Cel mai frumos dar al elevilor pentru profesori

Motto: „Un profesor este cu atât mai apreciat/dorit de către elevi, cu cât, prin fiecare lecție, îi convinge de pragmatismul (utilitatea practică) a celor învățate.” (Octav Dângeanu)

Citind cartea „Vorbe la purtâtor…” a lui Ohara Donovetsky, mi-a venit în minte un clasic proverb- „Cine seamănă vânt, culege furtună.” Mi l-a readus în atenție îndeosebi finalul lucrării lingvistice menționate în prima frază a articolului. El se intitulează „În loc de încheiere. Cuvânt nou.” În începutul lui, autoarea (profesoară, lingvistă și scriitor) mărturisește: „Cel mai frumos dar pe care l-am primit vreodată de la elevii mei a fost un cuvânt”. Ohara Donovetsky a fost timp de mai mulți ani profesoară la Colegiul Național „Tudor Vianu” din București. Într-una din ore, la o clasă a XI-a, formată din elevi „foarte inteligenți, sclipitori, carismatici etc. , dânsa a avut o mare și foarte plăcută surpriză: în numele colectivului, un elev din acea clasă i-a oferit un pachet, fără nici-o explicație. A desfăcut ambalajul. Înăuntru era „un document înrămat”, ca o cerere oficială. În ea erau trecute următoarele: „Către clasa a XI-a… din… Ca urmare a cererii dvs. din…, vă aducem la cunoștință următoarele: În onoarea și pentru implementarea acestui demers (Institutul de normare și reglare a limbii) a ales să introducă cuvântul OHARA în fondul lexical al limbii române. Astfel, începând cu următoarea ediție, între cuvintele << ohabnic și ohadmic >> se va găsi articolul: A ohara, oharez, vb.I. 1. A termina un subiect de teză în cinci minute. Fig. A administra lucrarea semestrială elevilor, deși, ca profesor nu îți dorești (…) IV. S.c.f. În expr. A o auzi pe ohara în ureche: a ști să scrii la bac în momentele de cumpănă. A întârzia la ohara: a inventa o poveste inedită despre o situație banală întâlnită în drumul spre școală, pentru educarea creativității… A da ohara note-a avea în lucrarea-eseu notele de subsol sau ghilimelele pentru idei împrumutate…”
Ce-a simțit destinatara darului? „A fost mai mult decât emoție. A fost bucurie că elevii mei au dovedit umor. A fost uluire că s-au gândit să inventeze un cuvânt. Că mi-am simțit bucuria de a fi cu ei în anii lor de școală, dar și dragostea pentru cuvintele de toate felurile. Că în glumă fiind spus, am ajuns substantiv comun…”
Impresionantul articol-concluzie al prețioasei lucrări lingvistice „Vorbe la purtător…” apărută în 2021 la Editura „Corint” se încheie astfel: „A fost și o mare fericire că am avut șansa să fi cunoscut astfel de adolescenți. Lor, înainte de toate, le-am dedicat această carte, călătorie subiectivă și pleziristă cu și printre expresii…”
Formula de încheiere a autoarei Ohara Donovetsky adresată elevilor dânsei o adresez și eu tuturor celor cu „drag de cuvânt”, cum cred că sunt și cititorii „Liderului Presei Sălăjene”: „Să aveți drum deschis, stele norocoase și toate vorbele la voi!”
Mă întreb și întreb: unde includem „fapta”, „îndrăzneala” acestor elevi-în rândul actelor coruptibile? Practic, acești elevi demonstrează cum îi putem scuti pe profesori să nu fie puși în situația de a îngroșa numărul corupților din această țară. Pentru un astfel de cadou, care profesor n-ar dori să fie catalogat drept corupt. Este o „corupție” ce înnobilează!
Profesoara Ohara Donovetsky a „cules” ce-a semănat în orele de limba română-logică, originalitate, gândirea pe cont propriu, îndrăzneala, imaginația, deci creativitatea, altfel spus-ce înseamnă a merge în viață pe picioare proprii. Este ceea ce așteaptă elevii de la dascălii lor să-i învețe!
Cartea „Vorbe la purtător…” este o „lecție deschisă” despre felul în care omul de la catedră poate cultiva la elevi virtuțile enumerate mai sus. Încă o dată îi dau dreptate și lui Leonardo da Vinci -„Cine seamănă virtute, culege onoare”, dar și celor care spun că „omul se poate întrupa cu adevărat prin faptele sale.
prof. Octavian Guțu