Destin îmbrăcat în lumina harului

O fi şi Cartea paşaport spre veşnicie!? Cine o cunoaşte pe Ileana Graţiana Pop, cu siguranţă are în faţă imaginea ei într-o impecabilă ţinută populară, atentă mereu la detalii, precum şi la fiecare obiect sau piesă pe care, cu atâta mândrie, le îmbracă. O vede în poartă la Muzeu sau la Casa Tradiţională, prin Târguri sau la diverse evenimente, mereu cu un chip luminos, împărtăşind dragostea faţă de obiceiuri, datini, tradiţii.
Doamna Graţiana, însă, ne-a surprins întotdeauna şi continuă să o facă, oferindu-ne ipostaze la care nu ne-am fi aşteptat.
După ce şi-a imortalizat satul natal, în două cărţi: Ciumărna, satul meu cu vorbe dulci şi Ciumărna, satul în care m-am născut (Ed. Caiete Silvane, Zalău, 2016, 2019), mi-a vorbit, insistent, despre dorinţa de a dărui luminii încă o carte. O întrebam şi mă întrebam ce a mai adunat, ce ar mai fi de spus?! Vorbea despre un altfel de volum, unul care să o reprezinte şi în care să-şi pună ceea ce sufletul ei a adunat şi a aşternut pe hârtie. Credeam că va fi o culegere de poezii şi cântece, deoarece ştiam că şi-a pus dorul în acestea, dar am înţeles apoi, când a venit la mine cu mai multe caiete, unele având paginile îngălbenite de vreme, că nu despre asta era vorba. Cu tremur în glas şi lacrimi în ochi, mi-a spus simplu: „Asta e altceva, nu aş vrea să se piardă, aici e viaţa mea!”

Frate, o boală învinsă ţi se pare orice carte. (Lucian Blaga)

Avem în faţă o carte de mărturisiri, cu pagini culese dintr-un jurnal. Oare câţi dintre noi, cei care am avut binecuvântarea să o cunoaştem, să colaborăm, să-i admirăm neoboseala, bucuria molipsitoare, frumuseţea portului şi a cântului, de parcă ar fi trăit într-o sărbătoare continuă, am fi bănuit că, pe lângă valoroasa zestre adunată acasă, însumând şi o impresionantă colecţie de obiecte şi piese din portul tradiţional, fie de pe Valea Agrijului, fie din zone apropiate, sau chiar din alte colţuri ale judeţului şi ţării, surprinzătoarea gazdă ce primeşte cu drag pe oricine vine să o viziteze, împărtăşind, cu generozitate, din tot ce a cules, învăţat şi adunat, doamna Graţiana are undeva, ascunse într-un ungher, spre a fi păzite cu sfinţenie, multe pagini, cu un scris frumos de mână, în care, atunci când alţi ochi se odihneau, ea îşi vărsa amarul, spre a aduna puterea de a zâmbi unui nou răsărit şi a-şi împlini menirea pe acest pământ.
Uite că, încă o dată, suntem convinşi că înţelepciunea omului din popor este cea mai benefică filosofie de viaţă. Doamna Graţiana a ştiut că, în momente dificile, hârtia este cel mai răbdător ascultător şi prieten? Aşternând gândurile, temerile, rugăciunea… descărcarea este salvatoare, iar omul se eliberează şi poate respira mai uşor realitatea, înceţoşată de multe ori.
Mărturiseşte că a început să scrie după pierderea soţului într-un accident stupid, atunci când, rămasă văduvă cu doi copii mici, simţea că mintea şi sufletul i se pot îmbolnăvi. Povara era prea mare, dar nu avea voie să se lase cuprinsă de boală, trebuia să lupte cu destinul nemilos şi, nedorind să împovăreze pe nimeni cu tristeţea ce o măcina, a început să scrie. Nu s-a gândit atunci că, peste timp, destăinuirile sale în faţa colii de hârtie vor fi cuprinse într-o Carte, vorbind şi altora despre întâmplări ce nu trebuie să fie uitate.
Vremuri neprielnice, în care dacă nu găseai singur soluţii, nu primeai ajutoare, aşa cum se întâmplă azi, atunci doar oamenii buni se sprijineau unii pe alţii, în necaz.
Împărtăşind despre sine, doamna Graţiana aduce şi importante informaţii despre o perioadă tristă din istoria satului românesc, a întregului neam, despre lipsirea de bunuri şi libertate din comunism, despre cum erau pedepsiţi cei harnici, care se străduiau să adune avere, pentru ei şi urmaşii lor, fiind consideraţi „chiaburi” şi interzicându-li-se chiar să-şi dea copiii la şcoli înalte. Istoria personală se intersectează cu cea a timpului în care şi-a purtat truda şi dorul.
Cartea este structurată în câteva capitole. În primele trei sunt relatări despre viaţa de familie şi atmosfera satului, urmând apoi detalii despre dramele care, din păcate, s-au abătut asupra vieţii autoarei. Nu acuză, ci insistă asupra importanţei iertării, a rugăciunii, a credinţei şi a facerii de bine! Spune peste tot că atunci când întinzi o mână şi eşti de ajutor semenilor, să ai încredere că Dumnezeu îţi va trimite mereu alţi oameni-îngeri, care te vor ajuta să depăşeşti greutăţile.
A trecut prin toate muncind foarte mult, dedicându-se, pe lângă sarcinile de familie, tradiţiilor locale, iar aici a investit nu doar timp, ci şi foarte multă dragoste!
Un alt capitol consistent este dedicat activităţii cultural-artistice, amintind principalele momente ale carierei sale, precum şi oamenii care i-au influenţat calea spre aplauze şi recunoaştere. Rezultatele i-au răsplătit strădania.
Ultimul capitol este consacrat unor păreri şi gânduri, culese din documente, pe care alţii le-au exprimat de-a lungul anilor despre activitatea rapsodului şi meşterului popular, Ileana Graţiana Pop.
Aşa cum era firesc, la final avem un album foto, cuprinzând atât imagini cu familia autoarei, cu prieteni care i-au fost alături, cât şi o selecţie cu imagini de la multiplele evenimente, activităţi, manifestări, ateliere… la care a fost prezentă, în judeţ, în ţară şi în străinătate.

