Magazin Sălăjean a prezentat într-un amplu articol publicat în luna martie a acestui an, istoria stemei municipiului Zalău, material în care au fost descrise în cel mai mic amănunt, componentele, istoria, caracteristicile acestui frumos simbol heraldic zălăuan. Chiar şi cei care cunosc mai puţin sau nu sunt atât de interesaţi de aceste aspecte, ştiu cum arată, în linii mari, stema oraşului. Clădirea pe care ar fi trebuit să se regăsească adevărata stemă a Zalăului, clădire reprezentativă pentru stilul eclectic din Transilvania secolului XIX, a fost renovată în mai multe etape fiind acum pe punctul de a-şi recăpătat strălucirea de odinioară. Edificiul semănă din ce în ce mai mult cu ceea ce se poate vedea în ilustratele de epocă, lucru care ne bucură. Ce ne facem însă cu amănuntul, deloc de neglijat, care chiar şi la a doua încercare arată tot nepotrivit: stema municipiului, de pe fruntea clădirii Transilvania.
Stema veche nu se vedea, cea de acum- nu se distinge
Varianta „de primăvară” a stemei era destul de bine realizată, frumos colorată şi în concordanţă cu ceea ce vedem prin fotografiile reprezentative, cu stema municipiului. Nu era o operă de artă, dar privită cu lupa părea o lucrare bine făcută. S-a dorit menţinerea stemei vechi, toate bune şi frumoase, doar că mărimea a fost de fapt, hiba principală. Colac peste pupăză, acea capodoperă miniaturală fusese aplicată peste fosta stemă a Republicii Populare Române, stemă lăsată acolo pe post de blat. Nimeni nu s-a gândit, înainte să aplice stema nouă, să radă jos fosta emblemă sau să o acopere corespunzător astfel încât să nu se mai vadă. Zis şi făcut, stema nu avea nicio treabă cu cea ce ar fi trebuit să fie în locul respectiv. Părea o insignă aplicată în vârful clădirii din care oricum nimeni nu înţelegea nimic nici dacă privea spre ea cu binoclul. După articolele din ziarul nostru, dezbaterile şi remarcile umoristice ale cititorilor şi membrilor grupului Amintiri despre Zalău, autorităţile au înţeles că stema e un fiasco şi s-au cocoţat pe scări şi schele, zilele trecute, înlocuind micul suvenir cu o stemă, zic ei, adevărată. Da, stema cea nouă corespunde acum ca dimensiuni şi se potriveşte la fix cu locul lăsat special pentru acest lucru. Dar ce ne facem cu nuanţa de bej-maroniu, în perfectă asortare cu vopseaua de pe clădire. Iar avem o problemă. Oare nu e gata? Noi ştim că stema municipiului este cu…albastru, roşu şi auriu, o combinaţie frumoasă şi care chiar dă bine oriunde, indiferent de fundalul pe care este aplicată.În felul în care este acum, nu se vede, nu se distinge decât cu greutate.
Reprezentanții Primăriei ne-au comunicat faptul că această varianta este cea agreată și este și ultima, fără să se mai revină asupra ei. „Noua stemă de pe frontispiciul Clădirii Transilvania are dimensiunile normale și se încadrează firesc în modelul arhitectural al clădirii. Potrivit arhitectului, care a lucrat la acest proiect, este preferabil ca stema să rămână în actuala configurație fără alte modificări legate de dimensiuni sau culoare”, se arată în comunicatul primăriei, care ne-a fost remis după închiderea ediției. Nu vrem să fim cârcotaşi însă nouă cel puţin, nu ne place. Aşteptăm şi opinia citiorilor, a zălăuanilor, iar dacă în urma răspunsurilor, şi de-o parte şi de cealaltă, se va constata că aceasta este ultima şi cea mai bună variantă, atunci așa să fie.
fotografiata cu teleobiectiv, ca in poza, se distinge. De jos insa cu ochiul liber nu se intelege nimic.