Dileme şi nedumeriri cotidiene sau de veghe în lumea de azi (IV)

Motto: “Dilemele și nedumeririle mele cotidiene oferite cititorilor sunt reflecții personalizate ale modului în care eu văd lumea la vârsta de 78 de ani. Firește, este o viziune pur subiectivă!” (Autorul)

• Petrică Moise, unul dintre regretații doinitori bănățeni, ne transmite un tulburător adevăr despre sensul zbaterilor din anii ce-i trăim și care, indiferent cum trăim, ce-am făcut, totul se rezumă la „patru scânduri prinse în cui/ asta-i toată averea lui”! („Frică mi-e că mor ca mâine”)

• I-am detestat și nu i-am înțeles de fel pe unii îndrăgostiți, care, după ce s-au despărțit, în urma unei relații ce părea frumoasă pe dinafară, unii dintre ei încep să ponegrească, să stropească cu noroi pe celălalt. Te întrebi – când au fost ei sinceri unul cu celălalt, sau au jucat doar un „teatru” ieftin în fața lumii pentru a-i prețui? Rămâi cu o enigmă, cu nedumerire în astfel de cazuri, din păcate nu puține azi în lumea noastră ce se dorește a fi una modernă. E o nouă formă a ceea ce Titu Maiorescu, mentorul Societății culturale „Junimea”, numea „formă fără fond”?

• Memoria lui Avram Iancu este “reîntinerită” mereu prin inegalabilul “Cântec al lui Iancu”, interpretat pe măsură de cântăreața doinitoare Veta Biriș. Fragmente din text: “Din codri pe plai la vale/ Venea un voinic călare/ În suflet cu supărare/ Falnic şi viteaz fecior/ Craiul mându al munților/ Iancu-n fruntea moților// Sus sus sus române sus/ Acolo şi Iancu-i dus/ La Vidra de sus// S-a oprit s-adape calul/ De sub brâu şi-a scos cabalul/ Şi-n doină şi-a plâns amarul/ Mureş, apă argintie/ De-o fi să caz în robie/ Să trimiți în munți solie// Să loveşti cu malul tău/ Toți duşmanii ce vor rău/ Să ştie mâna străină/ Că şi apa ta-i română.”

• Prea uitata Mariana Drăghicescu, stinsă în mod tragic din viață, a preamărit într-un text liric rolul pe care l-a avut și îl are în viață românului cântecul, nemuritoarea noastră doină. Câteva versuri pilduitoare: “Cine-o zis la cântec frate/ Aibe relele iertate/ Şi la cine-i e urât/ Să nu mai cânte nicicând/ Dragu-mi omu’ voios/ Ce ştie cânta frumos/ Că cine joacă şi cântă/ Nu i-o fi lumea urâtă.// Doina, hora şi cu jocul/ Noi le ducem în tot locul/ Şi ne-nveselim cu toţi/ De la bătrâni la nepoţi/ Doina, brâul şi cu hora/ Bucuria tuturora/ Bucuria tuturor/ Hora bănăţenilor!”

• Și în literatura universală, tema o întâlnim în toate etapele de evoluție a sa. Un exemplu, în Iluminism, Goethe în capodopera sa „Faust”. Protagonistul este tipul omului care nu vrea să trăiască degeaba, caută să dea sens existenței sale. De aceea, el permanent caută să descopere o bucurie, care să-i motiveze existența. Nu găsește, deși a experimentat în variate domenii. În acel moment, apare personajul Mefisto. Acesta ii spune că el îi va oferi ce caută, dacă îi vinde sufletul său după moarte. Fericit, Faust acceptă pactul! Știți care va fi preocuparea ce-i va aduce așteptatele satisfacții? Munca concretă în realitate!

• La Mihai Eminescu, tema aceasta este una de-a dreptul recurentă. Dau un simplu exemplu, edificator asupra problematicii profunde pe care „poetul nepereche” a abordat-o, poemul „Scrisoarea I”: “Pe când totul era lipsă de viaţă şi voinţă,/ Când nu s-ascundea nimica, deşi tot era ascuns../ Când pătruns de sine însuşi odihnea cel nepătruns./ Fu prăpastie? genune? Fu noian întins de apă?/ N-a fost lume pricepută şi nici minte s-o priceapă,/ Căci era un întuneric ca o mare făr-o rază”.

