Despre Alec Bartos am aflat întâmplător. De fapt el m-a găsit pe mine. Eram la Timișoara la Conferința S.R.P.A.C (Societatea Română pentru Astronomie Culturală) unde, printre altele, am dus și o mini-expoziție de timbre românești cu tematica Cosmos, din colecția mea personală. După ce am prezentat lucrarea ”Misiunile Spațiale Apollo în filatelia românească”, primesc un comentariu legat de ultima serie emisă de Romfilatelia, cea intitulată Apollo 50. Mesajul era trimis de Alec Bartos, despre care am aflat ulterior că este cel care a machetat această serie. Mi s-a părut extraordinar acest lucru. Deși sunt colecționar de timbre, nu mi-am pus niciodată întrebarea cine sunt cei care dau viață acestor bucăți de hârtie. Așa s-a născut ideea de a-i lua un interviu lui Alec Bartos.
Foto-Travel: Pentru început, spune-ne ceva despre tine.
Alec Bartos: Salut! Sunt absolvent al Liceului de Arte Plastice ”Romul Ladea” din Cluj, al Academiei de Arte Vizuale și Design ”Ion Andreescu”, secția pictura murală-restaurare, și din 2015 fericitul posesor al diplomei (semnate de Buzz Aldrin – al doilea om pe Lună) de Master în Studii Spațiale la International Space University cu sediul în Strasburg – Franța. După diferite activități ca restaurator, ilustrator, grafician designer, director de creație s.a.m.d., momentan lucrez ca liber profesionist în special ca graphic designer specializat în logo design și machetator de timbre. Mare parte a timpului liber o acord astrofilateliei și diferitelor evenimente pe care le organizez sau la care colaborez pentru diseminarea și promovarea cunoștințelor despre spațiul cosmic, istoria omului în cosmos, rolul și relația artei în legătură cu spațiul cosmic. Am aproape 45 ani, sunt căsătorit cu o medicinistă cu care avem trei extratereștrii: doi băieți și o fetiță
Foto-Travel: De unde pasiunea pentru Cosmos?
Alec Bartos: Aceasta e o bună întrebare. Ani la rând m-am întrebat și eu de unde această pasiune, având în vedere că provin dintr-o familie de artiști, atât eu, părinții mei, cât și sora și fratele meu fiind absolvenți de arte plastice. Am o fotografie la care țin mult, cu mine la serbarea de grădiniță îmbrăcat în costum de cosmonaut. Acum e semnată de peste douăzeci de cosmonauți și astronauți pe care am avut ocazia să îi întâlnesc, cu unii dintre ei chiar devenind prieten. Undeva prin anul 2010 am propus Romfilateliei să realizăm emisiunea „Cosmos 2011” prin care să aniversăm 50 de ani de la zborul primului cosmonaut al lumii Yuri Gagarin, 30 de ani de la zborul primului cosmonaut român Dumitru-Dorin Prunariu și totodată 30 de ani de activitate a navetei spațiale americane (2011 a fost ultimul ei zbor, primul fiind în 1981). Atunci am avut un fel de revelație. Mi-am dat seama că poza de la grădiniță are mari șanse să fie de la vârsta de 6 ani respectiv din anul 1981, anul zborului lui Prunariu. Mari șanse să fi citit sau văzut pe undeva despre istoricul său zbor și așa să fi fost startul aventurii mele spațiale.
Foto-Travel: Cum a fost întâlnirea ta cu filatelia?
Alec Bartos: Tot pe la vârsta de șase ani am început să colecționez timbre. Țin minte că mama îmi cumpăra “plicuri cu premii” ce conțineau timbre din toate țările și cu toate tematicile. Foarte repede am decis să colecționez doar tematicile artă și cosmos, iar pe la șapte ani deja colecționam exclusiv “cosmos”. Eram deja membru al asociației filateliștilor din Cluj, mergeam în fiecare duminică la club de unde îmi achiziționam din banii strânși în timpul săptămânii prin vândutul sticlelor spălate, mult doritele timbre cu cosmos, pe care le aranjam conform listelor copiate de mână după cataloagele filatelice specializate. Prin primii ani de facultate, cu ajutorul corespondenților din întreaga lume pe care îi cunoscusem devenind membru al celor mai importante grupări de colecționari tematicieni cosmos din lume, și cu care am făcut schimburi de timbre mulți ani la rând, am ajuns la așa numita “fază de saturație”. Aveam deja toate timbrele cu cosmos emise de țările cu activitate spațială. Îmi lipseau doar raritățile extrem de scumpe, unele dintre ele inaccesibile până și astăzi. Așa am descoperit astrofilatelia, care spre deosebire de colecționarea tematică, în care se dezvoltă o temă, fie ea cosmos, flori, animale, sport s.a.m.d., se bazează pe studiul ștampilelor aplicate pe plicuri poștale la data și locul evenimentului. Astrofilatelia este “istoria astronauticii prin documente poștale”. Un plic fără nici o ilustrație cu tema cosmos, pe care e aplicat un timbru de asemenea fără nici o trimitere spre subiectul cosmos, ștampilat cu ștampilă “de zi”, “ordinară” este un plic astrofilatelic dacă data și locul unde ștampila a fost aplicată are legătură cu o misiune spațială. Am acum în colecție și în exponatul competitiv de astrofilatelie plicuri ce marchează lansarea zborurilor cosmice de la Baikonur în Kazakstan sau de la Kenedy Space Center în SUA, plicuri ștampilate în cosmos la bordul navelor și stațiilor spațiale și plicuri ștampilate în pustietatea stepei kazace unde aterizează navele rusești sau la bordul vapoarelor ce îi recuperau pe astronauții americani ce amerizau în oceane.
