Motto: Oamenii ce n-au dileme și nedumeriri, n-au nici idei călăuzitoare. Ei vor trebui “să lupte pentru cele ale altora”. (DUȘAN Rudovic)
• Ce și-ar tatua unii creatori pe corp? Ioan S. Pop(poet): “Mai ușoară ca viața este cenușa”; Mariana Marin: “Mă privesc uneori în oglindă pentru ca să mai fie cineva în casă.”
• Ce întrebare este bine să ne-o punem mereu? “Câte amintiri frumoase vor rămâne după noi când no-m mai fi?”
• Știți ce înseamnă proasta exprimare? Citez dintr-un insectar al proastei exprimari alcătuit de scriitorul Radu Paraschivescu. “Baltagul e un fel de topor cu care babele își căutau soții”; “Ștefan Augustin Doinaș a scris <<Mistrețul cu dinții de argint>>, în care la sfârșit el moare, dar porcu scapă”; “Vând mașină de cusut, mână și picior”; “Căutăm femeie la fetiță în vârstă și nefumătoare”; “Angajez vânzătoare răcoritoare”; “Vînd borș și varză acră în fund”; “Avocatul s-a sinucis după ce s-a aruncat în fața martorului” etc., etc.
• Cum poți trăi fără să ai dezamăgiri? Nu căuta îngeri în lumea în care trăiești!
• Știți că există un decalog al dușmăniei? Fragmente din el:
“Un om fără dușmani, este unul fără valoare!
• Decât prietenia neștiutorului, mai bine dușmănia învățatului.
• Cu cât e mai puternic dușmanul, cu atât e mai demnă de laudă Victoria.
• Insulta vă așează sub nivelul dușmanului. Iertarea vă așează deasupra lui.
• Căutați o deviză în viață? Vă fac cunoscută una pe care scriitorul francez André Gide(1869-1951), laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, a recomandat-o unui tânar: “Îndrăznește să fii tu însuți!”
• Cine sunt cei mai egoiști oameni? Îndrăgostiții, Ei ar dori ca femeia iubită să fie numai a lor!
• Când este un om agramat? Atunci când se exprimă în felul următor: “Ești analfabet? Scrie-ne și te ajutăm fără costuri”; “Sunt nevoie de jucători”; “Eminescu a fost poet doar cât a trait. În rest, nu știu ce meserie avea”; “Accidentarea lui Ciprian Deac a fost resimțită și de el; “Ne-am bucurat de liniștea oferită de agitația orașului” (Perle culese din volumul lui Radu Paraschivescu, “Noi vorbim, nu gândim”)
• Ce-i mai apropie pe oameni în zilele noastre? Pe copii – jocul; pe tineri – dezorientarea; pe maturi – grijile; pe bătrâni -incertitudinea; pe politicieni – m-am ajuns, cum mă mențin?; pe actori – cine îmi mai oferă un rol?; pe prieteni – tu la ce mai poți fi de folos?; pe părinți – în ce lume vor trăi copiii noștri?; pe bunici – oare voi mai apuca ziua de mâine?
• La ce sunt bune cărțile pentru unii scriitori: “Cărțile pe care le-am citit au fost pentru mine un mod de a-mi multiplica viața.” (Alex Ștefănescu, critic literar)
• De ce n-a fost leneș istoricul nostru Nicolae Iorga? Ne-a spus-o chiar el: “Mi-ar fi lene să fiu leneș!”
• O dilemă cotidiană – cine reflectă valoarea noastră? Cei pe care îi prețuim sau care ne prețuiesc?
• Prin ce se cred unii tineri azi că pot fi cool? Adoptând limbajul vulgar.
• În ce sporturi crede scriitorul Radu Paraschivescu că noi producem campioni mondiali? În bătutul pe burtă și trasul de șireturi.
• Cu ce aseamănă unii oameni sensul cuvintelor? Cu curcubeul! De ce? Pentru că majoritatea cuvintelor/expresiilor/locuțiunilor sunt arborescente, polisemantice, deci multicolore, asemeni curcubeului.
