De ce preţuiesc prietenii pur şi simplu?

 MOTTO: „Adevărata prietenie trebuie să fie sinceră şi fără pretenţii.” (CICERO, orator, filozof latin) 

 CINE SUNT PRIETENII PUR ȘI SIMPLU?

Ei nu sunt nici prieteni de ocazie, prin grad de rudenie, de serviciu, de fațadă, de circumstanță, de școală, din interes, din obligații etc. Prieten pur și simplu este persoana de care ești legat printr-o stimă/afecțiune deosebită, bazată pe încredere și respect reciproc, pe idei sau principii comune. Așadar, este o relație necondiționată, este, cum zic și dicționarele, „nimic altceva decât numai și numai prietenie”, deci „nici mai mult, nici mai puțin”. Păreologii de serviciu spun că sunt acei oameni din cauza cărora plătim mai mult la telefon sau, pentru că atunci când vorbești cu ei, pierzi noțiunea timpului. Specialiștii îi încadrează în categoria prietenilor adevărați. Subscriu tuturor acestor accepțiuni ale expresiei: prieten pur și simplu!

Ajuns la vârsta „bogată” în ani, pot spune că am și azi mai mulți asemenea prieteni de care mă bucur și cu care mă mândresc.

CE VIRTUȚI PREȚIOASE DE NATURĂ

MORAL-SPIRITUALĂ AU MAJORITATEA DINTRE EI?

Voi enumera, fără a le ierarhiza, așa cum nu voi face nici cu purtătorii lor: nu-mi sunt rudenii; UNII mi-au fost elevi de nota 10; nu-mi sunt vecini; nu avem obligații unii față de alții; n-am avut în trecut litigii cu ei de niciun fel; nu așteaptă favoruri pentru ceea ce fac; sinceritatea; loialitatea; respectul pentru cuvântul dat; știu păstra confidențele; nu-s purtători de bârfe; nu fac lucruri de mântuială; punctualitatea; plăcerea de a relaționa cu cei pe care-i consideră prieteni apropiați etc.

Desigur nu fiecare este înzestrat cu toate din cele enumerate. Există și grade de diferență între ei. Unii excelează într-un fel de a fi sau de a face, iar alții în altul/altele. Nu toți dintre ei sunt și prieteni între ei, dar nici nu sunt în stare conflictuală, ci în relații obișnuite, ca între oameni dintr-o comunitate ce se respectă reciproc. Forțând asocierea, ei parcă ilustrează și deviza sau motto-ul Uniunii Europene: „Uniți în diversitate!”

N-aș vrea să se creadă că ei ilustrează fiecare la modul superlativ trăsăturile ce-i definesc. O fac, firește, diferențiat, ceea ce mulțumește ambele părți dintr-o prietenie. Nu sunt niște idoli, ci oameni obișnuiți cu calități cu care se pot făli, mai ales azi când unele virtuți pe care le au sunt fie pe cale de dispariție, fie cotate drept desuete. Fiind doar oameni și ei, nimic din ceea ce-i omenesc nu le este străin. Cartea aceasta fiind una de GÂNDURI PREȚUITOARE, le-am scos în lumină doar părțile lăudabile.

 PRIN CE SE INDIVIDUALIZEAZĂ FIECARE DINTRE EI?

Aspecte ce-i fac inconfundabili, pe care prin dedicațiile pe cele 2 volume ale mele le-am făcut cunoscute, iar acum doar le nominalizez pentru a ști și cititorii prezentei cărți ce prețuiesc eu mai mult la oamenii cu care sunt prieten pur și simplu. AȘADAR, SĂ-I CUNOAȘTE-ȚI ÎN MARE ȘI DUMNEAVOASTRĂ, STIMAȚI CITITORI:

 ȘTEFAN BOLGAR, inginer electronist, fost elev al liceului în prima clasă specială de fizică

 Absolvind liceul cu media 10 în 1974, a urmat Academia Tehnică Militară de 5 ani, Facultatea de Electronică, specialitatea inginer electronist. După absolvire, a funcționat în cadrul Ministerului de Interne în structurile de informații. S-a pensionat în anul 2009, iar în ultimii 3 ani de activitate a fost Șeful Direcției Județene a Serviciului Român de Informații. Ne-am împrietenit încă din liceu pentru că, într-o clasă de elevi selecționați, era printre primii, iar literatura era una din disciplinele preferate; după absolvirea liceului, la întâlnirea de 10 ani, el organiza festivitățile, iar eu eram înlocuitor de diriginte, întrucât cel de drept, regretatul profesor de matematică, Gheorghe Silvășan, decedase; eram în această ipostază „consultantul” lui, iar apoi țineam ora festivă de dirigenție, cu niște foști absolvenți cu care îți era mai mare dragul să stai la un taifas: inteligență, umor, bucuria revederii, amintiri picante, multe neștiute la vreme etc; ca semn de prețuire a fostului său dascăl de citire și simțire românească, m-a rugat să-i acord o oră de consultație fiului său TUDOR, ce se pregătea pentru Bacalaureat; am răspuns cu mare plăcere solicitării, iar „ora” s-a derulat pe o terasă la Băile din Șimleu; fiul său îi călca pe urme, n-avea nevoie de ore suplimentare, dar întrevederea cu el mi-a făcut plăcere; precum votca și berea pe care Ștefi mi-a oferit-o ca „plată” pentru „efortul” intelectual făcut; ne sunăm mereu și de fiecare dată avem ce ne spune; are un simț al umorului și o plăcere a dialogului deosebită; a fost foarte apreciat și de ION TRAIAN ȘTEFĂNESCU, fostul prim-secretar de partid al Sălajului, un profesor universitar deosebit de valoros, cum nu a mai avut niciodată Sălajul politic un astfel de conducător; o spun în cunoștință de cauză pentru că și eu am avut cu dânsul mai multe întâlniri ca director de liceu și mi-a făcut o impresie cu totul deosebită, era pentru mine o bucurie să port un dialog cu un veritabil intelectual; Ștefan și colegii săi m-au stimulat în a scrie și m-au sprijinit concret, fără ca eu să le-o cer, în editarea volumului „Gânduri botezate și cântecele vârstelor” în 2023; inițiatorul „acțiunii” a fost cel despre care scriu azi și care a fost și a rămas pentru mine un etalon de ceea ce înseamnă a fi prieten pur și simplu. ȘTEFI, IUBEASCĂ-TE BINELE ȘI SĂ ȚI SE ÎMPLINEASCĂ BUNE GÂNDURI ȘI AȘTEPTĂRI!

***

DOMNUL MIHAI CIOBANCA (JECKY), șofer profesionist

Deși este policalificat, în cele din urmă șofatul este marea lui pasiune; este cunoscut și recunoscut ca atare, având mulți solicitanți care-l roagă să-i transporte în țară sau străinătate; un om de-o punctualitate rară; un plăcut interlocutor la drum, care nu iscodește, ci te întreține cu relatări diverse, multe amuzante (picante sau de interes general); nu-și bârfește „clienții”, ci-i onorează fără reproș; cu el la drum ai siguranța că vei ajunge la timp și teafăr la destinație; lejer și plăcut în ținută; niciodată ursuz sau taciturn; este generos în a-ți oferi din produsele viticole pe care le produce; muzica este pentru el un hobby ce-l însoțește nu numai la drum, ea îl recreează, îl binedispune; un șimleuan plăcut de cei care-l cunosc.

CALE LIBERĂ ȘI TIMP FAVORABIL, MULTE ȘI BENEFICE CĂLĂTORII!