Foto-Travel: Ai ajuns să machetezi timbre cu tematica Cosmos. Povestește-ne puțin despre asta.
Alec Bartos: Pe lângă fotografia de la grădiniță de care v-am povestit adineaori, un alt obiect drag mie e plicul desenat, de 8 Martie, mamei mele, la șapte ani. Acesta are toate “elementele” ce atestă pasiunile mele încă de la acea vârstă: un timbru și o rachetă în formă de creion – arta, spațiul și filatelia. E de la sine înțeles că mi-am dorit dintotdeauna să machetez timbre. Șansa a venit în 2004 odată cu primul concurs național de machetare a emisiunilor poștale românești lansat de Romfilatelia. În 2004 am câștigat cu machetele de timbre pentru emisiunea “Trandafiri Românești”. De atunci și până azi machetele mele au fost declarate câștigătoare anual pentru una sau mai multe emisiuni filatelice. Printre altele am machetat timbre cu flori, sport, istorie, geografie, personalități și bineînțeles cosmos. Din 2007 și până astăzi toate emisiunile filatelice cu tema cosmos emise de România poartă semnătura mea. Sputnik 1 în 2007, Explorarea Spațială 2008, Apollo 11 -2009, Cosmos 2011 și Apollo 11 -2019 sunt cele mai reprezentative. Pe lângă acestea Poșta Română realizează și întreguri poștale”, acele plicuri poștale oficiale ce au timbrul pretipărit. Am și printre acestea câteva realizări cu tema cosmos. Am avut și colaborări cu organizații din străinătate pentru care am realizat cărți poștale, machete de ștampile sau mape filatelice de prezentare.
Foto-Travel: Care este seria machetată de tine de care ești cel mai atașat?
Alec Bartos: De departe, emisiunea cea mai dragă mie e “Cosmos 2011”. A fost declarată locul 2 cel mai frumos timbru al anului, dar mândria mea constă în faptul că a fost un proiect personal. M-am ocupat timp de un an să conving “factorii decizionali” să realizeze această emisiune, lista cu emisiunile filatelice pe care o țara le editează fiind realizată cu un an înainte și fiind supusă unor reguli internaționale foarte stricte. Pentru anul 2011 nu era în plan nici o emisiune cu tema cosmos și a fost un efort deosebit, cu rezultate pe măsură, când propunerea mea de a aniversa zborul primului cosmonaut al lumii și totodată a primului român în cosmos a fost aprobată. Efortul nu s-a oprit aici, iar din 2011 până în 2013 am “muncit” la un alt proiect unic.
La aniversarea de 60 ani a domnului Dumitru Prunariu am reușit să trimitem un plic în cosmos la bordul Stației Internaționale Spațiale. Plicul a plecat de la Brașov de la cel mai apropiat oficiu poștal de locul nașterii domnului Prunariu, a trecut pe la Orășelul Stelelor, orașul unde trăiesc și se antrenează cosmonauții, la Baikonur unde a fost îmbarcat în nava Soyuz și a ajuns la bordul stației spațiale. Plicul e “francat” cu colița emisiunii Cosmos 2011 are o ilustrație făcută de mână și poartă toate ștampilele ce atestă locurile prin care a călătorit în “frunte” ștampilele de la bordul stației. De acolo bineînțeles s-a întors împreună cu cosmonauții și a aterizat în stepa Kazahă aproape de localitatea Dzezkazghan. Este primul plic cu timbre cu tema cosmos românești ștampilat în cosmos (de care am eu cunoștință).
Foto-Travel: Ești președintele comisiei de astrofilatelie al Federației Filatelice Române. Din această postură, ce poți face pentru dezvoltarea acestui domeniu?
