Pe când credeam că am văzut destule la viața mea, că ochiul mi-a fost încântat de destul de multe ori cu tot ceea ce a avut țara aceasta mai bun și mai frumos, am constatat încă o dată zilele acestea că tradițiile și credința neamului acestuia reprezintă un izvor nesecat de valori, de lucruri care înnobilează omul. Trebuie doar să ai inimă deschisă și curată pentru a te putea adăpa din el si apoi a te desfăta cu liniștea și pacea pe care ți le poate aduce. Spun asta deoarece în perioada 11-14 iulie 2016, din pronie divină, din respectul și aprecierea apropiaților mei, s-a întâmplat să fiu profesor însoțitor al copiilor din protopopiatul Jibou, alături de părintele Gheorghe Longodor, la Festivalul Internațional de Toacă și Clopote ”Cântecul care zidește” ediția a XII-a, din orașul Victoria. Și cum toată țara asta e presărată cu locuri care amintesc de trecutul zbuciumat al locuitorilor ei, cu reale mărturii ale credinței noastre strămoșești, cu oaze de trăire și sfințenie, era imposibil ca în drumul nostru să trecem nepăsători pe lângă ele, mai ales că elevii pe care i-am însoțit, Ciobancan Daiana (clasa a V-a) și Mureșan Ana (clasa a III-a) de la Liceul Tehnologic ”Octavian Goga” Jibou, Mureșan Cătălin (clasa a VI-a) și Crecan Vlad (clasa a V-a) de la Școala Gimnazială ”Lucian Blaga” Jibou, trebuiau să cunoască lucruri și amănunte pe care nu întotdeauna le afli din cărți, ci aflat acolo, la fața locului. Am vizitat astfel Mănăstirea Înălțarea Sfintei Cruci de la Aiud, zidire ridicată peste locuri încărcate de durerea și suferința deținuților politic din închisoarea Aiudului. Cetatea de la Alba Iulia și cea de la Sighișoara, Catedrala Mitropolitană din Sibiu au fost obiectul altor cercetări în călătoria noastră. Mănăstirea Sâmbăta de Sus, Mănăstirea Recea și chilia Părintelui Arsenie Boca din Munții Făgăraș ne-au adus aminte de mari duhovnici ai nației noastre. Cât privește festivalul spre care ne-am grăbit, pot să spun că arareori îți este dat să vezi ceva la fel de frumos și de înălțător. Cântul de toacă este într-adevăr un cântec care zidește. Uniți în credință și-n simțiri, mânați de dorința de a se reîntâlni, de a-și face noi prieteni și de a câștiga un premiu cât mai bun, copii din toată țara, dar și din Valea Timocului, Italia, Ucraina, Republica Moldova și Ungaria au venit la Victoria să înalțe imn de slavă bunului Dumnezeu și Maicii Sfinte. Cu toții au fost temeinic pregătiți de preoții din parohiile de unde vin. E magnific și cuvintele sunt prea sărace pentru a descrie simțămintele ce te cuprind atunci când o mare de copii, îmbrăcați în mândru port popular, cu fața luminată de zâmbete și neatinși încă de toată murdăria lumii acesteia, păstrează vii credința și portul neamului. Astfel, trei zile, înălțătorul cântec de clopot și de toacă au răsunat în frumosul oraș de la poalele Munților Făgăraș. Și cum omul sfințește locul, organizarea festivalului cu tot ceea ce presupune el, sponsori (cărora le mulțumim), invitați și toate cele, se datorează strădaniilor și iubirii sincere a părintelui Octavian Smădu, paroh al orașului Victoria. Om primitor, iubitor de tradiție și de autenticitate, ne-a făcut să ne simțim de-ai locului și să ne dorim să revenim. Cât îi privește pe tinerii noștri participanți din protopopiatul Jibou, pot spune că toate străduințele lor și ale Părintelui Gheorghe Longodor care i-a pregătit au dat rod. Astfel Ciobancan Daiana și Mureșan Cătălin au obținut premiul II, iar Mureșan Ana și Crecan Vlad, premiul III. Se pare că bogăția, tehnologia din ce în ce mai avansată, luxul și exagerările în toate nu aduc liniște și mulțumire deplină omului. După ani de importuri în orice, pornind de la alimente și continuând cu toate celelalte, căutăm încet să ne reîntoarcem la frumusețea și noblețea lucrurilor și gesturilor simple, care i-au caracterizat pe cei a căror memorie încercăm să o ținem astăzi vie. Nădăjduim ca oameni asemeni părintelui Octavian Smădu din Victoria, conștienți de importanța păstrării identității naționale, să fie din ce în ce mai mulți. Prea numeroși sunt cei care caută astăzi să ne înstrăineze de tot ce a avut și are țara asta mai pur, mai sănătos și mai frumos.
Cristina Mureșan, profesor de religie la Liceul Teoretic ”Ion Agârbiceanu” Jibou
Cu bucurie și dragoste, pentru zestrea nației
