Toţi cei care au scris despre Horea şi Biserica de lemn din Cizer au localizat casa lui Horea la „Puturoanca” satului Vânători din comuna Ciucea, undeva în perimetrul în care drumul Cizer-Ciucea se întâlneşte cu cel care vine de la Buciumi.
Am citit această informaţie în monografia Sălajului redactată la 1908 de Dionisie Stoica şi Ioan P. Lazăr, în descrierea Bisericii de lemn din Cizer de către Valer Butură, precum şi în texte semnate de dascălul Petru Galiş din Cizer.
O nedumerire venită din amintiri de familie mi-a însoţit mereu aceste lecturi. Înainte de Primul Război Mondial, bunicul meu Ioan Vedinaş a lucrat pentru Iuliu Maniu. Îl ducea într-o cocie trasă de cai de la Bădăcin sau Şimleu Silvaniei până la gara din Ciucea pentru ca „unchiuţul”, cum îi spuneau cei ai casei lui Iuliu Maniu, să poată călători la Budapesta, pentru a-şi îndeplini obligaţiile de deputat în parlament. „Cocia, povestea bunicul, trecea prin Oşteana unde deseori erau aşezaţi ţigani cortorari. Maniu avea în buzunare bani mărunţi pe care îi arunca în iarba Oştenii. Cortorarii se aruncau să-i culeagă”. Bunicul dădea bice la cai şi se salvau de la un posibil atac.
Oşteana este o mică depresiune pe drumul de la Ciucea prin Calea Lată la Tusa şi Sâg spre Şimleu Silvaniei.
Maniu nu mergea la Ciucea pe această rută ci pe la Vârşolţ, Crasna şi Cizer.
Cunoscând drumul Cizer prin Vânători spre Ciucea m-am întrebat cum trecea cocia lui Maniu prin Oşteana?
Am străbătut mereu Oşteana pe jos, în căruţă, în autobus şi maşină. Drumul lui Maniu spre Ciucea era mereu în mintea mea.
În cele din urmă am purces la o anchetă de teren în Calea Lată şi am aflat că vechiul drum Cizer-Ciucea nu trecea prin Vânători, ci peste Oşteana prin Calea Lată.
În locul numit Piscoieşti, un cătun din Calea Lată, am aflat de la un pădurar bătrân că în Oşteana, la linia de hotar dintre Ciucea şi Negreni se află Fântâna Horii.
Am urcat pe Valea Gherminului din Negreni până la această fântână, iar vecinii mi-au spus că deasupra fântânii locul se numeşte Colibiţa, iar din fântână izvorăşte Valea Horii.
Cercetarea s-a transformat în studiul: Mărturii nescrise la biografia lui Horea şi a fost publicat în „Anuarul de Istorie Orală” al Universităţii „Babeş-Bolyai” din care reproducem finalul: „Realitatea teritorială care i-a condus pe istorici şi pe etnografi să stabilească locaţia casei lui Horea, când lucra biserica din Cizer, în spaţiul aflat la confluenţa (vecinătatea) comunităţilor Cizer şi Vânători, sub Măgura Priei a fost denumirea locală a acelui spaţiu: «La Puturoanca» – toponim generat de sticlăria conţilor Banffy, aşezată acolo şi generatoare de mirosuri urâte, neplăcute.
Ancheta noastră de teren, ajunsă deja în Negreni, pe Valea Gherminului către Valea Horii, a descoperit prin graiul unui localnic următoarele: «Eu am pământ acolo lângă Valea Horii, de copil am umblat acolo, mergând la lucru. Atunci am aflat că nu departe de Colibiţă, deluşorul pe care a fost căsuţa lui Horea, era un tău (lac) numit Scăldătoarea Bivolilor. Acelui tău i se zicea «Puturoanca».
Astfel, se confirmă şi prin toponimul «Puturoanca» adevărul că locuinţa lui Horea, cu o singură încăpere şi o tindă mică, ca şi cea din Fericet, când, ca iscusit meşter lemnar a ridicat monumentul de arhitectură ţărănească, Biserica de lemn din Cizer, s-a aflat la marginea Oştenii, lângă păşunea Malului, vecin cu Scăldătoarea Bivolilor, pe care o putem numi Puturoanca Negrenilor, pentru a o diferenţia de Puturoanca Egăriştei (Vânători) cea care până acum, în mod eronat a fost socotită locaţia casei lui Horea, în anii premergători răscoalei şi sfârşitului său tragic.
Aşadar, acum ştim, la capătul Gherminului (Börmeny) este «Cioroiul Horii», iar pe Dealul Colibiţii a avut «colibă» Horea. Dincolo de Dealul Colibiţii este Oşteana, iar la Gura Oştenii e Dealul Satului Cizer, pe care nu ştim de câte ori l-a urcat şi l-a coborât Horea când a lucrat la Biserica din Cizer. Cert este că acela a fost drumul, o cărare din hotarul Negrenilor pe Valea Oştenii în sus, a meşterului lemnar Horea, cel care, pe lângă faptul că a ridicat biserici, a săpat şi fântâni, iar aceste fântâni ne-au condus la locul real pe Dealul Colibiţei, sub care se află «Cioroiul Horii» şi un afluent al văii Gherminului, numit Valea Horii”.
Traian Vedinaș
(Articol apărut în revista Caiete Silvane)