 ***

DOMNUL TEOFIL CHIȘ, licențiat în educație fizică și sport

Am copilărit câțiva ani împreună, l-am purtat în spate; n-a profesat în învățământ; s-a calificat în poliție, de unde s-a și pensionat cu gradul de locotenent-colonel; și-a dedicat viața voleiului; a jucat la IEFS București, Dinamo (cu care a luat 4 titluri de campioană națională) și trei campionate la „SILVANIA”; a făcut parte din lotul national de volei al României, calitate în care a jucat ca ridicător în peste 150 de meciuri; în această postură a fost campion balcanic de 2 ori, o data locul 3, a doua oară 4; la Campionatul Mondial din Mexic – 1974, România a ocupat locul 5; este un „Maestru emerit al sportului” și „Cetățean de Onoare al Orașului Șimleu Silvaniei”; o fire veselă, optimistă, un comunicator greu de oprit; sociabil și modest; subordonații din M.A.I. l-au apreciat mult; îi place între oameni, pe care îi binedispune și-I contaminează prin râsul său „homeric”; un om de neocolit, un prieten pur și simplu dorit, inclusiv pentru „tolba” cu amintiri pe care o are.

SĂ DEA DOMNUL CA EA SĂ NU SE GOLEASCĂ NICIODATĂ, IAR PURTORUL EI SĂ-ȘI PĂSTREZE BUNUL OBICEI DE-A NU ÎNCHIDE „TOLBA”. AȘTEPTĂM!

 ***

DOMNUL NICU CRIȘAN, studii medii – profil mecanic, apoi Facultatea de Management Financiar-Contabil, pensionar

Traseul tău profesional a fost unul ascendent, confirmându-i virtuțile umane și spirituale native alese, el fiind un maistru instructor la CNSB, Șef Stație PECO, 12 ani, Șef Depozit „ROMPETROL” Șimleu Silvaniei, de unde s-a și pensionat; am fost prieteni pur și simplu în toate aceste etape și am rămas și azi; un om cu care eu nu m-am putut certa, desi el este, adesea, un temperament vulcanic ce nu-și interiorizează trăirile; un om deosebit de tenace, un nemulțumit dornic să se autodepășească prin fapte; un apreciat conducător, bun organizator și un om cu oamenii din subordine, considerându-se cu ei prieteni; are un optimism tonic, de-a dreptul epidemic; buna dispoziție nu l-a părăsit, mi-a insuflat-o și mie în anii din urmă; întâlnirile cu el sunt o bucurie, ele mă scot din timp și din frământări; el este și „produsul” educației pe care i-a cultivat-o, ca dirigintă, soția mea ELEONORA și de care n-a uitat.

NICULE, DUMNEZEU SĂ TE BINECUVÂNTEZE ÎN CONTINUARE CU ANI LINIȘTIȚI ȘI SĂ AI BUCURIILE CE LE AȘTEPȚI DE LA VIAȚĂ!

 ***

PAVEL COSTRUȚ, absolvent al Facultății de Mecanică, specialitatea Mașini-unelte, Cluj-Napoca

Pavel Costruț a fost absolvent al CNSB, profilul matematică-fizică. Nu i-am fost profesor, nu ne-am cunoscut deloc. Prietenia de tip pur și simplu sau adevărată între noi s-a născut din două izvoare: din amintirile lui despre mine auzite prin liceu și apoi din lectura a ceea ce eu am scris în ultimii ani. Deci ea s-a născut fără să fim vreodată față în față. Pur și simplu după fiecare articol dânsul îmi trimite un mesaj de apreciere. Am aflat cine este de la un consătean de al lui. După apariția volumului „GÂNDURI BOTEZATE ȘI CÂNTECELE VÂRSTELOR”, l-am invitat acasă la mine să-i ofer un exemplar din carte, în semn de mulțumire pentru toate mesajele sale pozitive trimise până atunci, deci pentru că prețuia ce scriu, fără alt motiv. Atunci l-am descoperit ca om sub multe aspect. Am aflat că lucrează la OMV PETROM S.A., zona de Producție Suplacu de Barcău, județul Bihor, având funcția de inginer în cadrul Departamentului „Siguranța proceselor de producție”. În puținul timp liber se ocupă cu probleme de agricultură și cu ajutorarea oamenilor nevoiași din localiltate. Am început cu el o bună relație de prietenie pentru că: este un om ce-a dovedit că și dintr-o comună se pot forma specialiști foarte bine pregătiți dacă ei au însușiri spirituale și voința de-a face ceva în viață; de fapt, am aflat că și în liceu era un elev ce s-a făcut cunoscut pentru inteligența sa, memoria sa,pentru firea sa sociabilă și comunicativă; m-a convins încă de la prima întrevedere că este și un bun povestitor ce a reținut ca pe o peliculă tot „filmul” vieții sale, una bogată în experiențe de tot felul; am descoperit sufletul său bun, altruismul nemascat și nesuperficial; este și un pasionat de literatură, cea creștină, istoria culturii universale și legătura sa cu cea română – dar și implicarea sa în problemele comunei Marca, unde locuiește cu soția sa, VIOLETA MARIA, și cei doi copii, ambii studenți la Medicină Dentară în cadrul FMF Oradea; de la prima întâlnire, ne căutăm din când în când și întotdeauna nu ne ajunge timpul să ne spunem cum suntem și ce mai e nou în preocupările noastre; așadar, o relație sinceră, necondiționată, semn de afinitate reciprocă și nimic mai mult.

PAVELE, SĂ-ȚI MENȚINĂ DUMNEZEU POFTA DE VIAȚĂ, ALTRUISMUL NEVEȘTEJIT ȘI SUFLETUL TOT DESCHIS SPRE BINE, SPRE CE-I FRUMOS ÎN VIAȚĂ!!

 ***

 IOAN MARIUS GHILEA, fost elev în prima clasă specială de fizică a actualului CNSB

Ioan Marius Ghilea este un prieten pur și simplu atipic. De câteva decenii de când mi-a fost elev n-a uitat să mă întrebe de sănătate. Nu-i suficient? În al doilea rând, el este fostul elev de top care a trăit în viața lui mulți ani prin școli superioare. E semn că el mereu s-a dorit mai împlinit, a vrut să vadă unde-i locul în societate unde poate fi el. Dovezi? La absolvirea liceului, a fost admis la Institutul Politehnic „Gheorghe Asachi” din Iași, la Facultatea de Chimie, specialitatea – tehnologie chimică. Nu la mult timp, îl găsim student al Facultății de Teologie Greco-Catolică, specializare didactică, din cadrul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. A urmat și absolvit trei masterate cu specializări diferite. Diferite i-au fost și locurile de muncă: Intreprinderea de medicamente „TERAPIA” din Cluj-Napoca; Departamentul Securității Statului, ca ofițer-inginer; Serviciul Român de Informații, inginer-chimist. De aici s-a pensionat. A revenit în Șimleul natal, unde trăiește „boierește” într-un cadru natural de invidiat. Ce-l mai individualizează pe Marius printre prieteni? Sinceritatea nefardată, este omul ce spune lucrurilor pe nume; este veșnic bine dispus și deschis spre colaborări; are o nedezmințită afecțiune pentru foștii colegi, pentru foștii profesori; pentru el a-l despărți de orașul natal, ar fi sinonim cu a-l despărți de amintirea părinților săi, oameni pe care i-am cunoscut și pe care șimleuanii i-au apreciat; de nu se aude când și când cu vreun fost coleg, se simte un om părăsit, ceea ce-l „dărâmă”; are mereu inițiative prietenești ce perpetuează relațiile frumoase dintre oameni etc.,etc. Acesta-i IOAN MARIUS GHILEA, omniprezentul prieten între prieteni!

Doamne, ține-i puterea de-a fi ani mulți tot așa! Fostul său dascăl de citire, i-o dorește din plin și-i spune: Marius, când telefonul tău îmi face prezența în actualitate, îmi dai parcă nu impulsuri telefonice, ci dorința de-a avea pe cine apela și pe mai departe cât timp viața nu-mi va spune că mi-a „expirat” termenul de valabilitate pe această lume! Până atunci, Marius să ne dăm binețele cuvenite, iar timpul să aibă răbdare și cu noi!

TONIFIANTULE MARIUS, IUBEASCĂ-TE BINELE, LINIȘTEA ȘI PRIETENII PUR ȘI SIMPLU!

