“Actorul sculptează-n fum și-n simțăminte”

Interviu cu Maia Morgenstern

Reporter: Sunteți în turneu prin țară cu piesa „Miss Daisy și șoferul ei”, iar astăzi vă aflați la Zalău pentru a interpreta personajul feminin. Care este povestea acestui spectacol?
Maia Morgenstern: „Miss Daisy și șoferul ei” este un spectacol despre prejudecăți, despre toleranță și despre clișee în gândire. Personajul Miss Daisy este o evreică arogantă, iar șoferul ei este un bărbat de culoare, care, treptat, devine cel mai bun prieten al ei. Dintr-un început de relație extrem de tensionat, se ajunge la o prietenie adevărată, Miss Daisy transformându-se și micșorându-se atât la propriu, cât și la figurat.

Rep.: În Zalău, înainte de spectacol, ați susținut o conferință culturală, intitulată „Actorul-creator și purtător de emoție”, avându-l alături pe actorul nostru drag, Darius Prodan. Cum vi se pare inițiativa acestui tânăr actor, de a pune bazele unui teatru pentru comunitatea noastră?
Maia Morgenstern: Nu este ușor, însă inițiativa lui Darius Prodan este mai mult decât necesară, mai ales în captarea și formarea unui public tânăr. Este un act benefic și oportun Zalăului dar și întreg județului Sălaj. După cum în acest oraș există o bibiliotecă și multe alte instituții, cu siguranță, poate lua naștere și un teatru adevărat.

Rep.: Spuneați la conferința culturală, că n-ați devenit intenționat actriță. Cum ați îmbrățișat totuși această meserie? Era greu în vremurile trecute să intri la I.A.T.C.?
Maia Morgenstern: Eu nu m-am jucat destul și am vrut să mă mai joc de-a personajele, cu situațiile, însă, fie că ești în genul dramatic, tragic sau comic, se cere foarte mult adevăr de situație. În primul an nu am intrat la facultate. Am căzut. Am fost o căzătură (râzând). Gândiți-vă, că în acea vreme erau patru locuri pentru fete și patru sute de candidate. Era dificil și ce-i drept, n-am avut nici un “dosar” bun, în sensul că, dacă aveai rude plecate peste graniță, ți se respingea înscrierea la facultate.

Rep.: Dacă n-ar fi fost actoria în viața dumneavoastră, ce altă meserie ați fi urmat?
Maia Morgenstern: Am vrut să mă fac medic pediatru, balerină și taxatoare I.T.B., pe tramvai, dar iată, că n-am apucat să mă fac nici una, nici alta. Mi-ar fi plăcut să fiu taxatoare, fiindcă mă plimbam cu tata cu tâmvaiul 20, care ne ducea de acasă, de pe strada Buzești, direct în Cișmigiu. Atunci se dădeau banii pentru bilet din mână în mână, exact cum a și rămas gluma aia…”până-n fund la taxatoare” (râzând) și ea era cea mai importantă. Îți trimitea restul tot așa, din mână-n mână, iar eu, stăteam cu mânuța întinsă, pentru a primi biletul și restul, până la ultimul bănuț.

Rep.: Dacă tot ați amintit de familie, îmi puteți spune, vă rog, cum erau părinții dumneavoastră?
Maia Morgenstern: Părinții mei au fost amândoi profesori de matematică. Mama era o femeie…cu mama nu te puneai (zâmbind). Ea mă îndruma să învăț totul prin asociere logică, creând punți între situații. Tata mă ducea prin Cișmigiu și mergeam roată, pe lângă statuile scriitorilor români, așa că am învățat multe despre ei. Am învățat și șah și să-mi stăpânesc gândurile, fiindcă atunci când privești oameni care joacă șah, nu trebuie să-ți spui părerea. Trebuie să gândești strategia ambelor părți și apoi să-ți faci tu o părere. Îmi mai amintesc faptul că tata nu a fost de acord să avem televizor în casă, până ce am împlinit eu optsprezece ani. Toți copiii aveau ce povesti pe afară, numai eu nu. Am avut și eu de povestit, dar abia după ce am devenit majoră.

Rep.: Ați moștenit latura matemaică de la părinți?
Maia Morgenstern: Nu am moștenit gene matematice, ci doar rigoarea și gândirea analitică, de care sunt extrem de mândră și de care mă folosesc foarte mult.

“Actorii, artiștii, în general sunt doctori de suflete”

Rep.: Ați fost studentă la clasa regretatului actor Dem Rădulescu (Bibanu). Am auzit multe povești impresionante despre acest om. Cum era el și cum a rămas în viziunea dumneavoastră?
Maia Morgenstern: Dem Rădulescu a fost un geniu, fiindcă avea un orizont al conexiunilor formidabil. Se gândea la toate. Făcea niste conexiuni neașteptate, dar perfect logice, ca un arc electric, ca un arc voltaic. Prin asta era absolut fascinant.