• O dovadă a faptului că omul din popor a avut și are și el dileme și nedumeriri sunt și unele cântece populare. Îl prefer pe cel al preauitatei Mirela Petrean, intitulat – „Oare ce-i pe primul loc în viață?” – “Oare, ce-i pe primul loc,/ bani dragoste sau noroc/ Cu ce m-am ales în viaţă/ Ce-am băut, ce-am mâncat/ şi cu ce am strâns în braţe.//Să-i dai Doamne românaşului, măi/ Dă-i Doamne, românului, dă-i mintea păţitului,/ Poate am şti să luăm ce-i bun din viaţă/ Dă-ne mintea de pe urmă/ Să ne meargă toate strună/ Şi să luăm tot ce îi mai bun din viaţă.”

• Timp de 50 de ani, am fost „dascăl de citire” la actualul Colegiu Național „Simion Bărnuțiu” Șimleu Silvaniei. Încă pe atunci, se obișnuia ca fiecare generație să se revadă după 10 sau 20 de ani. Momente deosebit de frumoase și cu o încărcătură emoțională deosebită. În evocările lor, foștii elevi rememorează clipele din anii de liceu pe care nu le-au uitat. M-a surprins un aspect pe care nu l-am înțeles – mulți rețin, ca memorabile pentru ei, clipele în care au fost criticați/admonestați pentru vreo abatere. Oare, răul făcut cuiva se reține mai ușor decât „muntele” de bine pe care i-l faci timp de patru ani?

• Și de voi trăi încă o dată, nu voi putea înțelege de ce unii copii îi venerează pe părinți, nu pentru că, vorba lui Lucian Blaga „i-au trimis în lumină”, ci, mai mult, pentru că aceștia le-au lăsat moștenire materială! Doamne, ce suflet gol pot avea astfel de urmași. Mulți ajung până la a se răzbuna pe cei care le-au dat viață, luându-le viața. În zilele noastre, parcă-i o epidemie mare de astfel de cazuri!

• Nedumiriri firești ne oferă și cântecul „Mărie, Mărie!” interpretat cuceritor de Ionuț Fulea și Mariana Deac:
“I. F. Mărie, Mărie, ia spune-mi tu mie../ Care floare-nfloare, noaptea pe răcoare?
M. D. Floarea plopului și cu-a dorului/ Astă floare-nfloare noaptea pe răcoare.
I. F. Care frunză bate, vântul când nu bate?
M. D. Frunza plopului și cu-a dorului/ Astă frunză bate cand vântul nu bate.”
Astfel de versuri ar onora pe orice aspirant la statutul de poet!

• Și în literatura cultă, tema dileme și nedumeriri este omniprezentă, începând din epoca premodernă (1780-1830) în scrierile unora dintre primii noștri poeți culți – Poeții Văcărești. Bunăoară, în poezia “Într-o grădină”: “Într-o grădină,/ Lâng-o tulpină,/ Zării o floare, ca o lumină.// S-o tai, se strică!/ S-o las, mi-e frică/ Că vine altul şi mi-o rădică.” (Ienăchiță Văcărescu)

• Drăgan Muntean a fost un mare talent al doinei bănățene. S-a stins din viață la o vârstă prematură. El merită a nu fi dat uitării măcar pentru doina: “Sara bună, bade ioane!” Câți dintre noi îl putem contrazice ascultând textul: „Sara bună, bade Ioane/ Mulțămescu-ți dumitale,/ Da’păi cum de s-o-ntâmplat/ De ești tare supărat, măi, bade Ioane,/ Lasă plugul și grapa, măi/ Si haide în sat sara, / Ai crescut feciori și fete,/ Te-or ține la bătrânețe, bade Ioane./ Fetele s-or măritat,/ Feciorii s-or însurat,/ Ai rămas al nimănui,/ La marginea satului, bade Ioane./ Voi, feciori, cand vă-nsurați,/ De părinți să nu uitați,/ Că nu-i nimic mai scump în lume/ Ca părinții lângă tine, bade Ioane./ “
Într-un alt text, Drăgan Muntean zice: „Spune, mândro, de ce luna/ Când s-ascunde după nori/ Stă acolo și ne vede doar pe noi?”
Admirabil surprinsă în vorbe simple unicitatea fiecărei iubiri adevărate!

