Daniel Săuca – director CCAJ Sălaj: „Ca la fotbal şi la politică, şi la cultură se pricepe mai toată lumea”

Reporter: Experienţă în calitate de manager al Centrului de Cultură şi Artă al Judeţului (CCAJ) Sălaj aveţi, termen de comparaţie la fel. Concluzia? Anul 2014, bun sau … mai puţin bun în activitatea menită să „culturalizeze” sălăjenii, în special zălăuanii?
Daniel Săuca: Un an mai bun decât precedentul. În fapte culturale, în promovarea culturii de calitate. Despre „culturalizare” merită să povestim mai pe larg, polemic, cu altă ocazie, pornind şi de la întrebarea (fundamentală) „ce (mai) înseamnă astăzi cultura?”. Ca la fotbal şi la politică, şi la cultură se pricepe mai toată lumea. Am ajuns, oricum, în situaţia tragi-comică: aproape toate „manifestările culturale” (indiferent ce conţin) sunt tratate de prea mulţi exclusiv prin prisma „divertismentului” („entertainmentului”), mai ales la Zalău (unde, desigur, nu mai încăpem de câţi consumatori de cultură există), de parcă instituţiile culturale sunt obligate să facă „rating” ori să ajungă la audienţa unor media „tabloide”. Acest tip de parcurs cultural poate deveni fatal. Prefer să rămânem serioşi şi consecvenţi, decât să ne bâţâim ipocrit, invocând tot felul de false necesităţi.

Rep.: Activitatea CCAJ Sălaj, instituţia pe care o coordonaţi, a fost una bogată comparativ cu celelalte instituţii de cultură din judeţ. Acţiunile s-au văzut. De la vernisaje de pictură şi sculptură, poezie şi lecturi publice, sălăjenii au putut beneficia de absolut tot, în acest vast domeniu numit cultură. Care sunt activităţile cu care publicul rezonează cel mai bine?
D.S.: Nu e fair să apreciez public activitatea altor instituţii de cultură (chiar dacă avem în sarcină şi o utopică, nerealistă „coordonare metodologică” a aşezămintelor culturale sălăjene.Important e să putem colabora în continuare, dincolo de contractele de management, cumva restrictive în acest sens. Altfel, reamintesc că CCAJSălaj a fost creat de Consiliul Judeţean (CJ) Sălaj, pe de o parte, pentru sprijinirea cât mai multor activităţi – acţiuni – manifestări culturale în judeţ, iar pe de altă parte, pentru a oferi „paleta” de acţiuni amintite de dumneavoastră. Cu alte cuvinte, CCAJS are cel puţin două „roluri”, importante, zic eu: de organizator şi de finanţator de manifestări/activităţi culturale. De aici şi multitudinea de fapte culturale. Ca să răspund direct întrebării dumeavoastră: aproape toate tipurile de activităţi organizate, sprijinite de CCAJS şi-au găsit, în timp, publicul adecvat. E şi firesc: la o lectură publică vine un alt tip de public decât la un festival folcloric. Important e să oferim produse culturale de calitate, acolo unde există cerere. Iar dacă nu există cerere suficientă, să avem grijă să o provocăm dacă ceea ce vrem să transmitem considerăm a fi important. Sunt destule exemple care mă fac să spun că nu ne-am înşelat.

Rep.: M-aş opri puţin şi la capitolul „lecturi publice”. Nu este un lucru uşor să aduci publicului: poeţi, scriitori, prozatori sau alţi oameni de cultură aproape lunar. Cum reusiţi?
D.S.: Lecturile publice, conferinţele au loc peste tot în lume. De mulţi ani. Noi – împreună cu Flavius Lucăcel şi toţi cei care sprijină acest demers – nu am făcut decât să „implementăm” acest concept cultural universal în spaţiul sălăjean. În câţiva ani, ne-am bucurat de prezenţa la Zalău şi în oraşele judeţului a multor nume mari ale literaturii române contemporane, de la Gabriel Chifu la Ion Mureşan, de la Nicolae Prelipceanu la Adrian Popescu, de la Claudiu Komartin la Cosmin Perţa; istorici, teologi, filosofi, Ioan Aurel Pop, Radu Preda, Andrei Marga; critici şi istorici literari, Alex Ştefănescu, Mircea Muthu. Cum costurile unei lecturi publice/conferinţe nu sunt mari, ţine doar de noi să continuăm acest demers, diversificând atât oferta culturală, cât şi locul desfăşurării ei. Atâta timp cât va exista cerere pentru un asemenea tip de acţiune culturală. Merită, pe de altă parte, să-i sprijinim în continuare pe scriitorii, istoricii, cercetătorii sălăjeni şi prin lecturi publice şi conferinţe, poate mai degrabă „în deplasare” decât acasă. Sper, sunt convins de o colaborare mai bună cu Asociaţia Scriitorilor din Sălaj şi cu Cenaclul literar „Silvania”.