• Puțini știu că pașoptistul Costache Negruzzi este primul scriitor roman care în “Scrisori către un prieten”, și-a recunoscut “Păcatele tinereților”.
• Cum e mai bine să spui? “Ori eu, ori tu” sau “și eu, și tu”!
• La ce-s folositoare hobby-urile? Ele sunt “hrană” pentru suflet, cum studiile sunt hrană pentru minte. Ele vorbesc despre personalitatea noastră, pentru că sunt alegerea proprie a ceea ce ne place să facem.
• Căutați un mod sigur de a vă compromite? Dați-vă cinstea pe rușine!
• Ce câștigi având un prieten? “Un alt eu”, a fost de părere Cicero, filozof, jurist, orator.
• Cum poți fi original când îți așterni pe hârtie gândurile? Uitându-le pe cele pe care le-ai citit.
• Ultimele cuvinte rostite de scriitorul german Goethe, autorul celebrului “Faust”, au fost: “Mai multă lumina!” Ce semnificație au ele? Lumina este un simbol al vieții. Deci, Goethe a dorit ca existența sa pământească să se prelungească!
Și poeta Ana Blandiana dorește ca divinitatea să-i oprească “destrămarea”, “deci să rămână la vârsta de acum”. De ce? Pentru că este prea frumoasă. Poeta invocă Divinitatea să-i suspende în timp existența de-acum: “Lasă-mi, toamnă, pomii verzi,/ Uite, ochii mei ţi-i dau./../ Lasă-mi, toamnă, cerul lin./ Lasă-mi, toamnă-n aer păsări,/ Paşii mei alungă-mi-i./../ Lasă-mi, toamnă, iarba, lasă-mi/ Fructele și lasă/ Ora luminoasă./ Lasă-mi, toamnă, ziua, nu mai/ Plânge-n soare fum./ Înserează-mă pe mine,/ Mă-nserez oricum.” (Poezia “ Lasă-mi, toamnă…”)
• Noi, cei care avem acum mai mulți prieteni dincolo decât aici, ce-i mai putem cere destinului? Eu nimic, să-și urmeze cursul firesc, îl voi suporta cu stoicism, și-i voi savura bucuriile până la momentul când în dreptul existenței mele se va pune inevitabilul PUNCT!
• Cum poate un tânăr să se poată facă înțeles pentru a-i fi acceptată valoarea? Să scrie, să trimită unui reviste din versurile sale. Revista îl “lămurește” privitoare la talentul său și ce-i bine să facă, trimițându-i următorul răspuns: “acum, când mi-am pus tot focul lăuntric în aceste compuneri, vreau să cunosc și părerea dumneavoastră, să continui sau nu? Răspunsul primit din partea redacției: “Continuă tinere, continuă! Dar nu focul trebuie să-l pui în compuneri, ci compunerile în foc!”
• Un obez se poate cu siguranță lăuda cu o calitate a sa pe care crede că nimeni nu i-o poate contesta. Știți care? El este bine văzut, indiferent din ce unghi este văzut/privit.
• O formă simplă de a te înnobila: “A vorbi de bine binele!” (François Villon, poet francez)
• Ce înseamnă sintagma “vorbe grele”? De exemplu, a-i spune unui senior că îl apreciezi doar pentru că este un om în vârstă! În schimb, îl poți ferici, spunându-i – “Aveți înțelepciunea unui proverb!”
• Care a fost cea mai mare grijă în viața lui Richard al II-lea din piesa William Shakespeare? Ne-o mărturisește el însuși cu toată sinceritatea: “Grija mea este grija să nu-mi pierd grijile”.
• Ce a considerat scriitorul Octavian Paler că este una din izbânzile Revoluției din 1989? “Liberalizarea prostiei!”
• Ce înseamnă expresia – “vorbe goale”? Aflăm citind poezia “Criticilor noi” a lui Mihai Eminescu: “E ușor, a scrie versuri/ Când nimic nu ai a spune,/ Înșirând cuvinte goale/ Ce din coadă au să sune.”
