Gânduri botezate şi cântecele vârstelor (II)

MOTTO:  „Puterea de a gândi și în cântec al omului îl face pe acesta să poată fi un etern adolescent (adică un om cu sufletul și spiritul nealterat)”.(NICHITA STĂNESCU, scriitor, 1933-1983)

În numărul din data de 31 august 2022 al Liderului Presei Sălăjene, am publicat un articol cu acest titlu. Pentru o mai bună și, mai ales, corectă înțelegere și interpretare a ceea ce eu voi prezenta în câteva episoade sub acest generic, invit pe cititorii virtuali să-l parcurgă. Prin ceea ce public azi, voi continua să explic sensul unor sintagme pe care le folosesc („exerciții de admirație”, „pastile de înțelepciune” etc), dar și să reamintesc în ce constă conținutul de tip mozaic, hibrid, caleidoscopic pe care îl dau noului meu demers, precum și scopurile urmărite, finalitățile așteptate și publicul-țintă vizat.

Desigur, în primul rând, doresc să fac cunoscute o parte din gândurile nebotezate și nepublicate, dar, îndeosebi, gândurile botezate scrise în ultima vreme. În al doile rând, prin conținut, doresc să dovedesc varietatea formelor creatoare pe care le îmbracă în cultură reflecțiile botezate. În al treilea rând, îmi propun ca prin acest nou conținut mult mai bogat și mai divers decât al volumului „Gânduri nebotezate”, să fac o deschidere spre cultura universală, unde cugetările/reflecțiile sunt omniprezente în variate forme și la mari cărturari, din care vom cita pasaje ilustrative. În felul acesta, vom dovedi multiplele puncte comune între valorile culturale românești și cele străine și vom cultiva la cei care citesc gustul pentru cultură, pentru frumosul artistic. Scopurile noastre sunt multiple – informativ, instructiv, educativ, persuasiv, dar și recreativ, adică menit să-l binedispună pe lector. Am pornit de la ideea că un om incult este un om sărac spiritual, cum zice Andrei Pleșu, „format pe jumătate”. În conținut, paginile semnate de noi sunt dense în exemple, întrucât suntem convinși în puterea persuasivă, adică de convingere, dar și formativă a acestora. Exemplele le-am ales atât de la noi, cât și din alte culturi /literaturi.

Pentru început, am completat cele scrise despre sensurile pe care le dăm conceptului de gânduri botezate. De această dată, facem apel la bogăția de cugetări/reflecții/panseuri existente în literatura română, dar și străină. Multe din această categorie de texte definesc, fără echivoc, continutul semantic al sintagmei gânduri botezate. Îl dau ca exemplu doar pe autorul „Necuvintelor”, poetul Nichita Stănescu : „Cuvintele sunt umbre de aur în conștiință a materiei”; „Timpul este un lup devorator”; „A vorbi despre limba română este ca o duminică”.

Acestui poet șaizecist, neomodernist, îi datorăm și o formă eufemistică prin care reflectă cântecul vârstei când omul simte tot mai mult apropierea trecerii în „noaptea frigului”: „Nu sunt bătrân. Sunt străvechi”. Reamintim că numim cântec al vârstelor acele texte în care autorii definesc specificul fiecărei etape umane din marea trecere /din viață. Fiecare vârstă are caracteristicile sale, ceva al său, adică are cântecul/mai vesel sau mai trist ce-o unicizează. Cităm o strofă dintr-un cântec al vârstei senectuții dintr-o poezie a lui Adrian Păunescu: „Acești copii, acești bătrâni/ Sunt zilierii tristei pâini, / Fiorul dintre ei s-a dus / Și rudele cu ei nici nu-s”. („Bătrâni și copii”.)

Mari creatori de gînduri botezate sunt și poeții, pentru că aceștia reușesc să transforme o idee, un gând, o reflecție într-un sentiment, într-o trăire. Textele poetice care îmbracă forma gândului botezat le-am putea grupa într-un capitol pe care îl numesc „ EXERCIȚII DE ADMIRAȚIE”. Titlul l-am preluat de la filozoful EMIL CIORAN (1911-1995), autor al volumului cu acest titlu și care cuprinde eseuri și portrete. Mi-a plăcut mult modul în care filozoful și scriitorul român stabilit în Franța își exprimă admirația față de cuvânt prin punctarea valorii acestuia în existența umană: „Cuvântul…. doar prin el ajungi la acele senzații de fericire, la jubilația ultimă în care ești cu desăvârșire singur, eliberat de apărare, de orice sentiment. Absolutul atins prin cuvânt….”. Cele mai multe poezii sunt gânduri botezate ale unor stări, trăiri și sentimente umane. Prin ele, poeții ne fac să le trăim și noi, cititorii, ne fac să simțim un sentiment de admirație. Se știe că ne înalță doar ceea ce admirăm. De aceea, în structura episoadelor ce le vom publica, am inclus și câteva fragmente din poezii ce-l fac pe cititor să trăiască înălțătorul sentiment de admirație prin trăirea simultană a unei bucurii estetice născută din revelarea acelor momente care ne încântă și ne fac existența mai suportabilă. Un „ exercițiu de admirație” este și lectura poeziei lui Lucian Blaga, „Catrenele fetei frumoase”: „O fată frumoasă e / O fereastră deschisă spre paradis /…./ cerul cerului, / podoabă inelului / O fată frumoasă e /…/ aurul graiului, / lacrima raiului / curcubeul ce sare din rouă”.