Rep.: Ca în orice domeniu este nevoie de susţinere şi trebuie să recunoaştem acest lucru. Ideile prind contur şi pot fi materializate atunci când cineva îţi este alături şi te susţine. Cine vă este alături?
D.S.: Cum aminteam, suntem o instituţie a Consiliului Judeţean Sălaj. Evident, principalii colaboratori şi susţinători îi avem aici, preşedintele Tiberiu Marc, vicepreşedinţii CJ, secretarul judeţului, consilierii judeţeni, membrii consiliului de administraţie. Lista susţinătorilor e oricum lungă: familie, colegi, şefi de secţii, oameni de cultură, oameni politici, primari, prieteni, duşmani. Fiecare contribuie cu ceva la materializarea unor idei.

Rep.:Nelipsite au fost anul trecut lansările de carte. Aţi promovat şi este vizibil acest lucru zeci de sălăjeni, inclusiv elevi, care au reuşit să-şi lanseze propriile volume graţiei Editurii „Caiete Silvane”. Ce promovează Editura „Caiete Silvane”?
D.S.: Revista şi Editura „Caiete Silvane” sunt parte integrantă a CCAJS. Dacă revista este una judeţeană cu deschidere naţională, editura şi-a propus, şi cred că reuşeşte de mulţi ani, să promoveze cărţi scrise de autori sălăjeni, din diferite domenii, de la poezie la istorie şi ştiinţe sociale. Suntem, cum s-ar spune, o „editură de nişă”, dar necesară, măcar pentru promovarea valorilor sălăjene. Câteva nume de autori sălăjeni care au publicat la Editura „Caiete Silvane” mai recent: Viorel Mureşan, Eugen Crihan, Camelia Burghele, Carmen Ardelean, Györfi-Deák György, Marcel Lucaciu, Silvia Bodea – Sălăjan, Emil Chendea, Ileana Petrean – Păuşan, Grigore Grigoruţ, Emil Barz. Vom acorda în continuare atenţie şi editării şi tipăririi de monografii ale unor localităţi/comune/oraşe sălăjene, în colaborare cu autorităţile locale şi toţi cei interesaţi. Sălajul are nevoie de monografii, aşa cum are nevoie de o identitate culturală mai pregnantă. Această identitate – oricâte critici va declanşa afirmaţia – nu se poate construi decât cu oamenii de cultură sălăjeni. Atâţia câţi sunt. Împreună. E bine să fim racordaţi la ceea ce se întâmplă important pe tărâmul culturii, la nivel european şi naţional (avem oricum carenţe serioase şi în acest domeniu), dar identitatea menţionată nu va fi dată exclusiv de această racordare. Mai clar: degeaba vom fi gazde bune pentru un spectacol de teatru bun al unei trupe bucureştene, dacă nu vom avea un teatru profesionist la Zalău. Procesul e complicat (protocronism, sincronism etc.) şi, poate, cu altă ocazie, voi dezvolta subiectul.
Altfel, evenimentul anului 2015, în opinia mea, din perspectiva revistei şi a editurii noastre, va fi sărbătorirea a zece ani de existenţă a noii serii a revistei „Caiete Silvane”, revistă, după cum se ştie, editată de instituţia noastră sub egida Uniunii Scriitorilor din România, a Consiliului Judeţean Sălaj, a Primăriei şi a Consiliul Local al municipiului Zalău. În martie 2015 sper să putem organiza în acest sens un eveniment cultural de interes naţional.

Rep.:Cel mai „valoros” volum apărut în 2014 la Editura „Caiete Silvane” şi numele autorului?
D.S.: Marin Pop, „Monografia familiei Coposu. Între istorie şi memorie”. O carte bine scrisă, editată în Anul Centenarului Coposu (1914-2014), una din cărţile apărute la Editura „Caiete Silvane” promovate eficient la nivel naţional şi prin lansările, prezentările care au avut loc la Zalău – la Zilele revistei „Caiete Silvane”, la Bucureşti – la Biblioteca Naţională, la Festivalul de Carte „Transilvania” de la Cluj-Napoca, la Oradea, la Bistriţa şi la Sighetu Marmaţiei.
Rep.: Planuri pentru viitor, proiecte în noul an?
D.S. : Vom menţine toate manifestările mari organizate anul trecut, ca şi principalele direcţii de acţiune, de dezvoltare, cum doriţi. Agenda culturală 2015 va fi disponibilă în curând, şi pe site-ul instituţiei, culturasalaj.ro. Mai aşteptăm (de la cei interesaţi) sugestii, păreri, critici. Şi aprobările necesare.

Rep.: Ce ar dori să ştie jurnalistul Daniel Săuca despre managerul CCAJ Sălaj?
D.S.: Ar dori să ştie multe, dar, cum vă spuneam şi cu alt prilej, jurnalistul DS e bine să se manifeste public în alte zone decât CCAJS. Oricum, dacă tot îmi daţi prilejul unei confesiuni, DS se simte mai confortabil ca ziarist şi „făcător” de publicaţii (de exemplu, faptul că sunt de zece ani în fruntea revistei „Caiete Silvane” înseamnă enorm pentru mine), decât ca trecător manager cultural.