• Câți dintre noi cunosc azi “Cântecul iubirii” scris de Liviu Rebreanu? Pentru marele romancier, nu numai vârstele au cântecele lor, ci și sentimentele: “Te iubesc, pentru că și tu mă iubești; acesta este un schimb, dar nu e iubire. Te iubesc pentru că te iubesc și nimic mai mult: aici începe iubirea!”
• De ce ne dezamăgesc politicienii sau cum funcțiile îi metamorfozează pe unii “alterându-le” condiția de om. Un mod de acesta îl prezintă și Radu Paraschivescu în articolul “Om și persoană”: “Când am cunoscut-o, era om/ Acum e persoană./ Când am cunoscut-o, o durea nedreptatea,/ Acum o girează./ Când am cunoscut-o râvnea la o carieră,/ Acum e carieristă…/ Când am cunoscut-o avea demnitate și onoare/ Acum demnitatea e funcția publică, iar onoarea…”
• Când un om deștept se dovedește mai prost decât un prost? Când îl întreabă pe prost de ce nu-i deștept.
• Care este “meritul” plagiatorilor? Ei fac, fără să-și propună, o propaganda celor “furați”!
• A cui victimă este în primul rând omul? “Omul nu e victima destinului, ci mai degrabă a propriei neputințe.” (Octavian Paler, scriitor)
• Putem numi, oare, vârsta a treia drept echinocțiul de toamnă al existenței noastre? Eu cred că da!
• Ce-i iubirea? O eternă întrebare și mai multe răspunsuri: “Iubești – când simțiri se deșteaptă/ Că-n lume doar inima este” (Lucian Blaga); “Ce e amorul? E un lung prilej pentru durere…”; “Sunt clipe când toate le am…” (George Bacovia); “Ce e dragostea? Nevoia de a ieși din tine însuți.” (Charles Baudelaire); “Să dăruiești totul, să sacrifici totul fără speranță de răsplată: asta înseamnă iubire” (Albert Camus); “Iubirea adevărată te face mai bun” (Alexandru Dumas, fiul).
• Când începi să nu mai exiști pentru ceilalți? Atunci când nu te mai caută nimeni, nici măcar junghiurile.
• Cum poți face rău dușmanului tău? “Căutând ai face cel mai mare bine!” (Academicianul Grigore Moisil). Răspunsul său mi-a amintit de cuvintele lui Răzvan, personaj principal din piesa “Răzvan și Vidra”, a lui Bogdan Petriceicu Hașdeu: “Răzbunarea cea mai cruntă este când dușmanul tău/ E silit a recunoaște/ Că ești bun și dânsu-i rău.”
• Cine-i ospitalier cu prostia? Acela care se simte bine o consideră mediul său preferat.
• Vreți un semn al începutului de îmbătrânire? Când renunți la idealuri sau îți mută frumusețea chipului în interior.
• Considerați actual un sfat al regelui Mihai? “Poți să ierți, dar să nu uiți! Dacă uiți, nu înveți niciodată!”
• Ați citit “Decalogul nesimțitului”? El este un cod invers al “Codului bunelor maniere”. El l-a scris Radu Paraschivescu. Secvențe din el: “Fii strident. Luptă cu toate mijloacele împotriva discreției”; “Nu te gândi la ceilalți. Fii egocentric!”; “Batjocorește lucrurile grave. Practică persiflarea mai ales când nu e cazul”; “Nu uita că marele tău dușman e bunul simț. Combate-l cu fiecare gest sau cuvânt” (Radu Paraschivescu, “Ghidul Nesimțitului”, Editura “Humanitas”, Colecția “Râsul lumii, 2006).
• Care-i școala cu adevărat școală? Este aceea care mă ajută azi să fiu eu și mâine cineva.
• Ce este un pesimist? “Un optimist, bine informat.” (Grigore Moisil)
• Este cititul un act gratuit? Nu. A spus-o și Eminescu: “Citește! Citind mereu, creierul tău va deveni un laborator de idei și imagini.”
• Pitagora, filozof și matematician grec, întrebat ce diferență existență între bărbat, femeie și aur, acesta a răspuns: “aurul se probează cu foc, femeia cu aurul și bărbatul cu femeia”.