***

 MARIA GOZMAN, absolventă a Facultății de Finanțe a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj; a urmat și absolvit și masteratul în specialitate la Universitatea „Vasile Goldiș”

De la absolvirea facultății în 1982, a lucrat numai în domeniul specialității la Crasna, Sâg, Bănișor, Direcția Muncii, iar apoil la Șimleu. Pentru prima dată m-am întâlnit cu dânsa când lucra la Primăria Șimleu Silvaniei ca inspector financiar. Aveam nevoie de un specialist în domeniul în care lucra. M-a primit nu în stil funcționăresc, deși nu cred că știa cine sunt. Eram atunci inspector școlar la Inspectoratul Școlar Județean Sălaj. Mi-a explicat clar, pe înțeles și mi-a dat încredere că voi avea câștig de cauză în problema ce-o aveam. M-am bucurat să întâlnesc un astfel de om ce a înțeles că menirea lui într-o Primărie este de-a fi cu adevărat în slujba cetățeanului. Peste vreun an, ne-am întâlnit din nou. De data aceasta la liceu! Avea la actualul CNSB, o elevă premiantă într-o clasă cu profil economic. Avusesem o problemă disciplinară cu fiica dânsei. Fiind foarte bine pregătită, Olimpia dorea să-i ajute pe toți din jurul ei. Nu mi-a ascultat observațiile mele și continua să procedeze la fel. Eu, cu totul nepedagogic, am dat-o afară de la oră și i-am spus că n-o mai primesc! Această metodă „educativă” mi-a adus și prima observație în calitatea mea de dascăl din partea directorului instituției. La ea n-am renunțat nici până în ultima zi de activitate didactică. De ce? Decât să fie afectată toată clasa pentru astfel de comportamente prin faptul că ele mă enervau și deveneam „acid”, mai bine „evacuam” factorul perturbator al orei și totul apoi decurgea normal.

Doamna Maria Gozman n-a venit la școală să-mi reproșeze decizia mea legat de fiica dânsei, am discutat deschis, sincer, fără patimă! A înțeles totul și am continuat să comunicăm pe această linie în continuare. Pe Olimpia, bineînțeles că am „reintegrat-o” în colectiv și de atunci n-am mai avut probleme, dimpotrivă, am devenit mai comunicativi, cum am rămas și până în ziua de azi, când ea, urmând-o pe draga ei mamă, a studiat tot în domeniul financiar, cum a făcut și fiul dânsei. Amândoi mi-au fost elevi pe care i-am apreciat mult pentru inteligența lor nativă, pentru interesul de-a ști cât mai bine și mai multe, dar și pentru că eram colaboratori permanent în lecții. N-am sancționat cu scăderea notei la purtare pe nici unul din cei, nu puțini, pe care i-am scos de la oră, dar, peste timp, îmi mulțumesc.

Când am publicat cărțile mele, dânsa a aflat de la unele prietene cărora le-am oferit cu dedicație în dar câte un exemplar. Prin una dintre ele, dânsa mi-a transmis dorința și rugămintea de a-i da, chiar și contracost, un exemplar. Am făcut-o cu plăcere și bucurie, fără nici un ban întrucât eu din tot ce-am publicat până acum n-am vândut nici un volum, ci le-am dăruit familiei, colaboratorilor și prietenilor adevărați. Pentru toate cele scrise, am trecut-o și pe amabila, distinsa și comunicativa doamnă în rândul prietenilor pur și simplu! Aici îi este locul în sufletul meu ca om și ca cititoare a ceea ce eu scriu și trimit în lume!

 ***

 RODICA ELENA GHILE, inginer topograf, fostă elevă, iar eu un fost diriginte

Rodica a făcut parte din prima clasă de mare valoare pe la care am fost diriginte. Era în topul celor premiați. A absolvit apoi Facultatea de Topografie din cadrul Facultății de Geografie din Cluj, specialitatea topograf. În 1982, l-a cunoscut pe GAVRIL GHILE, cu care s-a și căsătorit, dând naștere la două fete, care i-au bucurat cu două nepoate și un nepot. Din 2007, s-a stabilit în orașul anilor de liceu, soțul ei deschizând un Birou Notarial, azi unul dintre cele mai căutate și mai apreciate din județ. În cadul acestei instituții, Rodica este angajată ca specialist topograf.

De ce se înscrie în rândul prețioșilor mei prieteni pur și simplu? Pentru alesele ei calități umane ce dau superioritate unui om: cinste, corectitudine, altruism, sinceritate, gânduri pozitive despre oameni; face parte din categoria oamenilor pe care, dacă-i cunoști, nu-i mai uiți; te cucerește printr-o sinceritate totală, prin sufletul ei deschis și prin sentimentele ce le găzduiește; are tot timpul zâmbetul pe buze, buna-dispoziție nu o părăsește; optimist fără frontiere; un umor sănătos, tonic; și astăzi muncește în probleme gospodărești cum făcea în copilărie la Vârșolț, așa cum au format-o mama, învățătoare în localitate, iar tata, morar; este singura din clasa din care a făcut parte care a reușit să-i determine pe foștii colegi să se revadă periodic; ajută pe toată lumea, îi sprijină în toate felurile pe colegii cu probleme; ne sunăm frecvent, avem ce ne spune, dar îmi lasă puțin timp și mie, încât sunt la „zi” cu ce mai face ea și îndrăgita ei familie; a avut un mare noroc cu soțul ei, Gavril, cu care se completează reciproc; din toți colegii și în bună parte dintre foștii elevi, ea are meritul de-a mă fi determinat să scriu și a spus-o și în gura mare la Ședința Consiliului Local ce mi-a acordat titlul onorific de „Cetățean de Onoare”; m-a sprijinit concret și la editarea celor 2 volume ale mele; dialogurile noastre nu au caracter oficial, ci de la om la om, de la un prieten pur și simplu la altul; ele sunt pentru mine precum „o perfuzie” cu optimism;  Rodica este tipul de om fără stare, trebuie să facă ceva concret, un adevărat argint viu! Pentru toate o felicit și-i mulțumesc mult!

SĂ FIE ALĂTURI DE CEI DRAGI BINECUVÂNTATĂ DE DUMNEZEU, IAR RELELE ȘI BOLILE SĂ NU-I CUNOASCĂ ADRESA!!!

 ***

 HIRIȘ MANUELA-MARIA, licențiată în științe economice, economistă

Manuela este pentru mine o întruchipare concretă a ceea ce înseamnă prietenie pur și simplu moștenită.  Au învățat-o prețioșii săi părinți, EMANUIL și MARIA, prieteni de-o viață cu familia mea, oameni modești, harnici, sinceri, foarte prietenoși și primitori, oameni care nu cred că s-au certat cu cineva în viața lor. Am cunoscut-o doar în vizitele la familia în care s-a născut. A fost elevă la CNSB, dar nu i-am predat. Ne-am întâlnit rar. M-a convins de frumosu-i caracter abia peste ani. Ea de la absolvirea facultății a lucrat ca economistă doar în învățământ. De câțiva ani buni, este economistă la Școala Gimnazială „Ion Creangă” din Cluj-Napoca. În urmă cu vreo trei ani, am fost internat câteva săptămâni la un spital din Cluj. A aflat de la Marius Hiriș, fratele ei, că sunt acolo. M-a sunat și m-a întrebat cu ce-mi poate fi de folos. Putea să-mi aducă ce doream, dar vizitele în saloane nu erau premise. A fost salvarea mea pentru că în spital nu aveam nici televizor, nici radio. Mi-a adus permanent presa cotidiană și îndeosebi cea fără de care mă simțeam paralizat spiritualicește – publicațiile culturale clujene și naționale. În acele zile am cunoscut adevăratul chip interior al acestei veritabile doamne, în toate sensurile cuvântului. Acesta se „sincronizează” perfect cu frumosu-i chip exterior. De-atunci pot spune că a început prietenia pur și simplu între doi șimleuani. Mai greu a fost până când am dezobișnuit-o să nu-mi mai spună „sărut mâna”, cum a învățat-o de mică părinții. I-am oferit drept „răsplată” o dedicație pe primele două volume ale mele. Astfel de prietenii pur și simplu cimentează relațiile dintre oameni, refac aleile ce au cam dispărut între semeni. Sunt cele mai „ieftine”, dar și cele mai durabile întrucât se nasc din esența simțirii umane, una care, dacă există, n-o poate nimeni „elimina”.

