În fiecare an, în 6 august, creștinii prăznuiesc sărbătoarea Schimbarea la Faţă, fiind unul din cele 12 praznice împărătești. Sărbătoarea are ca și semnificație momentul în care apostolii lui Isus, aflați pe muntele Tabor (aflat în partea de sud a regiunii istorice Galileea – Israel) s-au convins că acesta nu este doar un prooroc, ci fiul lui Dumnezeu. Pe muntele Tabor, pe când Iisus se ruga, apostolii, copleșiți de somn, tresar deodată la o priveliște nemaivăzută: chipul Mântuitorului s-a făcut altul, fața Lui strălucea ca soarele, iar hainele Lui se făcuseră albe. Dar, imediat, au parte de un lucru și mai neobișnuit: în această lumină, doi bărbați stau de vorbă cu Iisus despre patima și moartea sa în Ierusalim. Este vorba despre marii prooroci ai Vechiului Testament, Moise și Ilie. Sărbătoarea Schimbarea la Față datează de la începutul secolului al IV-lea, când Sfânta împărăteasă Elena ctitorește o biserică pe muntele Tabor Primele mențiuni ale acestei sărbători se regăsesc în cadrul unei serii de documente din prima jumătate a secolului al V-lea. În Apus, sărbătoarea a fost adoptată doar mai târziu, în urma hotărârii luate de papa Calist al III-lea, ca un mod de a-și arăta recunoștința față de creștini, deoarece aceștia au biruit împotriva turcilor în luptele din anul 1456 de la Belgrad. În Biserica Rusă se obișnuiește ca în această zi să se facă pomenirea tuturor celor adormiți, în timp ce în unele zone este obiceiul de a aduce struguri la biserică, urmând a fi împărțiți credincioșilor. Numeroase mănăstiri au fost închinate acestei sărbători, mai ales după controversa isihastă din secolul XIV, despre natura luminii din Tabor şi despre contemplaţie. De notat de asemenea că, după o tradiţie care circula pe vremea iconoclasmului, prima Icoană, scrisă de înşişi Apostolii, a fost aceea a Schimbării la Faţă. Este vorba desigur mai puţin de un fapt istoric cât de o interpretare simbolică, prezentând legătura intimă întreţinută de tradiţia bisericii între arta icoanei şi această Sărbătoare a vederii lui Hristos întru slavă.
Iconografie
Icoana a Schimbării la Față a Domnului este extrem de profundă și bogată prin tot ceea ce transmite. În centrul acesteia este Isus având un veșmânt alb, înconjurat de un fond închis de culoare, aspect prezent și în icoana Învierii. La picioarele lui sunt ucenicii Petru, Iacob și Ioan, dar și Moise și Ilie.
Semnificații populare
Această sărbătoare este privită și ca începutul toamnei, iar din această zi vremea începe să se schimbe și să se răcească. Schimbarea la Față mai este numită în popor și Obrejenia, Pobrojenia sau Probojeni. Denumirea Obrejenie vine din slavonă, “obrejenie” semnificând transformare, schimbare. Denumirea de Probojanii vine tot din slavonă, de la verbul popular “a probazi”, semnificând a ocărî sau a certa. Dacă denumirea în limba greacă a sărbătorii Schimbării la Față a Domnului este Metamorphosis (Transfigurarea), iar în limba slavonă Preobrajenie, Sfântul Antim Ivireanul o numește sugestiv Dumnezeiasca Înfrumusețare a lui Hristos.
Obiceiuri, datini, tradiții și superstiții legate de Schimbarea la Față
În satele românești încă se mai păstrează viu spiritul acestei sărbători. De ea sunt legate o serie întreagă de obiceiuri, datini, tradiții și superstiții.Acest praznic este unul foarte important fiind una dintre acele zile când cerurile se deschid, iar cei aleși de Dumnezeu pot vedea Porțile Raiului. Cei care nu prăznuiesc această sărbătoare vor fi uscați și gălbejiți ca florile care de acum încep să se vestejească. Cine spală haine în această zi va fi năpădit de păduchi și ploșnite. Femeile însărcinate, dacă vor ține această zi, vor avea o naștere ușoară, iar copiii pe care-i vor naște vor fi sănătoși. Fetele nu-i bine să se spele în această zi pentru că nu le mai crește părul, așa cum nu mai crește iarba. Despre oamenii care nu-și văd umbra capului la răsăritul soarelui, în dimineața zilei, se spune că vor muri până la sfârșitul anului. Deși este o perioadă de post, de sărbătoarea Schimbării la Față a Domnului este dezlegare la pește pentru bucuria praznicului. În această zi nu este bine să te cerți cu nimeni și nici să fii certat de către cineva, pentru că așa vei fi tot anul, până la următoarele Probajenii. Oamenii care se roagă în această zi să scape de o patimă (viciu), sigur va fi vindecat. Tot tradiția populară spune că în această perioadă se sfințesc grădinile, boabele de grâu pentru semănat, recoltele. Credincioșii duc la biserică prinoase din roadele pe care le au. Acestea vor fi binecuvântate de preot și împărțite celor sărmani. De asemenea, cei vii nu trebuie să-i uite nici pe cei morți și să facă pomană în amintirea și pentru sufletul acestora. Începând din 6 august iarba nu mai crește, păsările se pregătesc să plece spre țările calde, insectele se pregătesc să se ascundă sub pământ și frunzele copacilor încep să ruginească. Dacă de Ziua Schimbării la Față vremea este însorită și plăcută, toamna va fi una roditoare și îmbelșugată. În schimb, dacă plouă toamna va fi una mohorâtă. Este bine ca până la această dată țăranii să termine de cosit și de adunat fânul. Acum se culeg și ultimele plante de leac. În această zi se poate începe și gustatul boabelor de struguri. Deși încă nu sunt coapte, tradiția le atribuie un rol vindecător și se spune că sunt bune de leac pentru cei care au intestinele sensibile. O veche superstiție spune că nu e bine să se mai doarmă afară și să te mai scalzi în apele repezi de munte, că apele se răcesc, iar cerbii vin să le spurce și crește riscul îmbolnăvirilor.