Alec Bartos: Din păcate numărul colecționarilor de timbre este în continuă scădere atât la noi în țară cât și pe plan mondial. Cu toate astea există, grupări, evenimente, activități prin care promovăm și colaborăm în domeniu la toate nivelurile, local, național și internațional. Încurajez și susțin activ pe oricine își dorește să se apuce de acest subiect fascinant indiferent de vârstă sau nivelul de cunoștințe la care se află. Pe această cale îi rog toți cei interesați să ia legătura cu mine fără nici o reținere pe mail sau prin celelalte mijloace de comunicare la care au acces.
Foto-Travel: Odată cu avântul mijloacelor de comunicare electronică și a firmelor de curierat, serviciile poștale au ajuns aproape desuete. Ce ar fi de făcut în acest sens? Se mai justifică emiterea de timbre?
Alec Bartos: Timbrul alături de drapel, monedă și imn este considerat un simbol național. Valorile pe care le promovează și le diseminează până în cele mai îndepărtate colțuri ale lumii au fost și vor rămâne importante cu siguranță, ani buni de acum încolo. Din punct de vedere al educației și informațiilor pe care oricine le poate desprinde din studierea și colecționarea timbrelor acestea vor fi în continuare dezirabile de un număr mai mic sau mai mare de oameni. Îmi aduc cu plăcere aminte când i-am pus în încurcătură pe profesorul meu de geografie întrebându-l unde e localizat pe glob câte un stat de care nici măcar el nu auzise dar eu aveam timbre emise de către acestea. Face-ți un exercițiu și găsiți spre exemplu informații despre Niuafo’Ou. Acum cu accesul la internet, prin mijlocirea tehnologiilor spațiale vă va fi ușor. În copilăria mea aceasta presupunea mersul la bibliotecă și căutarea unui atlas cât de cât actual, o aventură și o muncă de detectiv. În ce privește comunicarea, nu am nici aici emoții că scrisoarea scrisă de mână vă dispărea. Pe lângă situațiile în care corespondența clasică e încă necesară, cred sincer că bucuria de a primi o carte poștală scrisă de către un amic din Machu Pichu, din fața marilor piramide sau de ce nu, dintr-un sat vecin, nu va putea fi egalată de câteva ”emoji” pe „mess” sau whatsapp. Ce să mai zic de o scrisoare parfumată cu ștampilă din Momparnasse… Și să știți, cosmonauții primesc scrisori în cosmos pe care le prețuiesc mai mult decât decât un skype call sau video conference. Are ceva acest mijloc de comunicare, faptul că obiectul în sine a călătorit pe distanțe mai mici sau mai mari, că a fost efectiv în mâna expeditorului, precum și felul în care concepem o scrisoare scrisă de mână față de un email care cred și sper că va fi in continuare apreciat și în viitor. Poate bine știți, nu odată au fost publicate corespondențele unor mari personalități ale lumii. Scrisoarea este mai mult decât un mijloc de comunicare. Mă gândesc, “scrisorile lui Van Gogh către fratele său Theo” ar mai fi existat dacă ei trăiau în 2020? Sau am fi citit “whatsapp-urile lui Van Gogh către…”: (ses! ce fa bro? brb. No pro. U2. 🙂 )
Foto-Travel: Care ar fi trei motive pentru care un tânăr s-ar apuca de colecționat timbre?
Alec Bartos: a) Educație (istorie, geografie, fizică… orice… cultură din cele mai neașteptate locuri). b) Prieteni – prin corespondență. Am avut și am prieteni în cele mai îndepărtate și inaccesibile colțuri ale lumii cu care am ajuns să ne vizităm reciproc. c) Deși cel mai puțin important pentru mine, este binecunoscut faptul că filatelia este și o investiție. Nu odată zicala “cunoașterea este putere” a avut sens pentru mine când am găsit în târguri cărți poștale sau efecte poștale pe care le-am achiziționat la un preț modic dar care erau adevărate valori, doar pentru că eu citisem mai mult despre anumite specificități ale respectivelor obiecte de colecție.
Foto-Travel: Ce îi îndemni pe tinerii care sunt atrași de acest domeniu, al filateliei?
Alec Bartos: Să se înscrie în cluburi sau grupuri unde pot găsi alți pasionați cu care își pot largi atât colecțiile cât și cunoștințele fără costuri semnificative. 10 timbre românești în schimb la 10 timbre din Burkina Faso, nu e o valoare pentru nici unul din corespondenți (în afara valorii de trimitere poștală) însă bucuria fiecăruia și surpriza de a primi scrisoarea cu timbre din “capătul lumii” e neprețuită! Să studieze și să ia legătura cu specialiști atunci când au nevoie de consultanță (am spus deja – vă stau la dispoziție cu drag). Să nu arunce la gunoi corespondența bunicilor găsită în pod… nu se știe niciodată unde se afla un “cap de bour” 🙂
Mirel Matyas
(Interviu apărut pe blogul https://mirel-matyas.blogspot.com/)