MANUELA, PREȚUIASCĂ-ȚI BINELE ȘI NOROCUL FRUMOSUL TĂU SUFLET ȘI CARACTER, SĂ-L FACĂ SĂ DĂINUIASCĂ CÂT MAI MULT, DAR ȘI BINE!!!

 ***

 EMANUIL MARIUS HIRIȘ, absolvent al Facultății de Drept la Universitatea „VASILE GOLDIȘ”, apoi a făcut Masterul la Facultatea de Drept din Oradea, specializându-se în administrație publică

 La început mi-a fost ca un copil de suflet, pentru ca, în timp, să-mi devină prieten de suflet, un veritabil prieten pur și simplu; un excelent și fidel colaborator zilnic în multe privințe; disponibil oricând la toate solicitările; un neînsetat de informații în specialitate, dar și din actualitatea șimleuană și națională; este un „liber profesionist”, dar unul ce-și fundamentează „consultațiile” pe care le acordă pe ultimele noutăți juridice; este un jurist popular cu mulți clienți ce-i solicită ajutorul și o face cu plăcere și necondiționat; pentru el a face bine este bucuria cotidiană; politicos și manierat, moștenitor al unor virtuți cultivate de părinții săi, regretații mei prieteni, EMANOIL și MARIA; priceput nu numai în ale dreptului, ci și în redactarea de texte și chiar cărți, fiindu-mi frecvent un util colaborator; în timp, a devenit și un bun gospodar, un „grădinar” de folos pentru prieteni; îi place teribil să fie între prieteni, să povestească și, mai ales, să se bucure de-o vorbă spirituală, de-o glumă; prin râs el se tonifică sufletește; uneori este prea credul cu unii, considerând că toți sunt sinceri ca el; l-am rugat să nu se risipească în multe preocupări de ocazie, să scrie și să-și deschidă un birou de consultanță juridică, lucru pe care-l tot amână; părinții îi sunt în suflet icoane sfinte, pe care permanent le venerează prin cuvinte, flori și lacrimi; el, prin prieteni, se simte un om mai „bogat” și mai puțin singur!

SĂ-I SURÂDĂ NOROCUL ȘI SĂ-L CAUTE BUCURIILE! LE MERITĂ!

 ***

 DOMNUL NICU ILIEȘ, fost merceolog la „SIMEX”, actualmente pensionar

Este omul care nu știe spune NU, care nu știe/nu poate să te refuze, indiferent de natura relației ce-o ai cu el; este cel mai vechi prieten pe care-l am dintre colegii de liceu ce au fost mai mici decât mine; n-are studii universitare, dar are o vastă cultură generală, încât ar putea participa la emisiunea-concurs „CÂȘTIGĂ ROMÂNIA!”; își neglijează familia pentru a fi de folos prietenilor; un argint viu într-o lume leneșă; un om neobosit, unul veșnic pe drumuri pentru a rezolva concret ceva, mai puțin pentru el, mai mult pentru alții; bârfa îi este străină; nu poate urî; are gusturi alese și simț al esteticului; plăcut interlocutor; a fost sportiv de performanță la tenis de masă și volei; a făcut parte din lotul echipei de volei „SILVANIA” care a promovat în Divizia Națională de Volei; știe să te scoată din impas când trebuie; se risipește prin prieteni prea mult; un găsitor de soluții ingenioase și salvatoare.

SĂ-I DE-A DUMNEZEU, MĂCAR PUȚIN DIN TOT BINELE PE CARE EL L-A FĂCUT ALTORA!

***

DOMNUL IOAN LUPĂU, muncitor de întreținere la CNSB Șimleu Silvaniei

Are studii medii de specialitate în domeniul electrotehnicii; o întruchipare a modestiei și a bunului simț; vorbește doar când trebuie și ce trebuie; știe să-și vadă de treburile lui și nu de ale altora; este veșnic preocupat să rezolve, să repare ceva concret în „biroul” lui de la parterul instituției; un priceput designer într-o instituție de învățământ; priceput la diverse aparate electrotehnice; este de un calm în lucru de-a dreptul contagios; meticulos și echilibrat; adept al lucrului bine făcut și durabil; fidel în relații și prompt la solicitări.

TIMPUL SĂ NU-L OFILEASCĂ ȘI ÎNDEMÂNAREA SĂ-I FIE DE VIAȚĂ LUNGĂ ȘI FOLOSITOARE!!

***

 ALEXANDRA FLORINA MĂNESCU, profesor doctor de limba și literatura română, Târgu Jiu

Cum am cunoscut-o? Dânsa a publicat în anul 2021, o carte cu titlul „APROAPE TOTUL DESPRE VIRGIL IERUNCA” la Editura „Cartea Românească”. Am cumpărat cartea ce m-a atras prin îndrăznețul ei titlu și am citit-o imediat. Mi-a plăcut mult. Citisem și o cronică laudativă în „România Literară”. Am scris detaliat despre acest masiv volum într-o cronică de întâmpinare, publicată în Liderul presei sălăjene, „Magazin Sălăjean”, la rubrica „Raftul cu carte”. Autoarea, fiind o profesoară de română foarte informată, a aflat de textul meu, l-a citit pe internet, iar apoi nu s-a lăsat până nu a aflat adresa mea de la CNSB și mi-a trimis acolo un mesaj de mulțumire! Un necunoscut a scris despre ea un text pe care numai un apropiat al dânsei ar fi făcut. Bineînțeles, i-am telefonat, spunându-i că am primit cu bucurie aprecierile dânsei. Mă bucur ori de câte ori cineva aflu că îmi citește ce scriu. De atunci, ne telefonăm din când în când și ne informăm reciproc despre ce am citit. Am aflat, în dânsa, în sfârșit, un profesor de română care și citește cărțile de beletristică, canonice, nu numai „catarigele” manualelor școlare, cum numește Nicolae Manolescu mult prea căutatele și folositele culegeri de comentarii literare. Necazul e că unii profesori predau după acestea și apoi le cer elevilor să reproducă ad litteram ce le-a spus! Am găsit în dânsa un adevărat consultant în ceea ce scriu! Până acum, îl aveam și îl am pe profesorul și prietenul Constantin-Nicolae Pușcaș. Când mi-a apărut în 2022 volumul de debut „Gânduri nebotezate. Un leac pentru singurătate” , dânsa mi-a trimis imediat impresiile sale într-un text intitulat – „Gândurile mele despre gândurile domnului profesor. Despre o pseudovulnerabilizare”. Eu i-am trimis manuscrisul cărții înainte de a-l duce la tipografie. Având timp la dispoziție, am inclus imediat textul dânsei în cuprinsul volumului. O propoziție-apreciere, am trecut-o și pe coperta 4: „IATĂ O CARTE-PRIETEN ÎNȚELEPT!”