• Cum a explicat poetul român stabilit în America, Dorin Tudoran, adorația lui Adrian Păunescu față de Nicolae Ceaușescu: “Nu cred că există o singură explicație. Una mi-a dat-o chiar Adrian. Tatăl său, nea Costică pentru prieteni, făcuse ani lungi de pușcărie politică, pentru că fusese liberal. Deși eliberat în 1956, fusese reabilitat doar după ce Ceaușescu luase puterea. Reabilitarea i-a dat și lui Adrian șansa de a intra la facultate. Până atunci, în 1963, nu putea intra din cauza infamei <>“ (Apud volumul “Robert Șerban în dialog cu Dorin Tudoran”, Editura “Trei”, 2022)
• O întrebare/ o dilemă fără ieșire – cine ce s-a născut mai întâi – adevărul sau minciuna?
• De ce când se întâlnește omul cu eul său nu se salută? Nu știu care s-o facă primul!
• Când s-a introdus oficial alfabetul latin în România? Timp de trei secole am folosit în scris alfabetul chirilic. Cel latin va fi brevetat oficial după 1860 de către Domnitorul Alexandru Ioan Cuza, iar în școlile din Muntenia fusese introdus cu 10 ani mai devreme. Primul text scris cu litere latine a fost “Tatăl nostru”. L-a scris boierul Luca Stroici în Moldova.
• Care sunt simptomele prostiei? Le aflăm dintr-un text al lui Andrei Pleșu, eseist, filozof, scriitor. “Prostul e cineva care crede că știe. Solemnitatea exclusivă este o probă de prostie. Cei sfătoși au tot timpul soluții la orice. O anumită suficiență intelectuală sau proștii fuduli. Prostia e o formă de inflexibilitate la conjuncturi.”
• Mai este actuală această poezie? Acest cântec al bătrâneții, anotimp al singurătății? Citez o strofă: “Doi bătrâni, stau singuri/ În casa lor demult/ Și nimeni nu-i întreabă/ Ce vor ori ce au vrut?” (Poezia “Doi bătrâni”, de Vladimir Potlog)
• Se practica umorul și-n “Epoca de Aur”? Da. Un exemplu: “De 23 august s-au dat indicații de la partid ca lumea să defileze în pielea goală ca să arătăm străinătății că avem din belșug carne, lapte și ouă.” (Preluat dintr-o antologie de bancuri a lui Călin Bogdan Ștefănescu, apărută în 1991)
• Limba română este foarte bogată în expresii, în locuțiuni, în proverbe și zicători. Știm întotdeauna și care-i sensul lor adevărat? Nu chiar! Un exemplu: “Unde pune el mâna, pune Dumnezeu mila!” Atunci când omul este harnic și bun, și cerul îi vine în ajutor.
• Care dramă este mai tristă? A iubi sau a nu fi iubit? Opinia unui moralist contemporan de mare succes: “A nu iubi este o dramă cu mult mai tristă decât a nu fi iubit.” (Andrei Pleșu)
• Seamănă înțelepciunea indiană cu a noastră? Găsiți răspunsul în următorul text Indian: “Cine știe și nu știe că nu știe e un prost: ocolește-l./ Cine nu știe și nu știe că știe, e neștiutor: învață-l./ Cine știe și nu știe că știe, e adormit: trezește-l!/ Cine știe și știe că știe, e înțelept – ascultă-l!”
• Unde vă încadrați? Sunteți albină sau trântor? “Când întrebi și pe alții cum e mai bine, ești albină. Când asculți numai de tine, ești trântor.”