Rep.: Când eram eu copil, v-am urmărit într-o emisiune, în care povesteați câte piedici ați avut ca actor în perioada comunistă. A meritat efortul dumneavoastră și lupta aceasta cu sistemul, de dragul artei?
Maia Morgenstern: Teatrul evreiesc s-a născut în anii prigoanei legionare, fasciste. Artiștii de etnie, din diverse ramuri, fie actori, muzicieni sau dansatori, n-au mai avut acees pe scenă, printr-o lege antisemită, dată peste noapte. Nu toți erau la curent cu legile. Suntem și noi oameni, nu cunoaștem toți, toate legile care se dau, fie ieri, fie astăzi. Teatrul evreiesc s-a lovit de foarte multe greutăți. El a fost înființat în anul 1948, de Republica Populară Română, de către comuniști, nu altcineva. El s-a născut în urma rasismului. În ’48 și-au pus bazele foarte multe teatre de stat în tară. În cinci zeci de ani de comunism s-au construit toate teatrele din țară. A meritat, sigur că da.

Rep.: Cum ați rezistat acelei perioade?
Maia Morgenstern: Cum rezist și acum. Și acum este foarte greu… deloc simplu. Totul se discută până la buget. Dacă nu există buget, nu există și gata.

Rep.: Revenind la acea emisiune, care pe mine m-a marcat, fiind cam primul contact cu realitatea perioadei comuniste. De atunci am impresia că sunteți un om intangibil, căruia nu-i este frică de nimic. Care sunt totuși temerile dumneavoastră în viața asta pămînteană?
Maia Morgenstern: Sigur că mă tem, am și eu tot felul de vulnerabilități. Mi-e teamă de foarte multe lucruri. Mă tem pentru sănătatea copiilor mei și mi-a fost frica pentru viața părinților, lucruri cu care nu te poți bate. Mi-e frică de tăcere și nepăsare, după care începe un zgomot asurzitor de osanale. Mă pregătesc pentru astea.
Rep.: În perioada studenției mele, am avut plăcerea să-l cunosc personal pe fiul dumneavoastră, care v-a urmat în carieră, actorul Tudor Aaron Istodor, de care majoritatea au auzit, dar puțini știu că aveți și două fete, pe Eva Lea Cabiria și pe Ana Isadora, mai exact, două domnișoare. Care sunt valorile pe care le-ați sădit în cei trei copii? Ce sfaturi le oferiți copiilor dumneavoastră?
Maia Morgenstern: Le-am sădit respectul de sine și le-am spus tot felul de pilde, apoi i-am lăsat pe ei să tragă propriile concluzii. Dacă nu m-au ascultat și au ajuns la concluzia că eu am avut dreptate, nu le-am spus niciodată: “Aha, ți-am zis eu!”.

“Emoțiile actorilor sunt uneori devastatoare.”

Rep.: Aveți multe proiecte, sunt convinsă. Dumneavoastră sunteți un perpetuum mobile. Probabil că actorul Maia Morgenstern nu obosește, dar omul Maia Morgenstern obosește vreodată?
Maia Morgenstern: Obosește și actorul și omul, dar mă odihnesc bine, îmi revin și-o iau de la capăt mereu cu forțe proaspete.

Rep.: Cum ați primit propunerea regizorului/actorului lui Mel Gibson pentru interpretarea personajului Fecioarei Maria, în filmul „Patimile lui Hristos”? Cum ați reacționat când ați primit această propunere?
Maia Morgenstern: M-am bucurat enorm, îți dai seama… Am vrut și am știut să savurez momentul. Chiar am gustat din plin acea bucurie de nedescris. Am fost mândră, emoționată și fericită. Mi-am dat toată silința și am avut un mare devotament față de această șansă, pe care am primit-o.

Rep.: În prezent, apăreți pe micile ecrane în serialul „Sacrificiul”, de la Antena 1. Ați jucat în multe alte seriale românești, printre care și în actualul „Las Fierbinți”, difuzat de PRO TV. Considerați că serialele sau filmele, în general, știrbesc din prezența spectatorilor?
Maia Morgenstern: Cinematografia românească are rolul său. Spre exemplu, nu toată lumea are acces la un teatru, așadar actorii intră în inimile și-n casele oamenilor, prin intermediul televizorului. Filmul nu elimină spectatorii din teatre, fiindcă cei care iubesc teatrul, vin la teatru oricum, chiar dacă noi, actorii, apărem și pe micul ecran.

Rep.: Cam toți actorii care au experimentat și teatrul și filmul, afirmă că marea lor dragoste rămâne scena. Pentru dumneavoastră ce este mai ofertant, teatrul sau filmul?
Maia Morgenstern: Răspunsul meu este: DA (răzând). Mă atrag atât filmul, cât și teatrul, dar nu pot face o departajare. Consider că actorul sculptează-n fum și-n simțăminte. Eu pun foarte mult adevăr în absolut tot ceea ce fac. Actorii, artiștii, în general, sunt doctori de suflete. Emoțiile actorilor sunt uneori devastatoare și pe scenă și pe platoul de filmare, deoarece pentru noi contează foarte mult să fim acceptați de către public. Trebuie să vă spun că nu renunț nici la statutul de spectator. Merg la teatru cu sete și-mi ofer plăcerea de a viziona o piesa de teatru, ca simplu spectator. Niciodată nu asist ca un jandarm, să fac analiză, ci merg din placere pură și mă bucur de tot.

Rep.: Vă mulțumesc pentru timpul dumneavoastră și pentru deschiderea cu care m-ați primit pentru acest interviu. Vă doresc multa sănătate și succes!
Maia Morgenstern: Cu tot dragul! Tot binele din lume, fericire și să ne revedem sănătoși!

A consemnat Florina Man