Așa s-a născut această colaborare cu Alexandra Florina Mănescu. Este în acest caz, vorba de prietenie intelectuală pură. Ea este deosebit de benefică întrucât bibliografia scriselor de dumneaei este impresionantă pentru o profesoară nascută în 1990. Pentru a se convinge și alții de aceasta, reproduc întocmai un CV al dânsei narat de către mine:

Este profesor doctor de limba și literatura română în învățământul preuniversitar. În 2009 a absolvit Colegiul Național ,,Spiru Haret’’ din Târgu-Jiu, cu titlul de Absolvent de Onoare, cu distincţia ,,Magna cum laude’’, iar în 2012 a absolvit, în calitate de șef de promoție, Facultatea de Litere, specializarea Limba şi literatura română – Limba şi literatura engleză, de la Universitatea ,,Constantin Brâncuşi” din Tg-Jiu. A fost redactor-șef al revistei Interval (revista Colegiului Național ,,Spiru Haret’’ din Tg-Jiu) și al ziarului Universității ,,Constantin Brâncuşi”. Între 2012 și 2014 a urmat cursurile masteratelor Limba română actuală: structură, dinamică și funcționalitate (Facultatea de Litere, Universitatea din Craiova) și Administrarea și conducerea unităților de învățământ (Facultatea de Relații Internaționale, Drept și Studii Europene, Universitatea ,,Constantin Brâncuși’’ din Tg-Jiu). A particpat la numeroase sesiuni și conferințe științifice, a publicat zeci de articole și studii de specialitate, de metodică și de pedagogie. Articole de cercetare din domeniul profesional semnate de autoare se pot citi în revistele: România literară, Orizont, Revue des Sciences Politiques, Doc.Eu, Analele Universității ,,Constantin Brâncuși’’ din Tg-Jiu, Research and science today. În septembrie 2015, a fost admisă la doctorat, forma frecvenţă, buget, bursă, la Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti, conducător ştiinţific, academician Nicolae Manolescu (cu tema de cercetare – Virgil Ierunca – un studiu monografic). A finalizat studiile doctorale cu media 10 și a obținut titlul de doctor în filologie cu calificativul Excelent, distincția Summa cum laude (OMEN nr. 3693/19.III.2019). În 2019 a câștigat bursa de creație literară pentru tinerii scriitori oferită de Uniunea Scriitorilor din România, pentru cercetarea Istoria ,,României literare’’. A fost bursieră a Uniunii Scriitorilor din România în perioada noiembrie 2019-noiembrie 2020, timp în care a realizat monografia revistei România literară (422 de pagini; în curs de apariție). Volumul a fost desemnat câștigător (și) în Concursul de volume în manuscris organizat de Uniunea Scriitorilor din România, ediția 2021, și urmează să fie publicat la Editura Cartea Românească. În anul 2021 publică, la Editura „Cartea Românească”, volumul „Aproape totul despre Virgil Ierunca” (acesta reprezentând o parte din teza de doctorat, de peste 800 de pagini). Cartea a fost foarte bine receptată de specialiștii în domeniu.

În anul 2022, Editura Cartea Românească a hotărât că volumul „Aproape totul despre Virgil Ierunca„ merită să fie propus pentru Premiile Muzeului Național al Literaturii Române. (Premiul „Alexandru Piru” pentru încurajarea tinerilor cercetători). În mai 2022, a avut deosebita onoare de a primi premiul Cartea Anului 2021 (Cea mai bună carte) din partea Asociației Revistelor, Imprimeriilor și Editurilor Literare din România (A.R.I.E.L.). Juriul a fost format din academicianul prof. univ. dr. Nicolae Manolescu și criticul literar Dan Cristea.

Tot în anul 2022, cartea „Aproape totul despre Virgil Ierunca„ (Editura Cartea Românească, 2021, 511 pag.) a fost nominalizată la Premiile Memoria 2022 (premii oferite de „Memoria„. Revista gândirii arestate și de Fundația culturală Memoria). În 2021, pentru o anumită perioadă, cartea Aproape totul despre Virgil Ierunca a fost declarată bestseller de Grupul editorial ART (potrivit site-ului oficial), alături de alte trei cărți.

***

PAUL MAGHIAR, economist, pensionar

Este „decanul” de vârstă a celor care-i am drept prieteni pur și simplu; este singurul dintre ei care a absolvit două profile la CNSB; n-are decât studii medii, dar are o lectură de parcă a absolvit la zi o facultate; este de-a dreptul un prototip al omului autodidact; a citit și citește foarte mult și din domenii diferite, având și la vârsta sa lectura un hobby pe care nu l-a trădat; ține cu meticulozitate și un original jurnal de lectură; cred că este printre puținii mei prieteni care mi-a citit cele mai multe pagini din ce am scris;  a fost, în timpul când sănătatea i-a permis, un călător „înrăit”, căruia nu i-a scăpat niciun traseu bogat în locuri marcate de istorie sau de cultură; îi place să-și valorifice ceea ce a citit sau văzut; eu văd în el un veritabil câștigător al concursului de la TV prezentat de Virgil Ianțu – „Câștigă România!”; a fost în domeniul financiar un specialist căutat și prețuit pentru competență și corectitudine; i-a plăcut să-și ajute necondiționat prietenii sau pe cei ce apelau la serviciile sale; i-au plăcut anturajele în care se putea trăi și un „banchet spiritual”; un om de o curiozitate spirituală aparte, de parcă acum s-ar pregăti să participle la un concurs de ocupare a unui post, desi vârsta lui este una la care așa ceva nu este posibil; mai rar un om atât de optimist în situația domniei sale; este secretul longevității sale.

PAULE, SĂ RĂMÂI CE-AI FOST TOATĂ VIAȚA, UN OM DE CARACTER, UN PROFESIONIST ȘI UN PRIETEN PREȚIOS!!

***

DOMNULUI VASILE MOLDOVAN, un profesionist constructor multilateral

Are studii de specialitate în domeniu; un om de-o hărnicie fără răgaz; are un ritm alert de lucru cu care greu ții pasul; cunoscut și recunoscut în județ și în afara lui pentru calitatea a ceea ce face și în respectarea termenului de execuție stabilit prin contract; nu-i place să eludeze legile, evitând astfel inerentul stres; în domeniul construcțiilor nu există lucrare ce n-o poate efectua; lucrează efectiv cot la cot cu subordonații, oferind exemplu viu, dar și un ritm alert activității; i-a învățat pe mulți tineri tainele muncii în domeniu; zidar, zugrav, instalator, vopsitorm tinichigiu, parchetar, restaurator de construcții vechi; exigent, calm, calculat, știe să-și respecte adjuvanții, care lucrează cu plăcere cu el; n-a avut încă nicio lucrare contestată; cel mai greu este să găsești o breșă în încărcatul său program de lucru; are și o preocupare pentru o gospodărie ce o întreține la Pericei; un meșter profesionist pe cale de dispariție în zilele noastre.

SĂ NU PIARĂ LA NOI ÎN ȚARĂ VIAȚA RODNICĂ A UNOR ASEMENEA OAMENI MESERIAȘI DE NOTA 10!!!

***

 OLAH ȘTEFAN, maestru al sportului, „Cetățean de Onoare al Orașului” Șimleu Silvaniei

Cine este acest prieten pur și simplu, aflăm dintr-un articol publicat de profesorul Mrin Ștefan în luna august 2023 în „Magazin Sălăjean”: „Șimleuanul Olah Ștefan este un cunoscut și iscusit tehnician electronist care <<merge>> pe 76 de ani. La această vârstă venerabilă, merge și la concursuri sportive(!). este un sportiv de performanță, pe cât de apreciat, pe atât de perseverent, fiind maestru al sportului din 1976, primul din județul Sălaj! Practică radio orientarea (vechicle denumiri:radiogonometrie, radiogoniometrie de amator, radio-goniometrie operativă sau <<vânătoare de vulpi>> ) de peste 54 de ani, concomitent cu cea de radioamator autorizat. Are legături radio bilaterale cu peste 150 de țări de pe toate continentele și este membru al Clubului Radioamatorilor de Performanță din România (…) A condus Cercul de Radio-Telecomunicații de la Clubul Copiilor din Șimleu Silvaniei timp de 13 ani, obținând zeci de premii interjudețene și naționale cu elevii săi. Domnia sa este dublu vicecampion european și deține 20 de titluri de campion national al României, precum și cinci titluri de campion al Ungariei. Are șase medalii la Cupa României și a fost declarat de Șase ori primul sportiv al județului Sălaj (1972-1977). De asemenea, panoplia lui sportivă cuprinde: 47 medalii de aur; 43 medalii de argint și 38 de medalii de bronz; obținute în competițiile naționale și internaționale (…) Numai în 2023 a fost prezent la șase întreceri sportive, obținând 5 locuri întâi și un loc 3.” Cum ne-am cunoscut și ne-am împrietenit pur și simplu? Nu mi-a fost elev, nu am avut preocupări comune. Eram vecini, el la Casa Pionierilor, eu la liceu. Ne întâlneam, însă, frecvent și eu îl lăudam pentru reușitele sale. Se bucura. Îl recomandam și elevilor să-i fie „ucenici”. Apoi, ne întâlneam la o cafea sau „una mică”. Am descoperit că amândoi iubeam atletismul, pe care în anii de liceu l-am practicat și eu cu succes. Treptat, mă vizita când venea în oraș și atunci am descoperit omul OLAH ȘTEFAN: un excelent povestitor despre concursuri, despre dubla lui cetățenie româno-maghiară, de ce nu s-a stabilit definitiv în Ungaria, ce noutăți interesante au fost la ultimele concursuri, cum se descurcă financiar, întrucât nu are nici o susținere oficială, nu l-a ajutat nici un primar să deschidă un club în profilul specializărilor etc.; deși este preocupat de multe, nu se grăbește niciodată, nici când lucrează, dar nici când pur și simplu stăm de vorbă; memorie olimpiană până în cele mai mici detalii; are un înnăscut simț al umorului și se bucură ca un copil și acum de reușitele sale; nu duce o viață de monah, îi plac și lui cele lumești; se ține de cuvânt și renunță chiar la ale lui pentru a te servi pe tine fără nicio obligație; ar putea scrie o carte cum a făcut-o prietenul său „TETEA” HEXAN; foarte echilibrat și calculat, deține informații la zi despre concursuri și-și planifică din timp participarea și, bineînțeles, pregătirea; se înțelege grozav de bine cu colegii cu care participă la concursuri, aceștia îl caută, îl ajută. E o mare bucurie să poți fi măcar din când în când, față-n față cu un astfel de om de valoare, cu un astfel de campion!

