Castelul din Praga (Pražskýhrad) este unul dintre cele mai impresionante monumente istorice din Europa și este trecută în Cartea Recordurilor Guinness, ca fiind cea mai vastă incintă fortificată veche din lume, având peste 70.000 mp. Situată pe colina Hradcany, în zona veche a orașului Praga, Cetatea este un complex imens de clădiri medievale, palate, biserici și grădini și oferă o priveliște impresionantă asupra orașului.
Istoria sa se pierde în pulberea veacurilor. Construcția a fost începută în anul 880 de către Printul Bořivojși s-a întins pe multe secole, fiind extinsă, renovată și reconstruită de mai multe ori, așa încât înglobează diferitele stiluri arhitecturale ale vremurilor care au trecut: romanic, gotic, renascentist și baroc. Și „stăpânii” Castelului s-au schimbat de-a lungul vremii, aici a fost reședința regilor Boemiei, a împăraților Sfântului Imperiu Roman și a împăraților austrieci, a președintelui Cehoslovaciei iar acum a președintelui Republicii Cehe.
Cam astea erau în linii foarte mari informațiile pe care le citisem înainte de a trece poarta Castelului din Praga. Știam că e impunător dar realitatea a depășit toate așteptările. Și cele legate de aspect sau mărime dar mai ales privind starea pe care ne-a creat-o. Castelul ăsta nu e doar un șir de construcții mărețe ci mult mai mult, e bucurie, e vibrație, e viață. E trecut și prezent amestecate într-o emoție care te învăluie. Foarte bine organizat, cu puhoaie de turiști și cozi aparent mari la unele dintre obiective dar la care timpul de așteptare a fost surprinzător de mic.
Turul turistic al Castelului Praga include: Catedrala Sfântul Vitus, Vechiul Palat Regal, Bazilica Sfântul George, Pinacoteca Castelului, Expoziția permanentă „Povestea Castelului Praga”, Expoziția Gărzii Palatului, Strada de Aur, Palatul Rosenberg. De asemenea, în timpul verii se vizitează Grădina Regală, Grădinile sudice și Șanțul cerbului (un defileu natural prin care curge pârâul Brusnice), aflat în fața Turnului Mihulka.
Am început vizita cu Pinacoteca. Originile colecției datează din timpul domniei lui Rudolf al II-lea – Împărat al Sfântului Imperiu Roman, Rege al Boemiei și Arhiduce al Austriei. Începând cu anul 1583, când Rudolf al II-lea a solicitat fonduri de la Trezoreria statului pentru a înfrumuseța Castelul din Praga, au fost achiziționate picturi și sculpturi din întreaga Europă, iar alte lucrări de artă au fost comandate, fiind construite mai multe săli pentru a le găzdui. Până în 1612, anul morții lui Rudolf al II-lea, colecția crescuse la peste 3.000 de opere. În prezent colecția are peste 4000 de piese frumos organizate și expuse, o bucurie pentru pasionați.
Am continuat cu Vechiul Palat Regal (Starýkrálovskýpalác) a cărui istorie datează din secolul al XII-lea, fiind proiectat în stilurile gotic și renascentist. Un loc încărcat de istorie, pagini importante din soarta Regatului Boemiei și apoi a statului ceh au fost scrise între zidurile lui. Încă din secolul al XVI-lea, în palat se află principalele instituții ale statului – trezoreria, tribunalele, camera de contabilitate, biroul, birourile funcționarilor și consilierilor. Sala Vladislav din cadrul palatului este utilizată pentru ceremonii de inaugurare, cu tavanul ei spectaculos din arce de piatră, este cea mai importantă sală reprezentativă din țară. De asemenea, palatul găzduiește o copie a coroanei cehe.
Dar bijuteria coroanei este fără doar și poate catedrala Sfântul Vitus, care a fost construită începând din anul 1344 pe locul unei biserici romanice. Impunătoarea catedrală gotică este simbolul spiritual al statului ceh și a fost construită în aproape 600 de ani. A fost finalizată abia în anul 1929 și este o parte importantă a istoriei Castelului Praga.
Sunt multe de admirat în Catedrala Regală Sfântul Vitus, dar primul lucru care te învăluie când intri este lumina, filtrată de magnificele vitralii. În interiorul catedralei se află Capela Sfântului Vitus, fabulos decorată, aici fiind și cripta în care sunt înmormântați regii cehi și capela coroanei unde se păstrează bijuteriile coroanei. Dar vizita nu e completă dacă nu urci și în Marele Turn din sud al catedralei. Construcția sa a fost începută de arhitectul Peter Parler la finalul secolului al XIV-lea și a fost finalizată abia in secolul al XIX-lea. Trage adânc aer in piept- te așteaptă 297 de trepte pe o scară în spirală care te duce la aproape 100 de metri înălțime. Recompensa e pe măsura efortului depus, ai toată Praga la picioare. E cel mai bun loc să admiri Vltava și frumoasele poduri care o traversează, cel mai faimos și înțesat de lume fiind, evident, Podul Carol.
Vizita în castel nu se sfârșește aici, pentru ca te așteaptă Bazilica „Sfântul Gheorghe” (BazilikasvatéhoJiří), cea mai veche biserică păstrată în cadrul Cetății Praga și care a fost fondată de Vratislav I al Boemiei în 920.
De neratat este și Strada de aur (Zlatáulička) este o străduță celebră situată în incinta Cetății din Praga, formată dintr-un șir de unsprezece case colorate, care au fost construite în stil manierist la sfârșitul secolului al XVI-lea pentru a-i găzdui pe cei douăzeci de gardieni ai împăratului Rudolf al II-lea de Habsburg (1555-1612), precum și familiile acestora.
Numele său se datorează aurarilor care au locuit mai târziu în acel loc. Strada a fost cunoscută și sub numele de Strada Alchimiștilor sau Aleea Alchimiștilor, datorită unei legende că acolo ar fi locuit în secolul al XVI-lea câțiva alchimiști care încercau să transforme fierul în aur pentru împăratul Rudolf al II-lea, să obțină piatra filozofală și elixirul vieții. Mai târziu au locuit pe această stradă, pentru o perioadă scurtă de timp, scriitori renumiți precum Franz Kafka și Jaroslav Seifert.
Praga este un oraș minunat. Nu e doar frumos, ca un tablou pe care să îl admiri, ci te captează, te învăluie cu farmecul lui. Am auzit deseori spunându-se ca Praga nu trebuie vizitată ci trăită. Am înțeles asta acolo, pe străzile ei care te vrăjesc și te fac să te îndrăgostești de ea, fără vreo speranță de vindecare. Iar Castelul din Praga e un oraș minunat într-un oraș minunat. Ca păpușile matrioska, crezi că nu poate fi ceva mai frumos și când treci poarta cetății descoperi ceva și mai frumos. Poți alege să vizitezi toate obiectivele importante ale castelului sau doar o parte din ele sau poți, pur și simplu, să te plimbi prin curțile vechii cetăți. Vizita îți e oricum recompensată de frumusețea locului, de defilarea gărzilor și foarte probabil și de vreun concert ad-hoc. Un lucru e cert, pleci de acolo fermecat, cu dorința de a te întoarce.
Simona Ciulea
