Deși descoperirea camerei obscure, care furnizează imaginea unei scene, datează încă din perioada Chinei Antice sau din cea a matematicienilor greci Aristotel și Euclid, abia în 1822 inventatorul francez Nicephore Niépce (1765-1833) a fost primul care ”a fixat” pe o placă de aliaj de staniu cu plumb prima imagine. Au urmat apoi Luis Daguerre (1787-1851) care perfecționează metoda lui Niépce brevetând procedeul numit daghereotipie și William Henry Fox Talbot (1800-1877) care printr-un proces nou, numit calotypie reușea să obțină mai multe copii ale aceluiași negativ. Fără a intra în detalii tehnice, trebuie spus că pe la jumătatea secolului al XIX-lea și mai cu seamă la începutul secolului XX, fotografia a devenit o modă. În aproape toate orașele bătrânului continent activa cel puțin câte un atelier de fotografie. De exemplu, între anii 1840-1920 activau în Regatul Ungariei (și Transilvania era inclusă aici) nu mai puțin de 748 de fotografi, identificați de autorii cărții ”A Magyar Munkásmozgalmi Muzeum Évkónyve 1985”. Conform aceleiași surse, în perioada amintită, în Zalău (Zilah) erau atestate 4 ateliere fotografice: Gulyás Albert între 1884-1886; Kováts Károly care a lucrat între 1860-1869, Petrovich Ede între anii 1890-1896 și Spuller János ce a activat între 1870-1920. Cu siguranță au mai fost și alții, studioul Elite Péter fiind de asemenea foarte cunoscut. În cele ce urmează vom insista pe asupra unui mod de prezentare a fotografiilor, cunoscut sub numele de Carte de Visite, abreviat CdV
Odată cu înmulțirea atelierelor fotografice ceea ce a implicat creșterea concurenței într-un domeniu de activitate tot mai căutat de publicul larg, fiecare fotograf a încercat să-și atragă clientela. Și nu o putea face mai bine decât prin reclamă și, ceea ce am numi astăzi politici de marketing.
În 1854, la Paris, fotograful André Adolphe Eugène Disdéri (1819-1889) a brevetat un tip de fotografie de format mic de tip portret, de mărimea unei cărți de vizită obișnuite (9 x 6 cm). Se pare că totuși, adevăratul inventator al acestui format foarte popular ar fi fost fotograful Louis Dodero din Marsilia. Odată cu răspândirea acestui format au apărut în saloanele victoriene albume pentru colecția acestora.
Ceea ce azi numim Carte de Visite (CdV) este de fapt un carton gros (1 mm) cu dimensiuni standard de 6,5 x 10,5 cm, pe care era aplicată fotografia propriu zisă (de dimensiuni 6 x 9 cm). Sub fotografie, unde exista un spațiu de cel puțin 1 cm lățime, cartonul putea fi personalizat cu logo-ul sau semnătura atelierului foto. De asemenea, pe verso, întregul spațiu putea fi folosit în același scop. Acest mod de prezentare avea avantajul pentru client că asigura durabilitate fotografiei, iar pentru comerciant era una dintre cele mai bune metode de ași face reclamă.
 |
| fotografii de tip CdV provenite din atelierul foto Petrovich Ede din Zalău |
 |
| Logo-ul atelierului Petrovich Ede, în trei variante de culoare |
Astfel de CdV-uri mai pot fi găsite pe la anticari, sau achiziționate de pe platformele de comerț electronic. Personal sunt în posesia unor astfel de Cdv-uri printr-o donație făcută de doamna Csiszár Mária căreia îi mulțumesc și pe această cale.
Iată de exemplu cum arată câteva CdV-uri ce provin din atelierului de fotografie Petrovich Ede ce a funcționat în Zalău, în centrul centrul vechi al orașului – la dresa Kossuthtér, 13. Cele 6 CdV-uri ce poartă semnătura atelierului Petrovich E. sunt portrete de bărbați, femei și copii. Provin din perioade diferite, din moment ce diferă atât culoarea cartonului cât și ”semnătura”.
Cu toate acestea, logo-ul de pe spatele cartonului este același, diferențele fiind date doar de culoare a cartonului sau a designului.
 |
| reclama atelierului foto Petrovich E. – variante coloristice |
”Reclama” conține, în partea stânga sus o inimă stilizată în care se află înscrise inițialele A. și E. Deasupra inimii, o linie orizontală sugerează că acolo e loc pentru nume sau dedicație. Apoi, pe diagonală cu caractere caligrafice apare numele Petrovich E. subliniat. Mai jos, tot pe diagonală este textul ”fényképészeti müterméböl / ZILAHON / KOSSUTHTÉR 13” (din studioul său fotografic / Zalău / piața Kosssuth nr.13). Mai jos, scris pe orizontală apare, pe două rânduri, textul:”UTÁNRENDELÉSEKET MINDENKOR / ESZKÖZÖLHETŐK” (Recomandări se pot face în orice moment).Desigur, fiecare atelier fotografic are alt logo, altă reclamă. Iată câteva, tot de pe CdV – uri din același lot cu cele prezentate mai sus. Acestea provin din atelierele de fotografie din Cluj (Kolosvár) – atelierul Joánovics Tesverek (2 buc), Praga – atelierul M.Bondy (1 buc); mai avem 1 CdV dintr-o sursă necunoscută, reclama lipsind atât de pe partea din față cât și de pe cea din spate. Singura inscripție este ”Visit Portrait”.
 |
| CdV-uri din atelierele foto din Cluj și Praga |
 |
| partea din spate a CdV-urilor, ce conțin reclamele atelierelor foto |
Epoca de glorie a CdV-urilor a trecut imediat după Primul Război Mondial. Poate și pentru că erau mai scumpe, clientul plătea atât fotografia propriu zisă cât și cartonul cu reclamă. Războiul a dus la sărăcirea multor familii, iar fotografia ”de lux” devenea tot mai rară. Ulterior au fost preferate ștampilele aplicate direct pe spatele fotografiei. Dar despre toate acestea, într-un episod viitor.
[…] Deși descoperirea camerei obscure, care furnizează imaginea unei scene, datează încă din perioada Chinei Antice sau din cea a matematicienilor greci Aristotel și Euclid, abia în 1822 inventatorul francez Nicephore Niépce (1765-1833) a fost primul care ”a fixat” pe o placă de aliaj de staniu cu plumb prima imagine. Au urmat apoi Luis Daguerre (1787-1851) care perfecționează metoda lui Niépce brevetând procedeul numit daghereotipie și William Henry Fox Talbot (1800-1877) care printr-un proces nou, numit calotypie reușea să obțină mai multe copii ale aceluiași negativ. » Mai multe detalii […]
[…] CITESTE MAI MULTE DESPRE ACEASTA STIRE […]