SĂ-I ȚINĂ DUMNEZEU NEÎMBĂTRÂNITĂ SĂNĂTATEA ȘI PASIUNEA PENTRU CONCURSURI, AVEM NEVOIE DE OAMENI CARE NE ÎNVAȚĂ SĂ NU TRĂIM DEGEABA!!!

***

DOMNUL VASILE PASCU, colonel MAN, absolvent al Academiei Militare, specialitatea artilerie, pensionar

Actualmente în rezervă, este un moldovean ardenelizat, dar cu sufletul moldovean netrădat; este pur și simplu bolnav dacă din când în când nu ajunge în Moldova, unde acum s-au stabilit cei doi fii ai săi, LĂCRIMIOARA, profesoară și DĂNUȚ, informatician; ca ofițer a parcurs toate etapele până când a ajuns comandant; din 1989 și până în 2003, a fost Comandant al Brigăzii Militare Șimleu Silvaniei, funcție din care s-a și pensionat; brigada ce-a condus-o s-a situat permanent pe locuri fruntașe în Transilvania și în țară; i-au fost atribuite mai multe onorante distincții specific domeniului; în civilie, a devenit repede cunoscut și apreciat, mulți șimleuani efectuând stagiul militar aici; este de-a dreptul proverbial prin numărul mare de tineri pe care i-a cununat; un om deschis, sincer, corect, de cuvânt și de ajutor; un om ce nu poate sta locului fără să facă ceva, a lucrat după pensionare și în viața civilă; un prieten pur și simplu care te onorează, te bucură, tonic.

VASILE, DU-TE ȘI ÎN MOLDOVA LUI ȘTEFAN, DAR RĂMÂI TOT ÎN ȘIMLEUL CE TE-A ADOPTAT CA FIU PREȚIOS AL LUI!!!

 ***

 FAMILIEI SIMONA PĂRĂU-BUTCOVAN ȘI MARIUS BUTCOVAN

Dragi prieteni, prietenia de azi cu voi s-a născut în trei etape. În prima, am cunoscut-o pe Simona încă din anii de liceu. Era vecină cu acesta. Este fiica lui Ioan Părău, fost șef la I.J.T.L., un om deosebit de apreciat în domeniu, și a Moricăi, colegă de liceu cu mine. Eram bun prieten cu aceștia. Simona a evoluat frumos, fiind licențiată în medicină, specialitatea asistent medical generalist. M-a impresionat și ca om altruist, modest și comunicativ, cât și ca specialist. Marius, te-am cunoscut mai târziu prin Nicu Ilieș, vechi prieten al meu, unchi al Simonei. Am descoperit în tine un gentleman și la propriu, și la figurat. Te-am prețuit de la început. Am fost printre cei care te-a stimulat în începutul tău de prietenie cu Simona. După opt ani, v-ați căsătorit. Prin voi, parcă s-a adeverit zicala că adevăratele căsătorii sunt precedate de prietenie testată în timp. A început a treia etapă a prieteniei noastre. În acești ani, iarăși ați fost parcă o concretizare  a cugetării care spune că “un prieten este un suflet care trăiește în două corpuri”( Aristotel). Anii aceștia au testat prietenia noastră. Amândoi mi-ați fost la modul concret un sprijin deosebit în momentele grele prin care am trecut. Și voi, în familie, v-ați testat tăria de caracter și autenticitatea sentimentelor ce v-a legat. Ați îndurat ani de zile încercând să alintați măcar durerea mamei voastre. Vă admir și vă prețuiesc pentru aceasta. Folosesc acest prilej când vă ofer cartea mea “Gânduri botezate și cântecele vârstelor” pentru a vă destăinui întâia oară ce v-am scris în această dedicație. Dorința mea este ca timpul să nu altereze relațiile născute din respect reciproc și toate testate  de crudele necazuri pe care cu toții le-am avut.

LINIȘTEA ȘI SĂNĂTATEA SĂ VĂ FIE PĂRTAȘE CÂT MAI MULȚI ANI DE-ACUM ÎNCOLO!

***

DOMNULUI DUȚU PERNEȘ, Oradea

I-am cunoscut mai întâi onorabila familie în care s-a născut și care l-a educat; a moștenit de la dânșii respectul pentru oameni, altruismul și ambiția; pentru mine el întruchipează virtuțiile PĂSĂRII „PHOENIX”; victimă a unui cumplit accident auto, a scăpat ca prin miracol după incredibile operații; eu cred că l-a salvat optimismul de-a dreptul magnific ce-l definește; eu nu l-am văzut niciodată în mulții ani de când îl știu să fie supărat sau prăbușit moralicește; este „lecția” ce-am învățat-o de la el, un mod de-a-ți păstra sănătatea psihică hotărâtoare în viață; nu știe să te refuze când ai nevoie de sprijinul său; nu-ți cere nimic niciodată, poate și când ar avea nevoie; a fost la un moment dat un „fiu risipitor” al propriei vieți, iar cea care l-a readus la normalitate și l-a făcut „om de casă” a fost prima lui iubire, distinsa și deosebita prin caracterul ei ales, doamna ANA, actuala lui soție; Duțu, un European prin neobositele și anualele călătorii pe care le-a făcut și le face în străinătate, îndeosebi în Germania, ceea ce m-a făcut să-l declar „DOMNU AMBASADOR AL GERMANIEI”, iar pitoreasca sa ținută vestimentară este potrivită titulaturii onorifice cu care l-am „gratulat”, atât am mai putut face pentru DUȚU PERNEȘ, pentru care Șimleul rămâne oaza lui de „Vitaminizare”, un adevărat izvor de apă vie; un prieten pur și simplu care nu-i uită pe cei care sunt ca el, astfel de prieteni dau vieții un farmec și „culoare” aparte, atât de necesară uneori, în monotona viață ce-o ducem!

SĂ DEA DOMNUL CÂT MAI MULȚI PRIETENI PUR ȘI SIMPLU ASEMENI OPTIMISTULUI INCURABIL – DUȚU PERNEȘ!

