Intr-un moment cand salajenii au ramas fara cinematrografe in orase, unele sate din judet nu mai au nici macar camine culturale. In locul cladirilor unde, de bine, de rau, oamenii din mediul rural mai fac o nunta sau se mai intalnesc la vreo manifestare organizata local, in multe din comunele salajene stau doar niste ruine pe care cu greu ti le inchipui ca fiind locuri unde cultura ar trebui sa fie la ea acasa.O astfel de comuna care nu sta deloc bine la capitolul Camine culturale este Salatig.
Acoperis – nu, geamuri – nu, usa – scoasa si ea din balamalele. Totusi, cladirea este cea pe care localnicii din satul Bulgari o numesc Caminul cultural. Cele cateva trepte care duc la cladire sunt strambe, rupte, iar in loc de usa, te intampina, stufoase, ramurile unui copac. Daca, totusi, reusesti sa treci de el si sa te strecori in ceea ce ar trebui sa fie holul cladirii, te trezesti inconjurat de praf si de gramezi vechi de tigla. Nici usa catre sala principala nu a rezistat in locul care i s-ar fi cuvenit, asa ca sta sprijinita de un perete, roasa de cari. In sala, aruncate de-a valma, banci rupte, resturi de mese, lemne gramada, stinghii si ceva ce aduc de departe a grinzi. Printre ele, direct din ceea ce ar trebui sa fie podea, burunieni inalte de aproape un metru cresc nestingherite. Tot spre mijlocul incaperii, se intinde o balta care s-a format din cauza apei care patrunde in sala prin tavan.
In tot acest timp, la fiecare pas, cladirea scartaie din toate incheieturile, incat te astepti ca peretii sa se prabuseasca, prinzandu-te inauntru.
Oamenii locului s-au obisnuit insa cu ciudatul imobil care sta in mijlocul satuluii, mai sus de biserica, si spun ca lucrurile sunt in aceasta stare de vreo 5 ani. Nu mai putem folosi caminul cultural din cauza ca este daramat. Sta asa de vreo cinci ani. S-a mai reparat putin, dar nici macar nu se observa. Acolo trebuie reparatii mari, nu doar batut un cui si lipit un perete, spune Ana D., localnica. Femeia este nemultumita pentru ca tinerii nu mai au nici un loc in sat unde sa tina o discoteca ori o zi de nastere, pentru aceasta fiind nevoie sa mearga mereu in satele vecine, la 10-15 kilometri distanta. La randul lui, Ioan G. spune ca, uneori, cand mai sunt astfel de evenimente pentru care ar fi nevoie de caminul cultural, oamenii apeleaza la magazinul din comuna, unde spatiul este, totusi, mai mare decat cel de acasa.
Intre Camin cultural si CAP
In Salatig, in loc de camin cultural, localncilor le-a fost amenajata o incapere unde pot sa fie desfasurate evenimente, cu anexe, in locul unde functiona in trecut CAP-ul. Chiar daca nu le convine improvizatia, oamenii spun ca stau mai bine ca vecinii din Bulgari si ca sala are macar avantajul de a fi langa sosea. In rest, obiectii pot fi multe, spun satenii, si cele mai multe tin de faptul ca localitatea, fiind si centru de comuna, ar merita un camin cultural nou si bine dotat. Pe de alta parte, avand in vedere ca in Deja si Notig exista camine culturale noi, oamenii se intreaba daca nu cumva acest lucru este favorizat si de faptul ca primarul locuieste intr-unul din satele cu investitii mai multe (Deja) si in care populatia este mai numeroasa, autoritatile fiind dispuse sa investeasca in reabilitari si modernizari ale spatiilor culturale.
Asa DA!
Intr-adevar, in cele doua localitati amintite de cetateni, caminele culturale ar putea fi asezate la categoria Asa DA!. Cu anexe, cu o curti ingrijite, fiecare din cele doua camine dovedeste ca in spatele ei sta o mana de gospodar. Primarul comunei Salatig, Molnar Jozsef, spune, insa, ca este vorba de mana gospodarilor din cele doua sate si nu de cea a autoritatilor locale. Adica, respectivele camine culturale au fost reabilitate si puse la punct de localnci, organizati in Comitete. Cele doua camine de la Notig si Deja au fost construite de localnici inainte de 1989 si tot de ei sunt administrate. Comitetele de cetateni raspund de cladiri, ei hotarasc ce lucrari trebuie facute, explica primarul Molnar.
Nu sunt bani!
Acesta recunoaste ca restul caminelor culturale din comuna au probleme, dar spune ca fondurile insuficiente nu permit autoritatilor locale decat intr-o mica masura sa faca interventii la cladiri.
Ne-au mai ramas 80.000 de lei din fondul de rulment, bani pe care vrem sa-i investim in modernizarea caminelor din Bulgari si Salatig. Suma nu este mare, dar trebuie sa ne descurcam cu ce avem, asa ca jumatate din bani ii vom folosi la caminul din Bulgari, si jumatate pentru cel din Salatig, spune primarul, adaugand ca autoritatile locale fac lucrari la caminele culturale de fiecare data cand acest lucru este posibil din punct de vedere financiar. Ca urmare, lipsa banilor este problema majora in comuna, si nu numarul locuitorilor din sate.
Lasand la o parte aceste cifre demografice si faptul ca primarul locuieste intr-un sat unde caminul cultural este functional, o posibila rezolvare a lipsei de fonduri in comuna Salatig ar fi banii europeni care pot fi accesati prin proiecte de catre autoritatile locale. Pentru ca mai usor se rezolva aspectul financiar cand proiectul este intocmit de o primarie, decat daca este facut de o mana de sateni.