• Nu mă pot dumiri de ce ascultăm azi o doină la un post de televiziune de profil foarte rar. Este o adevărată “rara avis”. Am avut și avem în folclorul nostru doinitori, cîntăreți de mare valoare în toate regiunile țării. O dovadă certă că folclorul românesc nu s-a globalizat, nu s-a europenizat, ci și-a păstrat valoarea lui nealterată de timp și schimbările cu totul surprinzătoare și de multe ce au loc necontenit. Îmi permit să enumăr cu mare plăcere interpreți de ieri și de azi. Valorile nu au vârstă, ele nu mor odată cu trecerea la cele veșnice a celor ce le-au reprezentat. Ordinea enumerării nu am făcut-o după niciun criteriu, pentru că sunt adeptul ideii că fiecare valoare este unică în felul ei și nu trebuie comparată cu altele, este ea și numai ea. Desigur că și în lumea valorilor spirituale unele strălucesc mai puternic decât altele, precum în noaptea senină stelele pe cer. Doar împreună dau lumina nopții. Așa și în cultură, doar totalitatea valorilor îi dau acesteia durabilitate, putere. Exemplele promise/cuvenite: Achim Nica, Petrică Moise, Mariana Drăghicescu, Petre Sălcudeanu, Mia Dan, Tiberiu Ceia, Sofia Vicoveanca, Ion Ghițulescu, Nicoleta Voica, Veta Biriș, Nicolae Furdui Iancu, Ionuț Fulea, Mariana Deac, Mirela Petrean, Nicolae Mureșan, Sava Negrean Brudașcu, Gheorghe Turda, Vasile Coca, Dinu Iancu Sălăjanu, Dumitru Fărcaș, Drăgan Muntean, Irina Loghin, Benone Sinulescu, Petrică Mâțu Stoian, Tita Bărbulescu, Ana Pacatiuș, Ileana Sărăroiu, Ileana Domuța Mastan, Ion Bocșa, Dumitru Sopon, Grigore Leșe, soții Valeria și Traian Ilea, Puiu Codreanu, Alexandra Chira, Vlăduța Lupău, Cornelia Neaga (inițiatoarea Festivalului Internațional de folclor “La fântâna dorului” și descoperitoare de talente în rândul tinerilor, pe care le șlefuiește și le ajută să se formeze! Ce poate fi mai frumos decât să ai o viață întreagă în care ai cultivat valori culturale, folclorice autentice, ai promovat specificul acestei zone folclorice la nivel național! Cuvintele sunt prea puține pentru a-i mulțumi), Daniel Pop, Ion Luican, Maria Tănase, Ioana Radu, Lucreția Ciobanu, Maria Ciobanu, Ion și Ionuț Dolănescu, Felician Fărcașu, Maria Peter Predescu, Matilda Pascal Cojocărița, Mioara Velicu, Laura Lavric, Margareta Clipa, Nicolae Sabău, Ionela Prodan, Mariana Anghel, Angela Buciu, Maria Lătărețu, Lucreția Ciobanu, Maria Dragomiroiu, Ion Dordoi, Emil Gavriș, Tatiana Mihali, Angela Moldovan, Nicu Novac, Cornelia și Lupu Rednic, Gheorghe Roșoga, Angela Rusu, Angelica Stoian, Aurel Tămaș, Liviu Vasilică, Gheorghe Zamfir, Tudor Gheorghe, Lucreția Ciobanu…
Dacă prin veacuri vom dăinui și noi, unul dintre factorii decisivi va fi bogăția folclorului românesc, el oglindind sufletul/spiritul și ce are mai specific România!

profesor Octavian Guțu,
Șimleu Silvaniei