem mândri că cel puțin se vorbește mult.” (Nichita Stănescu)
* O trădare nedorită este cea a memoriei tale. Ea este o formă concretă a trădării de sine. Lacunele din memorie îți fac necunoscută inclusiv o parte din biografia ta. Ești ca un drumeț care nu știe de unde vine și cine este.
* ”Un om needucat este asemeni unui lucru făcut pe jumătate.” (ANONIM)
* Cărțile sunt gândurile botezate ale autorilor.
* Un izvor al fericirii noastre este și atunci când constatăm că necazurile, bolile, suferințele, tristețea… nu ne-au aflat încă adresa.
* ”Cultura e facultatea de a decide ce e de făcut când nu știi ceva: cum să pui întrebarea, la ce ușă să bați, în care orizont să te miști.” (ANDREI PLEȘU, eseist, filozof)
* Numele și prenumele îl datorăm părinților noștri. Renumele, dacă îl dobândim, ni-l dă îndeosebi ceea ce realizăm durabil. Supranumele, îl primești când izbânzile tale stau sub semnul genialității.
* Școala poate fi o “fântână a darurilor”, dacă elevii sunt învățați cum să le scoată din ea.
* Însemne / mărci ale marii poezii:
“Seceta a ucis orice boare de vânt./Soarele s-a topit și a curs pe pământ./
A rămas cerul fierbinte și gol./Ciuturile scot din fântână nămol./
Peste păduri tot mai des focuri, focuri/Dansează sălbatice, satanice jocuri.”
(“Moartea căprioarei”, de Nicolae Labiș, 1935-1956, sau ”albatrosul ucis“ al poeziei românești.)
* ”Ocupația” principală a omului leneș – pierderea timpului.
profesor Octavian Guțu,
Șimleu Silvaniei
Mie-mi plac mult aforismele, in general. Stiu si de ce. Poate ca, in timp, domnule profesor, se va valida ceea ce spunea Vergiliu: „‘Carpent tua poma nepotes”( Nepotii iti vor culege roadele)! Ma refer, acum, la cugetarile pe care ni le-ati impartasit!
Ce interesant suna si proverbul romanesc: „Celui intelept, putin ii e destul”
Pentru CoNic: Da, toate-s binevenite și foarte pilduitoare. SUBSCRIU! S-auzim de bine! Marin ȘTEFAN
De fiecare dată, aceste gânduri, o încântare pentru suflet! Avem nevoie de așa ceva. Mulțumim!