Cum putem proteja viţa-de-vie

Pentru prevenirea și combaterea organismelor dăunătoare: PLASMOPARA VITICOLĂ (mana viței de vie), UNCINULA NECATOR (făinarea), GUIGNARDIA BIDWELLII (putregaiul negru).
TETRANYCUS URTICAE (păianjenul roșu), ERIOPHYES VITIS (erinoza).
PLASMOPARA VITICOLĂ (mana viței de vie) – ciuperca iernează sub formă de oospori. În primăvară osporii germinează la suprafața solului îmbibat cu apă și la temperaturi de peste 10ºC, optimul fiind de 22-23ºC, formându-se macroconidiile. În timpul ploilor, zoosporii eliminați din macroconidii, care plutesc în baltoacele din jurul butucilor sunt proiectați pe partea inferioară a frunzelor, produc filamente de infecție și pătrund în țesuturile platei gazdă prin osteolul stomatelor, având loc infecția primară. Miceliile care rezultă din aceste infecții vor produce un număr mare de sporangi, care în urmă germinării vor asigura infecțiile secundare. Acestea sunt mai abundente și se repetă, ori de câte ori sunt condiții favorabile (temperaturi moderate, picături de apă din ploaie sau rouă cel puțîn 2-3 ore), numărul lor ajungând la 10-20. După infecțiile primare sau secundare urmează perioada de incubație, în care ciupercă se dezvoltă intercelular, se hrănește pe seama țesuturilor parazitate, iar pe frunze apar pete galbene-untdelemnii, circulare sau neregulate. Pe partea inferioară, în dreptul petelor, se constată un puf albicios. În câteva zile, țesutul din zona petelor se brunifica și se usucă. La atacuri intense, frunzele se usucă și cad. Pe lăstari, se constată pete alungite, brune-roșietice, care se acoperă cu puf albicios. Inflorescențele și boabele tinere prezintă la suprafață organele de fructificatie ale ciupercii.
Florile și boabele se brunifica și cad. Pe boabele mai dezvoltate apar pete adâncite, de culoare brună.
Boabele devin pieloase, se zbârcesc și cad.
UNCINULA NECATOR (făinarea) – ciuperca se transmite de la un an la altul, prin miceliu de rezistență situat în interiorul mugurilor, sub solzi, în ochii de iarnă formăți în timpul verii, Primăvară miceliul crește o dată cu pornirea în vegetație a mugurilor, sub formă unor firișoare subțiri, dând miceliul obișnuit, pe care se formează conidiile. Boală se manifestă pe toate organele verzi ale viței: frunze, lăstari erbacei, inflorescente, ciorchini și boabe, începând din primăvară și până toamna. Pe frunze, atacul se manifestă prin apariția pe ambele fete ale limbului a unui miceliu albicios, cu aspect pulverulent.
GUIGNARDIA BIDWELLII (putregaiul negru) – ciupercă iernează prin formele sale de rezistență – picnidii care conțîn picnospori sau pseudotecii care conțîn asce cu ascospori prezente pe leziunile din coarde, fructe mumificate, frunze căzute pe sol. Primăvară în condiții de umiditate ascosporii sunt eliberați și dispersați de picăturile de apă și vânt producând infecțiile primare în condiții favorabile, pe frunze, inflorescente și lăstarii tineri. Boală provoacă pagube importante prin atacul deosebit de agresiv asupra frunzelor și ciorchinilor. Pe frunze apar pete rare, proeminente, brune, mai închise la culoare spre margine, de formă neregulată, în interiorul cărora se pot observă picnidiile ciupercii, mărimea acestora fiind de 2- 3 mm în diametru. Pe lăstari se formează pete oval-alungite, în formă de ulcere, de culoare brună-deschis care evoluează spre negru-violaceu. Pe struguri atacul apare după înflorire. Bobițele tinere se brunifica, se usucă și se pot confundă cu cele atacate de mâna. Pe boabele mai mari apar pete de culoare brunnegricioasa în dreptul cărora se formează o ridicătura. Boabele atacate pierd ușor apă, se ofilesc, se zbarcesc și capătă un aspect ridat foarte carasteristic.
TETRANYCUS URTICAE (păianjenul roșu) – este un dăunător polifag, care atacă numeroase specii de plante cultivate și spontane din familii diferite, simptomele atacului diferă în funcție de plantă gazdă. La vită de vie, în urmă inteparii sisugerii sevei, apar pe frunze decolorări sub formă unor pete mari, la început galbene, apoi devin roșii sau brune.
Decolorarea începe de la baza limbului și se extinde apoi pe toată suprafață acestuia. Treptat frunzele atacate se usucă apoi cad. Are 6-10 generații pe an. Iernează în stadiul de adult, sub scoarță uscată a butucilor, a coardelor, pe sub frunzele de vită. Femelele hibernante apar primăvară, o dată cu pornirea în vegetație a viței de vie.
Se recomandă efectuarea tratamentului fitosanitar de siguranță la VIŢĂ DE VIE cu:
1. FOLLOW 80 WG (ACORD 80 WG – a două denumire comercială) – 0,9 kg/ha + FLOSUL – 4 l/ha sau
2. POLYRAM DF – 0,2% + REVYONA – 1 l/ha sau
3. LIMOCIDE – 1,6 l/ha + DYNALI – 0,65 l/ha sau
4. VITISAN – 6 kg/ha în maxim 800 l apă/ha + FOLPAN 80 WDG – 1,6 kg/ha sau
5. CABRIO TOP – 1,5 – 2 kg/ha.
Pentru combaterea dăunătorilor, pe parcelele unde P.E.D. este de 3-5 acarieni/ frunză, în soluția de stropit se adaugă un acaricid:
1. VERTIMEC 1,8% EC – 0,75-1,0 l/ha sau
2. NISSORUN 10 WP – 0,5 kg/ha. sau alte produse pentru protecția plantelor omologate pentru a fi utilizate pe teritoriul României.
Măsuri alternative de combatere: lucrări agrotehnice corespunzătoare.
Măsuri durabile: biologice, fizice, mecanice și alte metode nechimice trebuie preferate metodelor chimice, dacă acestea asigura un control corespunzător al organismelor dăunătoare.
Perioada optimă de tratament: lăstari 20-25 cm – înainte de înflorit
Alte recomandări:
Verificați, cu mare atenție, recomandările cu privire la compatibilitatea produselor atunci când intenționați să aplicați amestecuri de produse de protecție a plantelor!
Luați măsurile ce se impun pentru protecția mediului înconjurător!

Responsabil Prognoză şi Avertizare,
Stana Marius