Luminița, mama cu trei copii și șapte sute de oi

Luminița are 38 de ani, este mamă a trei copii, este soție, de curând a devenit ingineră specializată în zootehnie și deține o fermă cu sute de oi, o unitate localizată între localitățile Dragu și Adalin, undeva între dealuri, învăluită de ceață și de o liniște tulburată doar de behăitul oilor, de lătratul câinilor și de urletul lung al vreunui lup. Și această fermă face parte din Asociația „OVIS” Sălaj, asociație coordonată de președintele Nicolae Țap.

Din nou am ajuns să cunosc o poveste de viață prin intermediul bunului meu prieten, inginerul Ioan Cherecheș. Am pornit împreună spre fermă într-o dimineață friguroasă de ianuarie. Mașina de teren a inginerului este una ușoară, aspect considerat deosebit de important pentru a reuși să ieși din cele mai dificile situații întâlnite în teren. Am ieșit de pe șosea, iar mașina condusă de Ioan Cherecheș a intrat pe un drum de țară. După câțiva metri, drumul s-a transformat într-o potecă pe care noroiul era frământat și te puteai afunda cu ușurință și câte o jumătate de metru. N-am crezut că vom putea trece pe acolo, dar m-am înșelat amarnic. În dreapta mea era un fel de vale și mi-a fost teamă că ne vom răsturna. Mă și vedeam țintuit în centură, prins cu ambele mâini de mânerul de pe plafonul mașinii. Sunt mare, dar atunci m-am făcut mic, iar inginerul mi-a simțit teama, a început să zâmbească și să îmi povestească despre viață, despre oameni și animale. Între timp, în zare și-a făcut apariția ferma bine ascunsă între dealuri. Am ajuns cu bine, am răsuflat ușurat, iar domnul Cherecheș râdea bine de mine, un râs prietenesc. Ne-am apropiat de oi. Și-a făcut apariția Luminița.

În mâini ținea un furcoi și încărca o roabă cu gunoiul din adăpostul oilor. Să ne înțelegem, acolo sunt sute de oi, e de muncă, trebuie muncit de dimineața până seara. Eu eram înghețat deja de frig, dar sălăjeanca muncea chiar dacă purta doar un fel de hanorac. Ciobanul era într-un colț, curăța copitele oilor și tundea oile-mamă în zona ugerului, pentru a le permite mieilor să mănânce cât mai bine și mai curat, să nu înghită fire de lână. Ne salutăm, sălăjeanca să bucură că o vizităm, vrea să ne arate animalele. Tare îi sunt dragi oile și se mândrește cu ele. Are aproximativ 700. I-am urmărit privirea. Am văzut că pe chip i se citește bucuria, fericirea. Este o femeie fericită, împlinită. Bogăția ei stă în familie și animale.

Viață frumoasă, dar grea

Are trei copii. Fata cea mare are 13 ani, băiatul cel mijlociu are 11 ani, iar copilul cel mic doi ani. Muncește zilnic la fermă. Se trezește înainte de răsăritul soarelui și vine la oi. E sezonul cel mai dificil, perioada când vin pe lume mieii, sunt sute de miei în această fermă.

Mamele și mieii lor ajung în țarcuri individuale, locuri în care primesc mâncare mai bună și protecție până când mieluții mai cresc. Animalele trebuie hrănite, adăpate, îngrijite, curățate, nutrețul trebuie adus zilnic, e nevoie de muncă de dimineața până seara. Luminița muncește la fermă împreună cu Mugur, soțul său. Bărbatul reușește să vină între animale numai spre seară, pentru că este angajat, dar se descurcă. Luminița spune că fericirea ei stă în familie și oi și că n-ar renunța pentru nimic la viața sa între animale. Cei doi copii mai mari stau la mama sa și merg la școală în Hida.

Se duc duminică după-amiaza la Hida și se întorc vineri în jurul prânzului. Cel mic rămâne acasă, este îngrijit de soacra Luminiței, de întreaga familie. Timp de concediu? Aproape deloc. Cunoașteți vreun fermier adevărat care își lasă animalele? Am întrebat-o pe sălăjeancă dacă își dorește ceva, un cadou mai special de ziua ei. A râs bine de mine și mi-a spus că un cadou frumos ar fi să-i cumpere soțul său încă zece oi. Gata, am înțeles. Luminița e împlinită, e fericită. Am început să fac niște fotografii. Animalele ei sunt foarte frumoase, iar mieii zburdă prin adăpost în căutarea mamelor, unora le este foame, alții sug, dar sunt și cei năstrușnici, jucăuși.

Lupii

Se apropie o mașină de teren. E soțul Luminiței. Pare un bărbat cu un fizic bine conturat, puternic, de omenie, un om simplu și harnic. Ne salutăm, îmi povestește despre animalele familiei, despre fermă, dar și ce îl supără. Mai sunt lupi în pădurile comunei Dragu. Câțiva au venit și au sfârtecat oi. Mugur mi-a povestit că lupul poate urmări o turmă de oi și săptămâni întregi. Îi analizează comportamentul, observă, știe unde sunt câinii, când intră oile în adăpost. Abia după ce învață tot, lupul atacă, intră la oi.

Unul dintre lupi atrage câinii cât mai departe de stână, iar ceilalți atacă animalele. Da, lupul este o sălbăticiune extrem de puternică și inteligentă. Între timp, în vale și-a făcut apariția ploaia, o ploaie măruntă și foarte rece. Își face simțită prezența și ceața. Este tot mai frig. Le-am mulțumit soților Pop pentru primire, le-am urat succes și am urcat în mașina tovarășului meu de drum. Am uitat de drumul pe care îl consideram periculos, am rămas surprins de acești oameni harnici, căliți. Sunt puternici, buni și cred că ar trebui să învățăm de la ei. Parcă noi, orășenii, am devenit prea comozi și sensibili.