• Într-o lume invadată de monotonie, cine încă mai dăinuie? Aflăm citind poezia “Acuarelă” a lui Ion Minulescu, poet simbolist, interbelic de mare succes: “În orașu-n în care plouă de trei ori pe săptămână/ Un bătrân și o bătrână -/ Două jucării stricate./ Merg ținându-se de mână…”
Dragostea, chiar și la vârsta crepusculară încă mai dăinuie! Excelentă metaforă pentru omul ce-și trăiește ultimii ani ai vieții. El devine “o jucărie stricată”. Ea sugerează ideea că omul în tinerețe este o jucărie, adică ceva plăcut, atractiv, dar, în timp, și ea se strică, adică nu mai este ca la începuturi. Eu nu-l pot contrazice pentru că sunt la această vârstă, dar îl mai citesc pe poetul care deși a trăit o dragoste, el se îndoiește, este nedumirit dacă a fost sau n-a fost adevărată: “Tu crezi că a fost iubire adevărată?/ Eu cred că a fost o simplă nebunie.”
E o enigmă, încă, neexplicată oare câți din cei care mă aplaudă la finalul unui discurs o fac în semn de prețuire pentru ce le-am spus și câți cei care se bucură că, în sfârșit. am pus punct intervenției mele?
• Cum interpretăm folositul aforism latin “festina lente” (autor, Suetonius – scriitor și istoric roman)? Sensul acestui aforism poate fi interpretat în mai multe feluri, precum majoritatea cugetărilor: “Graba strică treaba”; “Cine judecă pripit, va regreta”; “Cu răbdarea treci și marea, dar cu răul, cu graba, nici părăul!”
• Când conștientizăm că suntem o ființă mediocră? Atunci când nu te invidiază nimeni, nu te reclamă nimeni sau nu te bârfește nimeni.
• De ce moare un om? “Un om nu moare din cauza dragostei, a ficatului sau a bătrâneții. Moare pentru că este om.” (Miguel de Umamuno, prozator spaniol, filozof, eseist, dramaturg)
• Când devenim proști? “Devenim proști când suntem orbiți. Dar când suntem orbiți? Înclin să cred că ori de câte ori întunecă judecata un sentiment… Devenim subiectivi și din ură sau din drag pentru ceva sau cineva, începem să judecăm strâmb.” (Gabriel Liiceanu)
• De ce oamenii umblă iarna mai repede decât vara, un mucalit a spus: pentru că ziua este mai mica decât noaptea!
• Ce înseamnă a iubi cititul? “A iubi cititul înseamnă a schimba orele de plictiseală inevitabile în viață cu orele de mare plăcere.” (Montesquieu, scriitor francez)
• Cum deosebim o laudă de o minciună? Lauda te îmbată, minciunile te pun pe gânduri.
• Subscriem modului în care prolificul eseist și filozof Andrei Pleșu se autocaracterizează: “Sunt un leneș cu sentimentul datoriei.”
• Care-i suprema măreție a profesorului? “Să nu plictisească.” (Gabriel Liiceanu)
• Ce-nseamnă a gândi în viziunea gânditorului Emil Cioran? “A gândi e a refuza, a elimina, a selecționa.”
• Ce-i mai important decât talentul? “Modul în care acesta este folosit.” (Octavian Paler, scriitor).
• Cine nu ar dori să aibă o asemenea deviză în viață: “Măcar cât licuricii să ardem cât trăim.” (Vers dintr-un sonet al lui Vasile Voiculescu, poet și prozator).
• Cum ar fi o lume ideală în viziunea lui Andrei Pleșu? “Ideală ar fi o lume în care toleranța nu mai e necesară, în care răul e domesticit, puterea este distribuită omogen, diferențele omogenizate.”
• Care-i unica vecie dată omului? “Mereu cerșim vieții, ani mulți așa-n neștire,/ Ne răzvrătim, ne plângem de piericirea noastră,/ Și nu înțelegem că fără de iubire/ Se veștejește Timpul în noi ca floarea-n glastră; Rupt din eternitate, el vrea tărâm asemeni/ Din care, șubred, să-și tragă seva nouă,/ Noi îl privim cu greață și-l răsădim în cremeni/ Când dragostea-i unica vecie data nouă” (Vasile Voiculescu)
• Există mai multe tipuri de proști? În eseul “Despre proști”, Andrei Pleșu clasifică proștii în următoarele categorii: PROSTUL SOLEMN, PROSTUL VESEL, PROSTUL VOLUBIL, PROSTUL HARNIC ȘI MĂNOS. Astfel, cel solemn e convins că țara are nevoie să-l aibă; cel vesel își extrage starea euforică din convingerea că e de neînvins, de neînlăturat, de neînlocuit, în schimb, prostul volubil este cel foarte util în dezbaterile televizate. Câștigă pe bază de debit … E, de fapt, singur cu el însuși și cu partidul său iubit, în fine, prostul harnic și mănos întruchipează prostia cea mai dăunătoare, de departe prostia hiperactivă. Un astfel de individ ascunde, de obicei, o încăpățânare zoologică și o loialitate ostășească față de șefii săi. Cei de făcut? “Există, totuși, un antidot, parțial sau, măcar o minimală terapeutică a ei: educația.” (Andrei Pleșu).
