Ioan Moldovan si Vasile Leac vor citi, iubitorilor zalauani de poezie, din creatiile lor, joi la Sala Porolissum a Consiliului Judetean Salaj. Dupa amiaza dedicata lecturii publice va debuta la ora 16.00 si este organizata de Centrul de Cultura si Arta al Judetului Salaj, sub egida Consiliului Judetean Salaj, impreuna cu scriitorul Flavius Lucacel.
Redactorul sef al revistei oradene Familia, Ioan Moldovan, a publicat volumele de poezie: Viata fara nume, poezie, Editura Dacia, Cluj-Napoca,1980; Exercitii de transparenta, Editura Cartea Romaneasca,
Bucuresti, 1983; Insomnii langa munti (poeme), Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1989; Arta rabdarii,Editura Dacia Cluj-Napoca, 1993; Avantajele insomniei, antologie de autor, Editura Helicon, Timisoara, 1997; Tratat de oboseala, Editura Clusium, Cluj-Napoca, 1999; O uitare de texte, antologie de autor, colectia „La steaua – poeti optzecisti”, Editura Axa, Botosani, 1999; Interioarele nebune antologie de autor si poeme inedite, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002; Celalalt peste, Editura Paralela 45, Pitesti, 2005; Insemnari primitive, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2005. Poeme din creatia sa au fost traduse in franceza, engleza, maghiara, ceha, slovena, albaneza.
Vasile Leac, nascut la 3 iunie 1973, in Nasaud semneaza volumele: Seymour: sonata pentru cornet de hirtie, Publishing House Hartmann (2005), Ed. Vinea (2006); Dictionar de vise – Cartea Romaneasca (2006); Lucian (un experiment) – Publishing House NinPress (2009); Toti sint ingrijorati, Editura TracusArte, Bucuresti (2010). I s-a decernat Premiul Euridice pe anul 2007, a publicat in diverse reviste, printre care: Ca si cum, Tribuna, Vatra, Arca, Ziua literara. Este membru fondator al gruparii literare Celebrul animal si al revistei Ca si cum.
„Intotdeauna mi-am dorit sa scriu poezii pentru doi, trei astronauti usor distrati, in care abia mai palpaie viata; navigheaza, asa, fara o destinatie precisa. Si cum as putea scrie pentru ei daca nu intr-un chip cat mai verosimil. Vreau sa-ti imaginezi surasul astronautului stand acolo, langa hublou, la o masa; sorbind din bautura – oare ce-o fi band? Dupa lectura sa ai impresia ca poemul se ridica (din pagina)
in varful picioarelor; te saruta pe obraz; apoi se indeparteaza in fuga; se opreste; s
e intoarce si-ti rade in nas, ca un copil smecher despre care ai impresia ca stie secretul fericirii”, se destainuia Vasile Leac.