 ***

 IOAN NICHITA SĂBĂDUȘ, ziarist, pensionar: studii – Facultatea de Ziaristică, București, pensionar

 Este tipul de prieten pur și simplu cu care nu mă voi împăca niciodată, pentru că nu ne-am certat niciodată, iar acum e prea târziu s-o facem; unul din cei mai longevivi și mai prețuiți prieteni ai mei; natura l-a înzestrat cu calități fizice, morale și spirituale ce dau frumusețe unui om și aduc prețuirea celor ce-l cunosc, un adevărat aristocrat moral-spiritual, un gentleman autentic într-o lume în care gentilețea nu se mai poartă; ziarist, redactor la ziarul „NĂZUINȚA”, apoi la „GRAIUL SĂLAJULUI”, unde va fi redactor-șef adjunct, iar apoi ani buni, redactor-șef; ca ziarist a fost un militant pentru adevăr și dreptate, scrisul său n-a fost contestat, nici înainte, nici după 1989; și-a păstrat verticalitatea fizică și morală, neîncovoiată, indiferent de vreme sau vremuri; a fost și foarte constant cu el însuși; un bonom, de-o sinceritate și generozitate proverbiale românești; este prietenul care m-a încurajat de la începutul activității mele de dascăl să scriu la ziarul „NĂZUINȚA” cronici de carte; mi-a dat un timp și o rubrică săptămânală de „CONSULTANȚĂ PENTRU BACALAUREAT”; nu m-a cenzurat niciodată; în ultimi ani când suferințele s-au cuibărit în trupul său, m-a învățat că puterea salvatoare a omului este în primul rând, în el; DUMNEZEU să-l înzilească, să-L BINECUVÂNTEZE; un prieten pur și simplu de la care am învățat multe; a-i mulțumi este prea puțin!

 ***

DOMNUL NICU SILADI, absolvent al Școlii profesionale din Șimleu, instalator specializat pentru construcții sanitare, iar apoi prin cursuri de formare și perfecționare – sudor electric autogen, fochist

Un adevărat profesionist în meseriile pe care le practică; este deosebit  de operativ, dar nu superficial; face lucrări durabile; este în pas cu noul în meserie; are truse de scule moderne; are soluții ingenioase și actuale; priceput și în instalarea centralelor cu gaz, dar și în întreținerea lor; are o memorie neașteptat de fidelă, diversificată; un hăruit povestitor de parcă s-ar fi format la Școala lui Ion Creangă; are o iubire de-a dreptul etalon pentru nepoți; răspunde prompt la solicitări; unul dintre cei mai apreciați și solicitați specialiști din oraș, meseriașii în domeniul lui fiind azi o „rara avis”.

Ar putea oricând deschide o ȘCOALĂ PROFESIONALĂ PARTICULARĂ!!!

***

FLORIN SOCACIU, studii medii, fost administrator al CNSB, actualmente pensionar

 Foarte priceput în probleme administrative specifice unei instituții școlare; nu-i place să fușerească ce face și nu amestecă lucrurile, evitând astfel superficialitatea; nu-i place să-și schimbe locul de muncă; știe deschide uși, dar și cum să câștige încrederea în cei cu care lucrează; fire rațională, calculată, nu se lasă călcat în picioare oricum și de către oricine; nu se crede ce nu este; este, de mic copil, „CÂINE PÂNĂ LA MOARTE” (=dinamovist); un pasionat și priceput viticultor; alături de soția sa, JENI, sunt de-o ospitalitate model.

S-AR CUVENI CA NECAZUL SĂ-L PĂRĂSEASCĂ, EL A FĂCUT DOAR BINE ÎN VIAȚĂ!!

***

DOREL TRIF, inginer, pensionar –IAȘI

Un moț repartizat la absolvirea facultății la Fabrica de Șampanie din Șimleu; în scurt timp, va ajunge inginer șef, iar peste ani, director; a avut un rol decisiv în procesul de producere a șampaniei șimleuane; l-am cunoscut bine ca pe un mare specialist, un om dăruit pentru meserie; s-a bucurat de aprecieri superlative de către colegi, dar și de superiorii județeni; un om foarte dinamic, un neastâmpărat și nemulțumit de cât a făcut și cum; un prieten pur și simplu ce prețuia această relație interumană și o cultiva; se știa face plăcut, avea un umor sănătos, adus din aerul curat al Apusenilor; un bun și de neoprit comunicator; cu mari probleme de sănătate, era un optimist incurabil, un om ce nu s-a lăsat învins de greutățile multiple cu care s-a confruntat; casa lui era una cu ușile deschise, el împreună cu soția sa, DOAMNA TINA, ingineră și ea, te invitau mereu la ei și te primeau ca pe niște oameni dragi pe care îi aștepți cu plăcere; s-a simțit foarte bine între șimleuani și a fost respectat de către aceștia; la pensionare, s-a mutat la Huși, locul natal al soției, iar după un timp se va stabili definitiv la Iași; am regretat mult „fuga” lui din Șimleu, îi simt și azi lipsa; n-am încetat să ne căutăm telefonic și o vom mai face.

DUMNEZEU SĂ LE DEA CELOR DOI SOȚI DRAGI MIE, ANI CU SĂNĂTATE ȘI LINIȘTE!

***

ȚURCAȘ SEPTIMIU, inginer, fost primar al Șimleului în perioada 2004-2022, cel mai longeviv primar șimleuan dupa 1989

Septimiu Țurcaș face parte din categoria foștilor mei elevi cu care am devenit priten încă din liceu; am fost printre cei care din primele clase de liceu am intuit că Septimiu va fi un lider în viață; timpul mi-a confirmat premoniția; într-o vreme, am fost contracandidați pentru primărie, dar din partide diferite, dar asta nu a afectat cu nimic buna noastră înțelegere; nu ne-am pierdut încrederea unul în celălalt nici când eu eram primar, nici după ce, în 2004, a câștigat el alegerile; am avut tot timpul o bună colaborare, m-a înțeles și m-a ajutat ori de câte ori a fost cazul; a avut un cuvânt greu de spus și când mi s-a decernat titlul de „Cetățean de Onoare al Orașului Șimleu Silvanuiei”; un aspect inedit ce-a stimulat neîntrerupta noastră comunicare: le-am fost profesor la ambii săi feciori, George și Adrian; cu George, încă din liceu, am devenit buni prieteni și am rămas și până azi; sunt prieten și cu distinșii săi părinți, Gheorghe și Florica; m-am bucurat că izbânzile lui ca primar au fost multe și recunoscute, de aceea în campaniile sale electorale am publicat articole în care făceam și șimleuanilor cunoscute virtuțile care-l recomandă a fi primar al urbei; chiar dacă azi este mereu plecat prin județ prin natura funcției importante ce-o are la Compania de apă „Someș”, telefoanele noastre n-au amuțit, semn că prietenia noastră pur și simplu și-a dovedit trăinicia.

SĂ-I FIE BINECUVÂNTATE FAPTELE ȘI SĂ-L ÎNZILEASCĂ DUMNEZEU CU ANI MULȚI DE VIAȚĂ, LA FEL DE RODNICI ȘI MERITUOȘI CA ȘI CEI DE PÂNĂ ACUM!!

***

LUCIAN ZMOLE, maseur

L-am cunoscut acum doi ani. În acest interval de timp mi-am dat seama cum este ca om și ca maseur. M-a convins că este un om foarte serios, de cuvânt, punctual, corect, sincer, comunicativ, echilibrat, că nu-i un profitor. Mi-a făcut masaj la tot corpul. M-a pus pe picioare, întrucât la început nu puteam să merg decât cu cadru, dar și cu acesta foarte greu și nu aveam siguranță! Mi-a demonstrat că este cu adevărat un profesionist ce-și respectă statutul. A confirmat ce mi-au spus despre el cei care mi l-au recomandat cu convingeri și în cunoștință de cauză. La început s-a informat despre starea mea de sănătate, despre ce mi-au recomandat medicii în privința felului de masaj pe care să-l facă. De asemenea, m-a consultat în privința programului de masaj ce-l doresc, adică în ce zile și ore. Totodată, după ce mi-am făcut cunoscute doleanțele și pe care le-a acceptat, am convenit și asupra prețului ce-l pretinde pentru munca la domiciliu. Ne-am înțeles și sub acest aspect. Mi-a făcut și gimnastică medicală, recomandată și aceasta de medicul neurolog de la Spitalul „PELICAN” din Oradea. Fiecare ședință de masaj și gimnastică a durat de fiecare dată o oră. În acea oră nu făcea nici o pauză, mă întreba mereu dacă ceva nu-mi convine din felul în care lucra. În timpul masajului puteam purta cu dânsul și discuții pe teme diverse, dar nu bârfe sau informații despre masajul pe care-l face și la alți clienți. Am aflat că este foarte solicitat, atât la cabinetul particular, cât și pentru masajul la domiciliul pacientului. Cu dânsul ai ce discuta, este un om cu experiență care are ca ideal profesional dorința de a avea rezultatele pe care cei pe care îi masează îl așteaptă. Are cu ce se lăuda, dar nu este unul care să se fălească, este modest și cumpătat și sub acest aspect. L-am lăudat eu, în schimb, la cei care mi-au cerut referințe despre profesionalismul său, dar și la ce fel de om este, cum colaborează cu cei pe care-i tratează etc.

