În vara anul 1983, în timpul uneia dintre primele campanii de cercetări arheologice care urmau să dezvelească amfiteatrul de la Porolissum (fig.1), regretatul István Bajusz, responsabilul sectorului arheologic, a descoperit un artefact cu totul și cu totul deosebit. Este vorba despre un tipar ceramic, având un diametru de puțin peste 11 cm, cu ajutorul căreia se realizau medalioane din lut. Medalioanele, odată arse în cuptoare, erau la rândul lor folosite pentru decorarea corpurilor vaselor ceramice prin aplicarea lor în pasta moale. Tiparul în cauză îl redă, pe avers, pe zeul Mercurius călărind un berbec și ținând în mână o pungă cu bani, numită de romani marsupium. Scena este redată în mișcare, căci se poate observa cum mantia zeului (chlamys) flutură în vânt. Până în prezent, doar un singur alt tipar/medalion ceramic cu redarea zeului care patrona comerțul în accepțiunea romanilor, a mai fost descoperit în întreaga provincie romană Dacia, și anume în așezarea de la Romula.
Cu toate că acest artefact a intrat în circuitul științific național și internațional încă din anii 1990, un aspect important nu fusese încă lămurit. Pe reversul tiparului (adică pe spate) se aflau redate în pasta moale o serie de zgârieturi. O parte dintre cercetătorii care au studiat acest artefact au recunoscut în aceste semne un text, a cărui descifrare lăsa de așteptat, deoarece se considera că textul respectiv nu poate fi citit într-o manieră clară. În continuare, misterul ce învăluia textul dăinuia.
Situații în care se observă un text latin pe reversul unui medalion/tipar ceramic pentru medalioane ceramice sunt rare. În Dacia mai întâlnim câteva analogii. Într-o groapă de gunoi aparținând fortificației romane de la Aquae (Cioroiu Nou, județul Dolj), un medalion redă pe avers o scenă erotică, iar pe revers un nume: Iulius. În poate cel mai mare centru de producție de vase ceramice al Daciei identificat până în prezent, aflat azi pe teritoriul așezării de la Micăsasa, județul Sibiu, două medalioane care îi redau pe avers pe zeii egipteni Isis-Luna, respectiv pe Sarapis, au inscripționate pe revers numele Myrinus. Mai mult, textul menționează fără putință de tăgadă că acele medalioane sunt proprietatea meșterului olar Myrinus: sig(n)a(culum) Myrini. Nu în ultimul rând, în castrul auxiliar roman de la Bologa (județul Cluj), pe frontiera nord-vestică a Daciei, a fost descoperit un alt medalion al cărui text este în continuare nedescifrat. În ansamblu, putem afirma că aceste ,,ustensile” care făceau obiectul traiului de zi cu zi al unor meșteri olari, erau inscripționate de către meșterii amintiți cu numele lor, ca însemn de proprietate, pentru a preveni astfel în principal furtul.
Revenind la artefactul porolissens, se distinge de la bun început că avem de-a face cu un text latin redat extrem de cursiv. Astfel, traducerea textului latin citit ca s(ignaculum) Muli este ,,tiparul lui Mulius”. Prin descifrarea acestui text poate fi identificat singurul meșter olar local cunoscut până în acest moment la Porolissum, care poartă un nume tipic latin. Dat fiind faptul că tiparul ceramic a fost descoperit într-unul dintre ,,magazinele” de sub gradenele amfiteatrului de la Porolissum (dispuse ca astăzi la stadioanele de fotbal moderne, pe exteriorul arenei), se poate sugera faptul că Mulius își desfășura activitatea comercială aici, creând medalioane cu redarea zeului Mercur, care ulterior erau transferate în zonele ,,industriale” ale localității, unde acestea erau arse în cuptoare special amenajate.
În final, mai rămâne o întrebare care, momentan, nu-și găsește întru totul răspunsul: de ce această ,,cerere” pentru ,,imaginea” lui Mercur? Cu toate că activitățile comerciale se realizau la o scară apreciabilă la Porolissum, unde exista și un sediu al districtului vamal al Daciei și Moesiei inferior, parte dintr-unul mai mare care încorpora întreg Illyricum-ul, adică aproximativ jumătatea de nord a Balcanilor, dovezi ale adorării lui Mercurius ca zeu care patronează comerțul sunt aproape inexistente, exceptând doar câteva geme din pietre semiprețioase încastrate în inele. Și, totuși, la Porolissum au fost descoperite obiecte care au fost importate atât din lumea barbară, cât și din cele mai îndepărtate colțuri ale Imperiului Roman, evidențe certe ale vastei rețele comerciale din care Porolissum – ul făcea parte. Un răspuns parțial îl oferă chiar tiparul meșterului Mulius. Existența cererii pentru vase ceramice decorate cu imaginea zeului indică faptul că, la fel ca în alte părți ale Imperiului Roman, acest zeu era adorat la Porolissum, vasele respective fiind folosite în cadrul ritualurilor și sărbătorilor religioase care-l aveau în centrul atenției pe Mercur. Iar toate aceste activități de sorginte religioasă nu puteau avea loc decât într-un spațiu sacru dedicat acestui zeu, un templu care urmează să fie descoperit pe viitor.
Dr. Dan Deac, cercetător științific III
(articol apărut cu sprijinul Muzeului Județean de Istorie și Artă Zalău, www.muzeuzalau.ro)
[…] cauză îl redă, pe avers, pe zeul Mercurius călărind… Articolul Din misterele aşezării romane de la Porolissum. Un text latin nedescifrat timp de patru decenii apare prima dată în Magazin Sălăjean. Citeste mai […]