Avem, aici, o mulțime de metafore, ele fiind reflecțiile, deci gânduri ale poetului despre ce înseamnă frumusețea feminină. Aceste gânduri botezate exprimă admirație pentru virtuțile spirituale care dau farmec, frumusețe femeii. Mai rar un asemenea text poetic cu pleiada lui de metafore atât de expresive și de plurisemantice: „fereastră deschisă spre paradis”, „cerul cerului”, „podoaba inelului”, „aurul graiului”…

Dacă în creațiile lirice gândurile botezate definesc sau concretizează sentimente, în schimb, în cugetări, precum și în multe proverbe și zicători sau cântece ale vârstelor, se exprimă ceea ce se ține de viața spirituală. De aceea, lectura lor este sinonimă cu o coborâre la izvoarele înțelepciunii. Sub această denumire, izvoarele înțelepciunii, putem reuni multe texte din episoadele următoare. Cugetările, în general, sunt o formă elevată a gândurilor botezate pentru că ele, într-o formă restrânsă, condensată, exprimă în alese cuvinte bogate semantic idei, concepții, viziuni, mentalități. Prin ele, pătrundem în esența realității pentru că, ideile, concluziile, reflecțiile autorilor, se bazează pe cunoașterea în profunzime a realității / a lucrurilor, fenomenelor. Îmbrăcate adesea în formă metaforică, idei plurisemantice, cugetările, reflecțiile le putem numi „pastile de înțelepciune”. Ele ajută cititorul să înțeleagă la modul superior sensurile existenței, ale lumii în general. În felul acesta, textele scriitorilor moraliști, idei ale autorilor de cugetări, contribuie la „îmbunătățirea de sine” a cititorului lor, îi oferă acestuia o cale de acces la esența lumii în care trăiește. Prin aceasta, ele dau celor care le pătrund „ echilibrul de a merge înainte”. (ALBERT EINSTEIN, fizician celebru, 1877 – 1955), fiind și „un mijloc de adaptare la mediu”. Autori de cugetări, maxime, panseuri, reflecții – au existat încă în Antichitate. Momentul afirmării depline a lor a avut loc abia în secolul al XVII-lea, în Franța, în timpul clasicismului. Acum putem vorbi de primii clasici ai acestei categorii de creații spirituale. Este vorba de MONTAIGNE, PASCAL, LA BRUYERE, LA ROCHEFOUCAULD. Operele lor au și azi actualitate: „Lipsa de fidelitate este o minciună a întregii persoane”. (LA BRUYERE, din volumul său „Caracterele”).

Ofer cititorului încă două exemple de „pastile de înțelepciune”, pentru a convinge că într-adevăr, ele sunt izvor de alese adevăruri existențiale: „Nu știu cum se va lupta în AL TREILEA RĂZBOI MONDIAL, dar pot să vă spun că vor folosi în al patrulea – pietre”. (ALBERT EINSTEIN, 1877 – 1955, fizician german, savcant genial).

-„Oamenii obișnuiți, însă, învață din propria existență”. (SOCRATE, grec, unul din fondatorii gândirii și filozofiei occidentale : 469 î.Hr. – 399 î.Hr.)

Panseurile / reflecțiile scrise de mine sunt, în primul rând, fructul, concluziile experienței mele de lectură și de viață, în care 50 de ani am fost efectiv în activitate. În ei, am fost și mare și mic, și șef și subordonat, am fost și apreciat și, alteori, contestat ș.a.m.d. Desigur, în comparație cu reflecțiile marilor autori moraliști gândurile mele, nebotezate sau botezate, țin de perioada de început a unui autor de asemenea creații. Prin urmare, îi invit pe eventualii mei cititori să le judece ca atare, să nu le compare cu ale celor validați, botezați de timp,  consacrați.

În cuprinsul textelor ce le voi publica sub titulatura de „Gânduri botezate și cântecele vârstelor”, voi aborda și alte aspecte în afara celor la care m-am referit în primele două episoade ce au rol de preludiu, de cuvânt introductiv cu rol informativ și explicativ. Voi avea în vedere și alte forme de cultură în care se reflectă gândurile botezate: proverbele și zicătorile, clișeele internaționale, titlurile de opere, idiomurile, fragmente din cărți de beletristică, activitatea de pionierat în cultura română a unor cărturi  de-a lungul veacurilor, diverse opinii ale unor personalități ce au legătură cu problemele tratate de mine etc, etc.

Menționez că, în fiecare episod, voi cuprinde măcar o parte din aspectele la care m-am referit, fără o anumită ordine. Firește, ponderea conținutului, de fiecare dată, va aparține gândurilor botezate ce-mi aparțin și textele (fragmente) cântecelor vârstelor.

Un articol despre gânduri botezate, nu-l putem încheia decât cu unul dintre cele scrise de semnatarul acestui articol, cu rol de MEMENTO pentru cei care mă vor citi:  „Omul la o anumită vârstă este doar ceea ce își mai amintește despre sine și trecutul său. De aspirații sau visuri – nu poate fi vorba”.

profesor Octavian Guțu

Șimleu Silvaniei