• Care este locul limbii române între limbile lumii? O clasificare credibilă este cea oferită de lucrarea “Barometrul limbilor din lume” făcută în anul 2017. Sub aspectul fondului, româna ocupă locul 11 în lume după engleză, franceză, germană, rusă, italiană. Sub aspect demografic, limba română este a 21-a în lume, iar sub aspectul prestigiului este a 24-a. Împreună, cele trei criterii situează limba noastră pe locul 1” între limbile importante ale lumii, după engleză, spaniolă, germană, rusă, italiană. Vorbind despre limba română, scriitorul Dinu Săraru, într-o tabletă publicată în ziarul “Adevărul” cu titlul “Un elogiu al limbii române”, el scria: “Limba română nu este numai un vehicul de comunicare eficientă între români, ci și un mijloc de integrare ușoară a lor în lume, de dialog cu lumea, de însușire mai lesnicioasă a limbilor străine. Identitatea românilor trece obligatoriu prin latinitate.”
Scriitorul Alex Ștefănescu, critic și istoric literar, a regretat toată viața că nu a reușit să învețe toate cuvintele limbii române: “Am să mor fără să fi fost la înălțimea propriei mele limbi materne, limbă de o mare frumusețe, care, foarte probabil este limbă oficială în Rai.”
• Ca profesor de liceu, cum am căutat să-i determin pe elevi să scrie corect? Încă din prima oră, le dictam să scrie în caietele de notițe următorul text: “Scrieți și faceți greșeli de ortografie, iată-vă desconsiderați înainte de a fi cunoscuți.” (Rene Parisee, cercetător francez) Desigur, l-am comentat și explicat elevilor. Le-am explicat că limba este un aspect esențial ce dă identitate unui popor. Nerespectarea regulilor gramaticale, ortografice, ortopedice și de punctuație are consecințe imediate: degradarea limbii literare, depersonalizarea ei. “Aceste exprimări nu sunt altceva decât o oglindă a unei gândiri defectuoase, lipsite de logică.” (Nicolae Prelipceanu, poet, director al revistei literare “Viața Românească)
De asemenea, am făcut cu elevii compuneri scrise pornind de la opinia francezului Buffon, că “stilul este omul însuși”. Profesorul universitar de istorie, Ioan Aurel Pop, fost mulți ani Președinte al Academiei Române a exprimat idea că “felul de a vorbi și de a scrie rămân o carte de vizită imbatabilă.”
• Încă din secolul al XV-lea, umanistul italian Antonio Bonfini (1427-1”12) spunea: “Românii au dăinuit în spațiul lor pentru că și-au apărat mai mult limba decât viața.” Și azi limba română se bucură de frumoase aprecieri în străinătate. În revista clujeană “Apostrof”, domnul profesor universitar Gabriela Pană Dindelegan ne informează că “în străinătate, româna se bucură de o considerație specială, de un interes științific și cu totul aparte”. Din păcate, în zilele noastre asistăm la un accentuat proces de degradare.
profesor Octavian Guțu,
Șimleu Silvaniei
[…] Citez dintr-un insectar al proastei exprimari alcătuit de scriitorul Radu… Articolul Dileme și nedumeriri cotidiene sau de veghe în lumea de azi (X) apare prima dată în Magazin Sălăjean. Citeste mai […]