Cu foaia aceasta închid porţile şi trag cheile. (L. Blaga)

Un volum ce vine ca o încununare a bogăţiei trăirilor şi activităţii autoarei.
Prin cartea Destinul unei vieţi zbuciumate (Ed. Caiete Silvane, Zalău, 2023), pe care Ileana Graţiana Pop ne-a dăruit-o într-un an în care a schimbat un alt prefix, legând, cu un șnur al izbânzii, un frumos buchet de ani, a dorit să-şi pună în palma cititorului până şi sufletul şi nu pentru a se autoglorifica, ci spre a ne îndemna să nu renunţăm la planuri, la lupta cu toate vijeliile sau chiar uraganele, care se pot abate asupra vieţii noastre.
Cartea aceasta poate fi şi un îndemn pentru a ne face să înţelegem cât este de benefică terapia prin scris.
Doamna Graţiana este specialist în meşteşug şi artă populară, în datini, tradiţii şi obiceiuri, ca valori de necontestat ale unui popor, dar prin convingere, atitudine, prin tot ceea ce spune şi face, este şi un model de necontestat al lucrului bine făcut şi dus până la capăt, indiferent de oprelişti, iar mărturisirile din această carte ne pot ajuta să privim eşecurile, nedreptăţile, piedicile, dramele din viaţa noastră nu ca pe nişte bolovani, greu de purtat în spate, ci ca pe solide cărămizi puse la temelia construirii unui edificiu rezistent la intemperii de tot felul – drumul nostru pe pământ.
Îmbrăţişez, cu drag şi preţuire, atât autoarea, cât şi cartea aceasta în care doamna Graţiana ne-a oferit, pe lângă multitudinea de alte daruri de până acum, sufletul ei, care, deşi zguduit din temelii, a ştiut să rămână frumos, să iubească, să facă bine pentru toţi şi peste tot pe unde viaţa i-a purtat paşii şi o felicit pentru neodihna gândului, a mâinilor, a vocii de aur, spre încântarea atâtor iubitori de autentic. Prin dârzenia şi hotărârea de a se opune unui destin neprielnic, Ileana Graţiana Pop ne ţine şi în această carte lecţii de viaţă, în vremuri în care avem doar aşteptări, fără a face prea multe eforturi. Secretul desprins din aceste pagini este că acţiunea, cu dragoste faţă de tot ce iese din mintea, din gândul şi din mâinile noastre, ne salvează.
Drum lung autoarei, spre a se bucura de roadele străduinţei sale, iar Cărţii mulţi cititori, însetaţi de a culege învăţăminte din povestiri reale.

Florica Pop

(Articol publicat în revista Caiete Silvane)