Lucian Zmole este un om care-i prețuiește pe cei corecți, sinceri și la locul lor. Nu-i plac oamenii nepăsători, ignoranți, leneși, ce nu știu să-și organizeze viața. În rarele clipe de răgaz se ocupă de unicul său fiu, Victor, elev în clasa întâi, ascultă muzică sau face sport. Nu știe ce-i plictiseala! N-am avut în toată perioada de când mă tratează nicio problemă, ne informăm reciproc dacă apar situații neprevăzute și le rezolvăm de comun acord. În concluzie, pentru toate cele scrise, eu l-am inclus și pe dânsul în categoria prietenilor pur și simplu! Am făcut-o din convingere!

PRIETENI PUR ȘI SIMPLU – ÎN CUVINTE POTRIVITE

NICU ILIEȘ: Când nu ajut oamenii, mă simt un om fără rost

DOREL TRIF: Dacă te naști în înălțimea munților, mai ușor ajungi și în viață la „înălțimi” profesionale

SIMONA PĂRĂU-BUTCOVAN: La Școala suferinței, înveți mai mult decât în toate școlile

MARIUS BUTCOVAN: A da o mână de ajutor semenilor, este o formă de exprimare a omenescului din tine

TEOFIL CHIȘ: Ridicând mingea pentru alții, te ridici și pe tine

VASILE PASCU: Armata te învață să poți sta în viață în poziție verticală

CRISTIAN LAZĂR: Un primar este un „avocat” al unei comunități

MARIUS HIRIȘ: A-i ajuta pe oameni să-și caute dreptatea, este o formă de-a le face bine

RODICA-ELENA GHILE: O persoană care s-a născut pentru a iubi, nu pentru a urî

IOAN LUPĂU: Decât să faci un lucru de mântuială, mai bine nu-l faci

ȘTEFAN BOLGAR: Dacă realizezi ceva punând și-o parte din sufletul tău, reușitele vor fi și de partea ta

VASILE MOLDOVAN: Să construiești durabil pentru oameni, e un mod de-a-i face fericiți

IOAN NICHITA SĂBĂDUȘ: Cine-l are ca prieten, este un om binecuvântat

NICU SILADI: Un etalon de-a fi profesionist în meserie

DUȚU PERNEȘ: Cine vrea să se molipsească de optimism, să-l caute

MANUELA HIRIȘ: O întruchipare a prietenului pur și simplu

MIHAI CIOBANCA (JEKY): A trăi viața călătorind, e un mod de-a nu te găsi plictiseala și monotonia

PAVEL COSTRUȚ: Când aduci bucurii oamenilor, ai și tu parte de ele

PAUL MAGHIAR: Când ai ca hobby lectura, te îmbogățești încontinuu

LUCIAN ZMOLE: Oare ce-o fi acela timp liber?

SEPTIMIU ȚURCAȘ: Adevărata putere a omului izvorăște din personalitatea sa

ALEXANDRA FLORINA MĂNESCU: Un om care nu citește, este ca un pământ necultivat

IOAN MARIUS GHILEA: Cel ce se cantonează într-o singură profesie, este precum omul ce are toată viața la masă același meniu

MARIA GOZMAN: Un mod de-a nu trăi degeaba, este și făcându-te util semenilor

OLAH ȘTEFAN: Și „vânătoarea de vulpi” te urcă în viață pe podiumul succesului

FLORIN SOCACIU: De ai un asemenea prieten, ești un om norocos

EPILOG PENTRU NEPRIETENI

Tot ce-i posibil, numărul neprietenilor mei îl egalează pe al prietenilor pur și simplu. Doar un om care nu face nimic nu are și contestatari, el este pur și simplu lăsat în pace. Mi se vor reproșa: numărul incredibil de mare al celor portretizați elogios în acest capitol; le-am făcut adevărate „statui” din cuvinte, încât par supraoameni; nu le-am dezvăluit niciun viciu, de parcă sunt niște monahi.

Vorbele mele, la vorbele lor: am avut și am un adevărat cult pentru valori de toate felurile, cult ce-l am, cred eu, în ADN, întrucât mi-am cunoscut bine părinții, pe tata Vasile și mama MELANIA, oameni ce aveau în ei bucuria de-a face bine semenilor după puterea lor;  a nu se uita că eu 50 de ani mi-am desfășurat activitatea între mulți oameni, ca profesor, director, inspector general, edil al Șimleului; tot ce-am realizat, mult-puțin,am făcut-o alături de oameni cu care am fost în relații de bună înțelegere, nimic n-am făcut singur; rostul acestei cărți este unul clar – de a face cunoscute dedicațiile făcute de mine pe cărțile pe care le-am scris și în care eu aștern pe hârtie gândurile mele de prețuire. Firește, prietenii descriși au și ei nu puține limite, slăbiciuni, lucruri care pot fi blamate. Sunt doar oameni! Cui folosesc astfel de pagini dense în etalări de virtuți superlative? Celor care află cum alții reușesc, care-s secretele lor în izbânzi, în respectul ce-l au din partea oamenilor. Cred că doar ceea ce prețuim, ne înalță! Totodată, citind acest capitol ce s-ar putea intitula ușor și „ELOGIUL PRIETENIEI”, îmi veți cunoaște și ceea ce pun eu în topul valorilor umane pe care le venerez și care fac lumea mai bună, mai frumoasă și o duc înainte.

Credeți, stimați neprieteni, unii deveniți „păreologi” fără păreri, că demersul meu este un act de prisos? Nu mă deranjează atâta timp cât o faceți după ce ați citit toată cartea și pentru care vă mulțumesc, e semn că și pentru voi exist! Cum? Asta-i altă chestiune, treaba voastră!

O ADDENDĂ NECESARĂ!

 Într-adevăr, o completare/ o precizare suplimentară se impune cu necesitate la paginile dedicate prietenilor pur și simplu din ultimii ani: crochiurile dezvoltate ale acestora nu m-au făcut să uit prietenii ce i-au precedat și care azi sunt în lumea de DINCOLO: ARDELEAN IOAN, CORBEANU DUMITRU, DĂRĂBAN VALENTIN, DUNCA NICOLAE, OROS DUMITRU, OROS GHEORGHE, POPEȚ TRANDAFIR, PUȘCAȘ TEODOR, RUSU VASILE, STRUGARU MITROFAN, ȘERBAN ALEXANDRU, TOPAN TEODOR, …

A ZICE ȘI AZI VEȘNICA LOR POMENIRE, E PREA PUȚIN !

Odată cu moartea lor am rămas mai singur și mai sărac! Fiecare om este unic prin personalitatea sa, de aceea el nu poate fi înlocuit, așa cum nici într-un joc de șah, nu poți substitui o piesă cu alta.

Cine citește acest capitol al cărții se convinge că prietenii mei sunt de vârste, profesii, nivel al studiilor sau naționalitați diferite.

Într-o prietenie propriu-zisă, primează omenescul din om, caracterul său, ele sunt componentele superioare din el:  „INTELIGENȚA ȘI SUFLETUL SUNT NIVELURILE SUPREME ALE OMENESCULUI.” (Alexandru Paleologu, scriitor, eseist, diplomat)

prof. Octavian Guțu